joi, 30 decembrie 2010

O nouă oroare: bilanţul de sfârşit de an al cititorului-model

Îmi place să citesc şi mă bucur ca de o solidaritate ocultă când cineva îşi mărturiseşte admiraţia pentru o carte la care am vibrat şi eu. Fără îndoială, am afinităţile şi naivităţile mele. Totodată sunt capabil să respect opiniile contrare legate de un scriitor sau de o lucrare. Mi se pare firesc să avem viziuni şi puncte de vedere diferite, inclusiv - sau mai ales! - în domeniul literaturii.
Însă de o zi, două, mă tot uit pe unele bloguri şi constat - la unele cu dezamăgire, la alţele ca la un firesc şi caracteristic exerciţiu de snobism - că o nouă chestie foarte cool a intrat în trendu' tendinţelor la modă. A început perioada bilanţurilor şi a (auto)elogierilor fruntaşilor pe ramură la lecturi. Nu caricaturizez nimic. Comparaţiile cu ediţiile festive de Ziua Republicii din Scânteia - organu' Partidului - se impun de-a dreptul jenant.
Unii - slavă Domnului, destul de puţini - dintre cei care citesc ţin morţiş să-şi sublinieze activitatea intelectuală şi o fac prin tot soiul de rapoarte-bilanţ pline de succesuri de tot penibilul. Unul povesteşte că el a citit 33 de cărţi, dar mai are cinzej' de pagini şi o termenă şi pe-a 34-a, altul îl surclasează şi declară stahanovist că el a halit deja peste şaptej' de bucăţi. Se vine şi cu realizări de sfâşâietoare excepţe, de genul: am reuşit ca anul acesta să citesc nu numai zeci şi zeci de cărţi, dar am izbutit să lecturez şi cutare roman care, umblă vorba prin târg, e greu de tot. De parcă parcă omul ar trebui să primească o decoraţie în plus pe chestia asta. Cărţile au, în viziunea acestor campioni ai lecturii, grade de dificultate mai ceva ca figurile impuse din patinajul artistic, iar faptul de a fi citit Ulysses sau Muntele vrăjit le conferă suplimentar o distincţie specială care particularizează medalia de erou al muncii cu cartea.
Mai mult de atât, exact ca vechii politruci, la sfârşitul bilanţurilor de lectură pe 2010 se fac şi angajamente de tipul: "În anul ce vine, nu numai că vom depăşi indicatorii de plan ai anului ce a trecut, dar vom efectua şi dificila abordare a cutărui roman sau a cutărei scrieri filozofice la modă".
Aceşti mândrii raportori mă trimit totodată cu gândul la copiii din tablourile lui Bruegel cel Bătrân (sau de Catifea, pentru pedanţi...) Copiii în cauză nu se joacă, nu iubesc jocul şi nu se bucură de el, ci se supun unei adevărate peintenţe a acestuia de parcă un blestem ineluctabil i-ar obliga să se chinuie astfel. Spre deosebire de acei copii, bilanţierii de azi, trăiesc voluptatea penitenţei, la fel ca şi cei ce se autoflagelau în pieţele spaniole. Aproape că îi auzi şoptind: "Vedeţi cât ne-am chinuit noi să citim? Păi, ori suntem intelectuali şi băieţi fini, ori nu mai suntem!".
Sau poate mă înşel eu şi de fapt s-a reuşit ceva incredibil şi anume manelizarea cititului. În fond, raportorii poate că în sinea lor fredonează: "Duşmanii moare/ Că am valoare:/La femei sunt XXL/ Şi la citit cărţi la fel!".

8 comentarii:

Micawber spunea...

Foarte just. S-ar cere un panou de onoare cu fruntasii in productie, in fine, chestii din astea. Caraghioslac total. Dar, la urma urmei, sa nu radem (prea tare) de bietii oameni, ca doar n-au dat in cap la nimeni, n-au ucis, n-au furat, s-au acoperit doar de ridicul.

karina spunea...

Primiti cu plugusorul?
http://karina-lumeanoastra.blogspot.com/2010/12/la-multi-ani_30.html

karina spunea...

Urare
. .
Clopotele norilor,
cu ding-danguri de ninsoare,
la-nceputul orelor,
iată-le, bat ora mare.
Crugul anului se schimbă,
un cuvânt rămâne-n urmă,
însă prea frumoasa limbă
niciodată nu se curmă,
ci azvârle înainte
noi urări, numai de bine,
prevestite de cuvinte
ninse sus, în înălțime:
Să vă fie anul-an,
suplu ca pe râuri unda,
să nu fie bolovan
peste suflete secunda,
nori să fie doar de ploaie
peste câmpuri jos, la vale,
niciodată să-ntretaie
raza fragedă de soare:
fie aerul curat
plin de păsări liniștite,
niciodată sfâșiat
de lungi fumuri stalactite;
limpede vă fie apa,
verde pururea pământul,
nu vi-l tulbure cu sapa
semnul rău înnămolindu-l;
pasul zvelt și luna albă,
gestul mâinii prietenos,
niciodată steaua slabă
cu luci mohorât de os;
pâinea să vă stea pe masă
aburindă, aburind
gheața ultimă rămasă
pe ferestrele din gând;
pură fie-vă zăpada,
încălzind la subțioară
floarea albă din livada
înflorită-n primăvară.
(Nichita Stanescu)

Anton spunea...

Îţi multţumesc frumos, Karina, pentru gândurile tale bune, exprimate prin poezia lu Nichita Stănescu, precum şi pentru osteneala pe care ţi-ai dat-o postând acest comentariu!
ÎŢI DORESC UN AN NOU MINUNAT!

Liviu Drugă spunea...

Inteleg aerul de penibil care pluteste peste aceste dari de seama. In acelasi timp ma bucur ca lumea a inceput - lucru observat si de mine - sa citeasca mai mult, de vreo doi ani incoace. Sunt sigur, totusi, ca, dincolo de rapoartele acestea, a ramas ceva mai important, ceva care ii va determina, in timp, sa iasa din sfera cantitatii si sa intre in mrejele calitatii...


La multi ani!

P.S. Greu si complicat cu comanda pe net acum de sarbatori. Ma duc in ianuarie sa iau "Eu, Gandacul" de la un depozit de carti din Buc.

Marin Anton spunea...

@Liviu Drugă
Ei, unii au un statut frumuşel şi-s oameni socialmente serioşi, altminteri. Sigur, nici asta, nici cantitatea de carte înghiţită glorios anul acesta nu i-a împiedicat să-şi dea în petic cu chestia asta penibilă. O fi diavolul ascuns în nuanţe şi-i cel mai versat teolog, dar cel mai bine se ascunde în tot felul de asemenea mici orgolii. E foarte probabil ca eu să am altele, poate chiar mai penibile. Oricum, n-am nimic cu nimeni anume. M-a sâcâit doar moda asta iţită la sfârşit de an ca ţânţarul după ploile de mai.

În altă ordine de idei...
Cine ar auzi că mergi la un depozit ca să cumperi un gândac, s-ar cruci, ba chiar i-ar sta mintea-n loc aflând că voiai să-l comanzi de pe net!
Lăsând gluma deoparte, îmi pare tare rău că trebuie să faci atâtea eforturi ca să achiziţionezi romanul meu. După atâta caznă, trag nădejde ca măcar să nu te dezamăgească. M-aş simţi cu adevărat stânjenit, crede-mă!
A! Nici la librăria "Eminescu" nu mai au vreun exemplar?

La mulţi ani şi spor în toate!

Marin Anton spunea...

@Liviu Drugă
Dacă n-o găseşti nici la "Eminescu", pot să încerc eu la editură şi să ţi-o trimit după aceea. Dar evident după 3 ianuarie încolo.

Liviu Drugă spunea...

Marin Anton, stai linistit: o voi rezolva eu cumva dupa 5 ianuarie, poate chiar incepand cu un drum la Eminescu...