sâmbătă, 18 decembrie 2010

Scriitorilor români li se pregăteşte ceva...

Aţi auzit de A.N.U.C.? Dacă nu, să vă traduc aceste nobile iniţiale: Alianţa Naţională a Uniunilor de Creatori. Această alianţă, din care face parte şi Uniunea Scriitorilor din România, are o iniţiativă legislativă care va produce efecte negative dacă fi adoptată.
Respectivul proiect de lege are nişte paragrafe prin care se cere ca timbrul literar aplicat fiecărei cărţi să fie plătit pentru întregul tiraj şi în avans!
Până să intru în fondul problemei fac o mică paranteză. Timbrarea cărţilor precum sticla de ţuică sau pachetul de ţigări nu se mai practică nicăieri în Uniunea Europeană. Cititul nu este un viciu şi nu trebuie pedepsit financiar printr-o taxă suplimentară pentru scârbavnicii consumatori care comit acest păcat, ci dimpotrivă, aş zice eu, ar trebui încurajat. Chiar şi de Uniunea Scriitorilor...
Revenind la iniţiativa A.N.U.C., mulţi poate că o să dea din umeri şi o să se întrebe ce mare cheste-i asta. Păi, este şi o să explic - cu slabele mele puteri, cel puţin o să încerc - cum o să se reflecte aceasta în realitate.
Orice editor serios ştie că tirajele cărţilor de literatură românească contemporană merg destul de greu la noi. Un scriitor bun, cu oarecare vizibilitate, se poate publica într-un tiraj de 2000 de exemplare şi ăsta e considerat un tiraj bunişor, aşa cum unul de 5000 e apreciat ca foarte bun, iar cel de 10000 e unul excepţional. Unul de 50000 e deja ceva de vis.
Toate acestea cu o singură condiţie: să se şi vândă. Însă la fel de clar acelaşi editor ştie prea bine că foarte rar tirajul unei cărţi româneşti scrisă de un autor contemporan se epuizează. Retururile - cărţile rămase nevândute - care se înscriu într-o cantitate optimă, sunt între cinci şi zece la sută din tiraj. De obicei sunt cam de douăzeci de procente, însă adesea, mai ales la debutanţi, depăşesc sever aceste cifre.
Editorii vor trebui deci să se gândească de două ori mai mult decât până acum ce politică trebuie să aplice dacă vor ca firma să mai existe şi pe mai departe. Ori scoţi numai bestseller-uri internaţionale, închizând ochii la peltelele siropoase sau la vârcolacii şi vampirii care se iţesc prin destule dintre acestea, ori reduci drastic tirajele autorilor români pe care decizi să-i publici. Ori şi una, şi alta. Sigur că există şi Llosa, Eco, sau Rushdie, dar aceştia au drepturi de autor pe măsură pe care nu poţi să le driblezi...
Practic, încercând să dibuie numărul cât mai exact al cărţilor ce se vor vinde - fiindcă plata pe întregul tiraj şi în avans a timbrului literar le-o va impune financiar fără milă - şi punând la socoteală toate scăzămintele care se impun - un număr de exemplare pentru reprezentare sau gratuităţile pentru autor, de exemplarele cu reduceri de preţuri de pe la târgurile de carte nici nu mai poate fi vorba - editorii vor tăia cam la jumătate tirajele unor autori buni, însă fără prea mare vizibilitate. În această categorie vor intra în primul rând cei mai înzestraţi dintre noii veniţi în literatură, dar şi autorii de calitate care poate că or fi fost semnalaţi ca scriitori valoroşi în revistele de specialitate sau prin premii literare serioase, însă nu au apucat să fie suficient de cunoscuţi publicului. Povestea cu valoarea ce se impune până la urmă rămâne cel mai adesea un simplu basm - desigur mai există şi excepţii menite însă să confirme regula - şi nu le ţine în niciun caz de foame autorilor care se vor bucura...postum de tiraje consistente.
Prin noua iniţiativă a U.S.R. nu numai că debutul în literatură se va subţia dramatic, dar şi autorilor deja consacraţi li se va limita sever posibilitatea de a publica altfel decât în nişte tiraje şi mai meschine decât cele de azi, iar apariţiile lor editoriale vor fi chiar şi mai rare deât acum. Cât despre cititorii scriitorilor noştri, în atari condiţii, evident că numărul lor va descreşte de-a dreptul programatic.
Aş dori să mai subliniez ceva. Nu sunt câtuşi de puţin un adversar al Uniunii Scriitorilor din România. Chiar dacă nu fac parte din această organizaţie, aş fi onorat să-i devin cândva membru, considerînd-o o instituţie prestigioasă.
În acelaşi timp, îmi permit să atrag atenţia că există şi scriitori care nu fac parte din ea. Şi acestora li se vor aplica pe lucrările lor acelaşi timbru al Uniunii, deşi U.S.R. nu face practic nimic pentru ei, în afără de a avea această năstruşnică iniţiativă care însă îi va lovi şi pe aceştia la fel de necruţător ca pe membri. Ceea ce, să-mi fie cu iertare, nu mi se pare deloc corect.
Mai adaug că nu sunt nici editor şi nici nu ţin partea vreunei case editoriale. Nu fac parte din nicio grupare contra nu ştiu cui sau pro nu ştiu care. Sunt pur şi simplu un om care scrie cărţi - pe care uneori le mai şi publică - şi care citeşte cărţi. Inclusiv pe ale confraţilor mei români. Şi aş vrea să mai public şi să mai citesc şi în continuare, atâta tot.
Poate că U.S.R. s-a molipsit de la guvernul Boc de boala asta de a lua de-a valma cât mai multe şi mai mari taxe şi impozite şi în cele mai nefercite feluri, ca să nu zic odioase de-a dreptul. Spre deosebire de acest guvern care a pierdut demult legătura cu realitatea, cred că diriguitorii Uniunii sunt cu mult mai lucizi şi această nefericită iniţiativă a fost insuficient analizată. Trag nădejde că îşi vor reveni ca dintr-o gripă supărătoare.
De asemeni, sper ca acest articol să contribuie şi el de pe această pagină de blog la trezirea unei reacţii cât mai ample şi cât mai eficiente. Altminteri, dacă această iniţiativă păguboasă va căpăta putere de lege, votată la grămadă şi promulgată prezidenţial cu nepăsare, degeaba o să mai luăm poziţie şi o să tot semnăm scrisori de protest după aceea. O să fie deja mult, mult prea târziu.

P.S. Dacă doriţi să aflaţi şi alte păreri, cu siguranţă mai avizate, citiţi articolele pe această temă publicate în Suplimentul de cultură de Răzvan Chiruţă şi Alexandra Atanasiu, precum şi cea mai recentă postare de pe blogul scriitorului Lucian Dan Teodorovici, care este în plus şi coordonator al colecţiei Ego.Proză, a editurii Polirom, fiind deci mai în temă cu subtilităţile şi problemele muncii editoriale.

4 comentarii:

Micawber spunea...

N-am mai citit pana acum despre propunerea asta si nici nu-i stiu dedesubturile. La prima vedere, ea e atat de imbecila ca pare sa apartina rafinatei scoli de gandire Basescu-Boc, dar deh, sunt convins ca si la USR se gasesc dobitoci cu duiumul.

Timbru literar a exista la noi si pe vremuri - daca aveti carti mai vechi, puteti vedea pe ele lipit timbrul fizic. Cat de justificata e plata unui asemenea timbru e o discutie separata, dar sa dai buzna tu, ditamai USR-ul, sa ceri banii de timbru inainte, ca la curve, mi se pare scandalos si, pana una, alta, contrar spiritului unei economii libere.

Loredana spunea...

interesant articolul tau. nu stiam de aceasta masura. si eu, vorba ta, sunt o cititoare care ar vrea sa ma citeasca volumele conationalilor. din nefericire, suntem atat de apasati de rele, ca nimic nu ne mai mira. si nu doar ca nu ne mira, dar nici nu se pune problema de revolta.

Anton spunea...

@Micawber
Timbrul literar ştiu că a existat şi pe vremuri. Ba parcă îmi aduc aminte şi eu de acele cărţi vechi despre care vorbiţi şi care îl purtau. Pot să-i accept existenţa şi să-i înţeleg până la un punct utilitatea, deşi mi se pare mai degrabă un act de bunăvoinţă din partea cumpărătorului de carte. Ca atare, de!, e mai greu de înghiţit că obligativitate. Dar să îngroşi obrazul şi mai tare prin asemenea tertipuri, e deja prea mult!

@Loredana
Mulţumesc pentru apreciere şi vizită!
În rest, ce să zic? Chestia asta pe mine m-a revoltat, aşa că am scris despre ea atrăgând atenţia asupra acesteia şi provocând lumea la reflecţie pe marginea ei - poate şi la iniţiative mai eficiente decât sunt eu în stare. Sigur, nu-i exclus să irit anumite persoane, dar după urticaria iniţială, poate se mai gândesc niţeluş şi văd că-i mai mare daraua decât ocaua. Oricum, e mai eficient să tunzi oile decât să le jupoi de vii. După cum au demonstrat cercetătorii britanici, confirmându-l pe Augustus, oile supuse acestei acţiuni radicale nu mai pot fi mulse...

karina spunea...

http://karina-lumeanoastra.blogspot.com/2010/12/plansul-calugarilor-1-si-2.html

si astept cu mare nerabdare scrisoarea catre Mos Craciun, scrisa aici pe blogul asta:)