luni, 27 decembrie 2010

Despre literatura şi proza românească cu dragoste şi abjecţie

Ceea ce voi spune acum nu are pretenţia vreunei analize aprofundate, bazate pe date statistice şi sintetizate metodic. Spun şi eu doar ce observ în jurul meu, iar toate acestea mă pun destul de serios pe gânduri.
Am avut în ultima vreme niscaiva discuţii cu tot felul de oameni, mai ales tineri, despre literatura română în general şi despre proza românească contemporană în special. O primă întrebare - pusă adolescenţilor - a fost cum li se pare materia numită şcolăreşte "română". Răspunsul aproape unanim - opt din nouă, ca să fiu ma precis - a fost: "E naşpa de nu se poate!". Al nouălea mi-a zis dând din umeri: "De obicei e o prostie şi te plictiseşti de mori la orele alea, da' din când în când mai sunt şi scriitori sau bucăţi mai mişto." "Şi cam care ar fi scriitorii mişto?", am întrebat plin de speranţă. Băiatul a stat un pic, după care a zis: "Acum, pe moment nu ştiu să-ţi spun, da' îmi aduc aminte că Creangă a fost chiar tare. A! Şi Caragiale-i mişto. De alţii nu ştiu să-ţi zic acum, pe loc." Atunci şi-au amintit şi alţi doi de Creangă şi de Caragiale, aderând şi ei la spusele colegului: "Aaa, da, frate, Creangă şi Caragiale-s mişto." Le-am amintit de Radu Tudoran şi de Toate pânzele sus. Majoritatea lor au dat iar din umeri şi au zis că, da, şi ăsta a fost mişto, au văzut filmul. Doar doi dintre ei citiseră şi cartea. Au fost câţiva care au zis că şi Mihail câine de circ a fost mişto. Am zâmbit şi le-am explicat că Mihail câine de circ a fost scris de Jack London. S-au mirat şi au zis privindu-mă neîncrezători: "Bine, da' filmu' era românesc!"
Trecând la contemporani am avut alte surprize. Încercaseră să citească, printre altele, Băgău sau 69, dar nimeni nu le terminase. "De ce?", i-am întrebat. "Fiindcă erau cam fâsâite şi aveau numa' caterinci de doi lei în ele", mi s-a răspuns. Am întrebat de premiata Cruciada copiilor a Florinei Ilis. Auziseră de ea, iar iubitorul de Creangă chiar încercase să o citească, dar renunţase rapid după un număr oarecare de pagini. "De ce?", l-am chestionat. "Fiindcă era total aiurea! Cică-i cu copiii din ziua azi, da' ăia din carte ascultă muzică la casetofoane şi n-are niciunu' empetrei sau ceva. O făcătură, ce mai!" I-am întrebat atunci dacă citiseră ceva de Dan Lungu, Filip Florian, Matei Florian, Răzvan Rădulescu, Radu Aldulescu. Au zis că: "nu, nu ne-am riscat la aşa ceva". "Păcat! Măcar unul din ei cred că v-ar fi plăcut!", am zis şi li s-o fi părut că vorbele mele aveau o nuanţă de insistenţă. O fată a dat sâcâită din umeri: "Ei, ce naiba să-ţi placă? Doar sunt scriitori români!".
Oftând, m-am intersat dacă mai citesc şi altceva în afară de presă, ca de exemplu literatură străină. Răspunsurile lor m-au lăsat cu gura căscată. Tinerii aveau nişte lecturi neaşteptat de variate, deşi poate că ar fi fost considerate de un pedant ca fiind destul de inegale valoric şi ciudate. Nu numai din clasicii literaturii universale, ci şi din scriitorii moderni sau contemporani. Am fost surprins nu de lecturile lor din Chuck Palahaniuk sau de cele din J.K. Rowling - sigur, o să mi se spună că mai ales scrierile doamnei Rowling sunt literatură de consum -, ci de faptul că vorbeau cu entuziasm despre De veghe în lanul de secară, romanul unei adolescenţe aparţinând altei generaţii.
Iată că, din fericire, dădusem de nişte tineri care citeau, mi-am zis după ce m-am despărţit de ei. Totuşi, nu puteam să fac abstracţie de nepăsarea, ca să nu zic de-a dreptul ostilitatea pe care o manifestau faţă de proza românească.
De unde o proveni această aversiune? Din orele de "română" şi reala lor ariditate? Din insuficienta promovare a scriitorilor români contemporani? Un răspuns franc şi dur - nu ştiu cât de exact, dar asupra căruia reflectez - l-am primit tot de la un adolescent care ştia însă că şi eu scriu (dar care n-a citit niciun text de-al meu din principiu cred). După un timp de reflecţie, mi-a zis uşor jenat: "Chestia e că voi scrieţi de parcă n-o faceţi decât ca să vă citiţi unu' pe altu' sau să vă citească criticii şi să vă dea premii. Fără supărare, da' scrieţi nişte aiureli plicticoase la maxim care, în rest, nu interesează pe nimeni altcineva pe lumea asta!"
Acum, deh, poate n-oi fi întrebat eu pe cine trebuie şi nici n-am făcut-o cu vreo umbră de profesionalism. Dar subliniez încă o dată: tinerii aceia încă mai citeau!
O să vă întrebaţi unde e "dragostea" din titlu. Bănuiesc că totuşi or mai descoperi şi câţiva curajoşi proza românească contemporană. În fond, chiar şi tirajele acestea anemice demonstrează că unii mai gustă şi aşa ceva.
Despre poezie n-am mai întrebat nimic. Prefer să-mi păstrez iluziile...

11 comentarii:

Liviu Drugă spunea...

Fata mea, 12 ani, a terminat de curand De veghe în lanul de secară. I-a placut. A inceput cu fantasy. Mult fantasy. I-am spus ca o las sa citeasca din astea, pentru ca si eu eram cu SFul la varsta ei. De veghe in lanul... e prima carte "serioasa". Am si discutat putin despre ea. Acum imi spune ca ar citi o carte buna de dragoste... Ma gandesc!

Nu are cum sa le placa literatura din manuale care este total depasita, imaginativ, de ce citesc sau vad la tv. Pana la fantasy-ul propulsat de H Potter, adolescentii nu mai citeau deloc.

Contemporanii romani, de mai mare sau mai mic succes, fac ce au descoperit tinerii cu care ai vorbit: scriu pentru cei din aceeasi generatie. Prozatorii de azi nu au vana creativitatii narative, imaginatia lor (exceptand Filip Florian sau Nichita Danilov sau Sebastian A. Corn "Vindecatorul" - din ce am citit si imi amintesc acum) nu e facuta sa uluiasca, iar copiii de azi au antrenamentul uluirii - pe ei greu ii mai sochezi. Adolescenti fiind, nu cauta, INCA, expresia, esteticul din literatura, ci ii atrage doar ACTIUNEA.

Cea mai interesanta informatie din postarea ta este ca pustanii refuza literatura romanesca de azi din motive pe care eu le inteleg perfect, pentru ca o am si pe fata mea care imi ofera deseori aceste motive. Evident ca incerc sa contracarez usurel citindu-i fragmente din cartile bune, fragmente care exceleaza in stil si idee. Ea este un caz rar insa. Parintii colegilor ei ma invidiaza ca fata mea citeste asa mult (in afara de unul care vrea sa il faca inginer pe fii-so si ii cumpara reviste si carti despre descoperirile tehnice ale lumiii)

Concluzie: cu mici exceptii. Avem o literatura buna azi, uluitoare uneori, insa cei care o scriu sunt ramasi in urma la capitolul imaginatie adresata tinerilor de azi care au filme de actiune in fiecare saptamana, jocui pe calculator in fiecare zi, carti fantasy - rafturi intregi.

P.S. Acum comand Gandacul tau la editura, pe net :)

karina spunea...

In primul rand, manualele sunt depasite iar programa la fel. Inca exista profesori ce se agata disperati de metodele vechi. In general, profesorii se axeaza pe analiza literara a textului iar copiii se conformeaza. Multi nici macar nu citesc operele ci invata analizele pe de rost. Nu exista discutii libere, schimb de pareri. Imaginatia copilului este stopata.
Si daca adaugam si faptul ca la noi programa scolara abunda de tot felul de materii ciudate...

In alta ordine de idei, copiii isi schimba telefoanele la cateva luni, calculatoarele la fel, programele tv abunda de informatii si reclame, accesul la internet este nelimitat. Doar metodele de predare raman aceleasi...

Şerban Tomşa spunea...

„Mișto” postare. Și instructivă. Adevărul e că programele și manualele sunt chinuitoare atât pentru elevi, cât și pentru profesori. Și dacă mai ai și un profesor de doi lei, care n-a citit mai nimic... Aveam un inspector de română care nu-l citise nici pe Marin Preda. De fapt, nu știa nimic. Mai târziu, după ce și-a pierdut funcția, a ajuns profesor la un liceu, unde îi „preda” pe Cioran , Eliade, etc.. Adică autori de care abia dacă auzise !
Foarte interesante și profunde observațiile prietenului nostru Liviu.
UN AN NOU PLIN DE BUCURII !

aimengrui spunea...

Interesanta postare. Interesante comentarii. Din punctul meu de vedere, pustanii de azi refuza literatura romana ca si pustanii de ieri. Desi programa scolara are/a avut un impact important nu cred ca este/a fost cauza principala pentru acest fenomen. Mai degraba atitudinea pustanilor este/a fost o atitudine de denigrare a valorilor romanesti. Nu este "Made in alta tara" nu are prea multa importanta, nu-i asa???!!
In alta ordine de idei, desi ati gasit ceva pustani care continua sa citeasca se pare ca nu le foloseste prea mult, avand in vedere vocabularul lor.

aimengrui spunea...

@ Liviu Druga

"Acum imi spune ca ar citi o carte buna de dragoste... Ma gandesc!" Ce-ati spune despre "Poveste fara sfarsit" de Michael Ende? avand in vedere ca imbina fantesia cu dragostea.
In al doilea rand, felicitari pentru decizia de a comanda Eu, Gandacul!!! Este o care minunata :):)

Anton spunea...

@Liviu Drugă
Foarte interesant comentariu şi mă bucur pentru tine că ai un asemenea copil.

Sigur, fără criteriul estetic nu se poate concepe un text literar. Dar o lucrare literară, oricât de măiestrit ar fi scrisă, istoveşte cititorul dacă în ea nu se întâmplă de fapt nimic. Şi să recunoaştem că există mii şi mii de pagini aflate în sute şi sute de cărţi în care se bat câmpii, cu mai multă sau mai puţină graţie. Iar în timp, toate paginile astea de căutări ale sinelui pierdut pe coclauri s-au cam adunat prea din cale afară. Iar tinerii cititori români - şi bănuiesc că nu numai cei tineri, să fim cinstiţi! -, atâţia câţi au mai rămas, am senzaţia că s-au cam săturat. Câţiva, după cum se vede, mi-au spus-o verde în faţă. Iar acest fapt mă pune serios pe gânduri. Din această cauză nu dau vina pe sistemul de învăţământ, pe profesori sau pe programe, ori pe tineri, pe cititori în general.
În fond, ca să citez pe cineva la care ţin, nimic nu-i mai la îndemână decât să spui că eşti un neînţeles...
P.S. Mă bucură, evident, şi dorinţa ta de a cumpăra un exemplar din romanul meu. Sper să fie o surpriză plăcută, mai ales acum, de Sărbători.

@Karina
Aşa cum i-am spus şi domnului Drugă, nu mă simt îndreptăţit să ridic tocmai eu piatra - când vorbesc despre receptarea literaturii române contemporane - împotriva factorilor pe care-i încriminaţi. Mă limitez pe cât îmi stă în putinţă să mă întreb ce aş putea face eu, prin ceea ce scriu, pentru ca situaţia să arate ceva mai bine. Nu că eu aş fi ăla cu stea în frunte chemat să îndrepte cocoşaţii şi să înalţe în zbor literatura română. Măcar atâta luciditate am şi eu...

@Şerban Tomşa
Dumneavoastră vorbiţi din interiorul sistemului, deci sunteţi în mod clar mult mai în temă şi mai direct legat de aspectele ce privesc atragerea către litaratură a tinerilor. În acelaşi timp aveţi o dublă implicare, deoarece sunteţi totodată - poate în primul rând, cred eu - şi scriitor. Din ultima dumneavoastră postare de pe blogul personal înţeleg că avem viziuni destul de apropiate asupra tehnicilor literare care atrag sau dimpotrivă, gonesc cititorii. Oricum, să scrii cărţi e o treabă afurist de grea, dar şi de încântătoare. În rest, de!, cititorul cu un strâmbat din nas, autorul cu o mie de păcate. Fiecare cu ale lui, cum s-ar zice!

@Aimengrui
Înainte de orice vă mulţumesc frumos pentru laudele aduse "Gândacului" meu. Pot să vă mai contrazic cu ceva după ce afirmaţi sus şi tare că "e o carte minunată"? Deşi, dacă mă iau după ăia doi zâmbilici din coada propoziţiei dumneavoastră, nu pot să nu mă întreb dacă nu cumva acolo se ascunde o subtilă ironie.
Sigur, înclin să cred - sunt un optimist incurabil - că romanul chiar v-a plăcut, iar zâmbilicii sunt un semn de simpatie. Încă o dată mulţumesc!

Micawber spunea...

@ Anton

Imi permit sa reiau pe blogul meu postarea dvs., in speranta ca pot aduce o cat de mica contributie la cresterea vizibilitatii unui text foarte interesant.

Liviu Drugă spunea...

@Anton, indraznesc sa spun ca literatura scrisa mai tarziu de cei care azi sunt adolescenti va arata cu totul altfel. Biografismul tinerilor nostri scriitori de azi nu arata decat o maiestrie a scriiturii, in cateva cazuri. Imaginatia lor nu sare dincolo de realitatea imediata. Aproape ca imi vine sa spun ca ideea de a crea de la zero un univers cu legi absolut noi le este total inaccesibila. Teribilismul de care dau dovada alti tinerii autori romani este firav si, de cele mai multe ori, nu este nici sustinut estetic.

Imi place sa cred putinii (multii?) pustani care azi citesc Harry Potter si vad Avatar pe cd-uri piratate sau la mall vor scoate romane pline de imaginatie (nu doar fantasy!), sustinute de scriitura noua, despre care nu am nici cea mai vaga idee cum va arata.

@aimengrui, multumesc pentru sugestie. Am inceput deja "negocierile", iar titlul propus de tine este pe masa tratativelor.

Anton spunea...

@Micawber
Nu pot decât să vă mulţumesc pentru interesul arătat şi să fiu cât se poate de onorat de oferta dumneavoastră.

Anton spunea...

@Liviu Drugă
Am putea folosi o străveche şi siropoasă zicere: speranţa moare ultima.
Altmiteri ce-aş putea să spun? Un roman solid care să atragă şi publicul, dar care să satisfacă şi gustul criticii - evident, mai greu de izbutit un asemnea tur de forţă, ceea ce, pe undeva într-o anumită măsură iar ar fi un prilej de reflecţie - e o intreprindere deosebit de complexă şi de greu de realizat. Ea nu se poate baza doar pe biografismul autorului. Pe de o parte fiindcă puţini scriitori au o viaţă atât de fabuloasă şi incitantă, pe de alta deoarece chiar şi într-un asemenea caz tot e nevoie de o mare măiestrie literară. Cam tot aşa e şi cu fantezia. Oricât de multă imaginaţie ar avea autorul, dacă nu e turnată cu meşteşug şi în proporţiile cuvenite, tot prost iese.
Concluzia? Tehnica de a scrie o carte nemaipomenită, care să încânte pe toată lumea, nu există.
Dincolo de aceste afirmaţii poate cam banale, aş zice că-i bine că este aşa. Dacă s-ar găsi reţeta scrierii romanului perfect, s-ar termina şi cu literatura. Aşa, imperfectă fiind, nu ne rămâne decât s-o iubim, atât ca scriitori cât şi în calitatea noastră de cititori.

Zee spunea...

Buna postarea, multumesc. Ma tine la curent cu ce se mai intimpla prin scolile si adolescentele romanesti. Nu ma mira deloc. Ma intreb daca noi, astia crescuti sub comunisti, am fi citit tot atit de mult in adolescenta pe cit am facut-o daca aveam variante de distractie ca internet, email, ipods etc? Nemaivorbind ca, sincer, nici eu n-am citit chiar toata literatura romana ce ni se baga pe git la scoala atunci - si da, programa actuala pare total depasita, ca si profii si metodele lor, deh.
Am facut si eu o remarca despre ce mai citeste adolescentul canadian pe blogul meu. Pare ca preferinta pentru aventura si fantastic e un fenomen universal (daca Dumnezeu a murit, cineva trebuie sa-i ia locul, nu?) Daca va intereseaza, aici: http://schoolskull.blogspot.com/2011/01/books-for-teens.html