sâmbătă, 1 ianuarie 2011

Ca de întâi ianuarie...

Câine - exemplu viu de iluminare interioară (specia oculturista oculturista) - rămas vigilent încă de la Crăciun pentru ca, astfel gătit, să ureze tuturor, chiar de 1 ianuarie, un vesel LA MULŢI ANI!

4 comentarii:

karina spunea...

Ha, ha, ai si tu un catel negru:)) al meu este un cocker:))negru...

Anton spunea...

Aceasta este o căţeluşă metisă numită simplu, dar poetic, Lola. E isteaţă - i se citeşte aceasta din privirea-i scăpărătoare (seara, o folosesc pe post de veioză ecologică) - şi devotată ca un câine. E veselă, plină de tact şi cred că are şi alte aptitudini - geometrie în spaţiu, spaţii Rieman şi spaţii Minkovski - care însă nu i-au fost dezvoltate de primii stăpâni. A avut o copilărie traumatizată, pe care am reuşlit să o echilibrăm pulsional prin terapie psihanalitică - de tip Lacan, prin care s-a eliminat tendinţa de forcluziune indusă.
Are o certă dominaţie a emisferei cerebrale stângi, având certe aptitudini muzicale şi geometric-vizuale. Manifestă totuşi o idiosincrazie pronunţată la Alban Berg.
În fond, nimeni nu e perfect...

karina spunea...

Ea e Lulu a lu' Berg:"Wenn sich die Menschen um meinetwillen umgebracht haben":))
Josh Billings spune:
Cainele este singura fiinta de pe Pamant care isi iubeste stapanul mai mult decat pe el insusi...
Alt stapan de catel a fost mai patimas: Daca in rai nu exista caini , atunci cand o sa mor vreau sa ajung unde sunt trimisi ei.
Eu spun ca Blacky a mea este umanizata si ca fara ea, viata mea ar fi mai putin colorata...Si asta ar fi o tragedie...O mare tragedie:((

Anton spunea...

Lulu a lu' Berg? Alban Berg!? Cum vin de se leagă toate, îţi stă mintea-n loc, nu alta!