joi, 23 decembrie 2010

Scrisoare de la Moş Crăciun

Nu ştiu dacă mă credeţi, dar nu i-am scris niciodată o scrisoare lui Moş Crăciun. Pe vremea când m-aş fi apucat să fac chestia asta cu deplină naivitate şi încredere, Moş Crăciun era în ilegalitate. În locul lui umbla unu' cu accent rusesc, Moş Gerilă.
Mai târziu, sigur, a apărut din nou şi dumnealui prin zonă, dar atunci eram adult. Bine, tot aş fi avut şi atunci o şansă să-i scriu Moşului deoarece, chiar dacă eram adult, nu înseamnă că automat eram şi matur. Cum acest fapt e valabil şi azi, tocmai încercam fără cine ştie ce tragere de inimă să compun scrisoarea aceea, la solicitarea unei doamne drăguţe din blogosferă. Când colo, ce săvezi? Prin e-mail mi-a sosit această scrisoare semnată de însuşi Moş Crăciun:

"Băi, prietene

Ia fii atent aici, şi zi-mi dacă ţie ţi-ar conveni să fii tutuit mereu, de parcă te-ai bate pe burtă cu toţi, de la prichindeii mucoşi până la boşorogii cărora neamţul ăla de Alzheimer le ascunde lucrurile. Toată lumea îmi scrie numai ca să îmi ceară diverse chestii. Cred că oricui i s-ar acri de "aş vrea să-mi aduci şi mie aia, şi aia, şi ailaltă!" Ia mai slăbiţi-mă cu rugăminţile voastre făcute cu ochi rotunzi şi umezi de căţeluşi abandonaţi în ploaie! Şi ăştia mici, de!, mai sunt cum mai sunt, că-mi cer chestii simple, da' să-ivezi pe ăia marii cu ce prostii îmi vin! Aia vrea să se mărite, ăla vrea să divorţeze, ailaltă vrea să slăbească, celălalt vrea muşchi şi cinci centimetri în plus, de parcă aş fi Peştişorul de Aur, nu Moş Crăciun.
Pe deasupra, de peste o sută de ani am domiciliu obligatoriu în Laponia. Pe cine am omorât, frate, de sunt condamnat să-mi trăiesc viaţa la capătul lumii, numai printre reni şi zăpezi? Ce, adică eu n-aş avea faţă să stau în Hawaii, sub palmierul ce-şi tremură frunzele în adierea brizei înmiresmate de orhidee, cu un cocteil în mână şi cu o fată nurlie pe genunchi?
Am ajuns eu, un om venerabil şi înţelept, să fiu dat ca exemplu de prostie. Nu ziceţi voi, când, chipurile, n-aud eu, "lasă-l, măi, pe Boc, că-i mai fraier ca Moş Crăciun"? Hai, pe bune! Ia zi-mi cinstit, cine-i mai fraier, eu sau voi, că i-aţi ales pe ăştia să vă fure şi după aia să vă mai bată şi obrazul că sunteţi o ţară de asistaţi?
M-am deşelat tot cărând la sacii voştri de cadouri. Am trei discuri vertebrale făcute praf, dar n-am nici măcar o zi de Crăciun concediu medical. În plus, acum conduc tiruri întrgi, ba cu Coca-Cola, ba cu Tuborg, ba trag Lozul Special toată iarna. Păi, ce, nene, eu oi fi câştigat la belciuge?
Am acceptat să port hainele astea stridente, garantându-mi-se că numai eu am dreptul să le port, că sunt unic şi nimeni n-o să mai fie îmbrăcat aşa. Acum le poartă toate siliconatele şi îmbotulinatele şi zic că sunt "Crăciuniţe".
M-am căţărat pe sute şi sute de milioane de case şi am cobrât prin nici nu mai ştiu câte hornuri, iar după aia trebuie să umblu ca o pisică, să nu mă audă nimeni, în timp ce eu abia îmi mai trag sufletul de atâta efort şi hârâi ca dracu de la atâtea gudroane câte am înghiţit de la toate nenorocitele alea de hornuri. Pe care nici măcar n-aveţi bunul-simţ să le curăţaţi când ştiţi că urmează să vin!
Gata! M-am sictirit şi nu mai suport, da? Mi-au ajuns până peste cap toate umilinţele, toată bătaia asta de joc, toate milogelile voastre.
Când creşteţi, nu mai există Moş Crăciun, da' tot îi adresaţi în gând o dorinţă şi când ajungeţi la azil. Ei bine, de la anu' a înţărcat bălaia şi să mă lăsaţi în pace! Îmi dau demisia şi plec. Pentru început, în Caraibe, alături de nişte Crăciuniţe creole adevărate, cu decolteuri naturale, ofertante şi mijlocel cambrat.
Vă pup pe portofel, orfanilor!"

Semnat:
"Moş Crăciun"

Am rămas cu gura căscată, vă daţi seama. M-am apucat să recitesc scrisoarea şi tocmai îmi aprindeam gânditor o ţigară când, hop!, un e-mail scurt:

"Nu vă speriaţi! Aşa face Moşul întotdeauna în perioada asta, când e avalanşă de scrisori şi îşi închipuie că n-o s-o scoată la capăt cu toate dorinţele şi cu toate rugăminţile. Pe deasupra, l-a şi caftit la table Moş Nicolae şi s-a enervat şi mai tare. Acum, că a scris misiva asta, s-a mai răcorit şi s-a întors iarăşi la treabă. Vă spun eu, cum e inimos, isteţ şi plin de râvnă, le rezolvă mereu pe toate! Pe absolut toate.
Să fiţi cuminţi!"

Biletul era semnat "Rudolf, ren şi atât".

Am zâmbit şi am căzut iar pe gânduri, însă de data asta mult mai liniştit. Dar ia stai aşa! Dacă se apucau să trimită şi spiriduşii vreo scrisoare indignată? Sau dacă vedea şi nevasta Moşului chestia aia cu Crăciuniţele creole? Aoleu! Am socotit deci că e mai bine să închid repede net-ul şi v-am spus povestea aşa.

P.S. Urez tuturor vizitatorilor acestui blog un Crăciun fericit, cu sănătate şi multă, multă veselie! Să fiţi (foarte) iubiţi şi, dacă se poate uneori, răsfăţaţi!

3 comentarii:

karina spunea...

Multumesc:)

karina spunea...

Craciun magic!

Liviu Drugă spunea...

Anton, foarte buna si inspirata urarea cu rasfatzul! :) Asemenea si tie!