marți, 14 decembrie 2010

Mici delicii

"Isus era fiul lui Dumnezeu, dar şi un tânăr de familie bună, dinspre mamă."
Credeţi că e vreo afirmaţie de Gâgă dintr-o lucrare şcolărească? Nici vorbă. Afirmaţia îi aparţine Arhiepiscopului Quelen al Prisului şi a fost rostită din amvonul catedralei Notre-Dame. Sigur, acum aproape două secole. Prostia însă e plină de prospeţime.

"Îmi vine în minte un alt citat: 'Eu nu mă trag dintr-o famile bună. Copiii mei da.' Dacă nu e vorba de un umorist, iată, cel puţin, un un imbecil fericit."
Jean-Claude Carriere

"Am aflat că v-a murit fratele...", spune Skefflington.
"Da. Şi avea numai zece ani", zice James Joyce.
Skefflington îl bate încurajator pe spate şi-i replică plin de compasiune:
"E dureros totuşi!"

"Ce mare om ar fi fost Balzac dacă ar fi ştiut să scrie!"
Gustave Flaubert

Răspunsuri ale editorilor către anumiţi autori:
Ironic:
"Poate sunt eu cam mărginit, dar nu pricep de ce e nevoie de treizeci de pagini pentru a povesti cum cineva se foieşte în pat fără a izbuti să adoarmă."
(Primul raport de lectură la În căutarea timpului pierdut, de Proust)
Lui Flaubert, în legătură cu Doamna Bovary:
"Domnule, v-aţi îngropat romanul într-un talmeş-balmeş de detalii bine descrise, dar complet inutile."
Lui Emily Dickinson:
"Toate rimele dumneavoastră sunt false."
Lui George Orwell, privitor la Ferma animalelor:
"Nu se poate vinde o poveste cu animale în Statele Unite."

Într-o misivă ce se poate citi în Revue des Missions apostoliques, un preot îi muţumeşte corespondentului său pentru o apă miraculoasă, care a avut un efect foarte bun asupra "bolnavului", dar "fără ştirea lui". Astfel:
"I-am dat să bea din ea nouă zile la rând, fără să-i spun ce este, şi, după ce patru ani se zbătuse între viaţă şi moarte, rezistându-mi cu o înverşunare descurajantă şi cu blasfemii teribile, în cea de-a noua zi şi-a dat duhul senin, cuprins de sentimente creştineşti cu atât mai reconfortante cu cât erau mai puţin aşteptate."
Admirabila scrisoare se găseşte la loc de cinste în Dicţionarul prostiei, scos sub îngrijirea lui Jean-Claude Carriere.

"Dacă un instalator vine să-mi repare o ţeavă care curge în baie, îmi ia o grămadă de bani, iar după ce pleacă descoperim că ţeava curge în continuare, mă voi consola spunându-i soţiei: 'E un cretin, altfel n-ar desfunda closete, şi nici măcar asta cum trebuie. Ar fi profesor de semiologie la Universitatea din Bologna.' "
Umberto Eco, Nu speraţi că veţi scăpa de cărţi

"Când Bossi, liderul Ligii Nordului, o mişcare rasistă, xenofobă şi homofobă, a venit prima oară la Roma pentru a ţine un discurs, oamenii au ieşit pe străzi cu pancarde pe care se putea citi: Voi trăiaţi în copaci când noi eram deja poponari."
Umberto Eco, Nu speraţi că veţi scăpa de cărţi

3 comentarii:

karina spunea...

:)) o postare dementiala:))

Şerban Tomşa spunea...

Excelentă postare... Prostia scoate capul de pretutindeni...E un spectacol uimitor...

Anton spunea...

Vă mulţumesc, dar n-am cine ştie ce merite pentru această postare. Pur şi simplu am consemnat nişte lucruri spuse de alţii. Lucruri pe care le-am găsit având o anumită savoare. Că unele-s nişte prostii pompoase, sau robite puterii obişnuinţei de a aplica şabloane pe nemestecate, ori doldora de strasuri sclipicioase cu aparenţă morală sau de expertiză plictisită, în vreme ce altele au o bună doză de subtilă autoironie - care nu-i la îndemâna oricui, s-o recunoaştem - reflectând de fapt o minte scăpărătoare, toate sunt o sursă de meditaţie la care se poate reflecta cu zâmbetul pe buze.