marți, 3 august 2010

Vreţi să deveniţi neapărat scriitor? Atunci, bun venit printre maimuţe!

Într-o zi din această vară, un tânăr domn se afla în compania unor nume din literatura şi critica literară românească de azi. În cursul discuţiilor purtate într-o cafenea, omul a dorit să ştie cum se scrie un roman. Un roman bun, fireşte. Unul dintre critici - erau doi, plus un reputat teoretician literar, prestigios universitar bucureştean - l-a întrebat dacă ştie care este diferenţa dintre literatura de consum şi cea cu adevărat valoroasă. La faza asta am ciulit urechile. Şi eu eram cât se poate de curios să aflu care sunt parametrii ce diferenţiază cele două literaturi sau, mă rog, literatura de pseudoliteratură. Evident, n-am aflat deoarece tânărul domn a spus că ştie şi a trecut rapid mai departe. Cei din jur, cu bunăvoinţă, i-au dat tânărului câteva sfaturi de bun-simţ. Unul dintre acestea preciza clar că nu există o reţetă. Dar aspirantul la marea literatură nu s-a lăsat şi a întrebat mai departe: cum e mai bine să scrii, cu cât mai mult dialog sau cu descrieri ample? Ce se poartă în modernitate? Nimeni nu i-a dat răspunsuri precise, iar omul a plecat profund dezamăgit.
În general, surprinzător de mulţi oameni sunt convinşi că ei ar fi capabili să scrie măcar un roman bun. Chestia nasoală e că nu prea au timp să se ocupe de treaba asta, fiind ocupaţi cu lucruri mult mai serioase. Dar, într-un concediu, cândva, o să scrie ei şi romanul ăla. Din când în când, cetăţenii respectivi sunt animaţi de anumite elanuri literare. Atunci caută sfaturi. Culmea e că în acelaşi timp există şi mulţi - uluitor de mulţi! - specialişti şi consilieri în domeniu. Când şi când, dacă sunt mai înnegurat, mi-arunc şi eu ochii pe cele spuse de experţi şi nu se poate să nu mă înseninez după aceea, dacă nu să mă înveselesc de-a dreptul.
N-o să dau aici exemple din aceste faruri ale literaturii - măcar naţionale, dacă nu mondiale - ca să nu-mi atrag un potop de înjurături, blesteme sau doar ironii subţiri. Paradoxal, aparent paradoxal!, cam toţi marii romancieri au evitat să dea lecţii şi să furnizeze reţete de succes într-ale scrisului, limitându-se cu onestitate să spună cel mult cum scriu ei. Normal să existe şi printre aceştia unele excepţii. Sunt însă rare, mult mai rare decât se presupune. Şi fiecare dintre aceste excepţii are şi o explicaţie, care diferă de la persoană la persoană. Faptul că, de exemplu, Umberto Eco a ţinut şi un curs de creative writing e legat mai degrabă de latura lui universitară, de somitate nu numai literară dar şi ştiinţifică. În plus, romancierul Eco are un prestigiu care îi permite şi aşa ceva. Să nu uităm: Quod licet Iovis, not licet bovis...
În încheiere, pentru căutătoarii încăpăţânaţi de reţete ale succesului literar, dau un citat din Kurt Vonnegut, notat chiar în prefaţa la volumul de povestiri Bun venit printre maimuţe:
"Sunt scriitor din 1949. Sunt autodidact. N-am nici o teorie despre scris care i-ar putea ajuta pe alţii. Când scriu, pur şi simplu devin ceea ce e clar că trebuie să devin. Am un metru optzeci şi opt, cântăresc aproape nouăzeci de kilograme şi îmi coordonez prost mişcările, atunci când nu înot. Toată carnea asta luată cu împrumut se ocupă de scris.
În apă sunt superb."

12 comentarii:

Liviu Drugă spunea...

Mi se pare normal sa nu poata spune nimeni care e reteta succesului unui roman. Au fost apreciate toate stilurile, daca au fost bine scrise. Si, fara sa ma fi confruntat cu asa ceva, cred ca ei, criticii, ar trebui ultimii intrebati cum se scrie un roman :)

Micawber spunea...

Cu toate acestea, isi au rostul lor si cursurile de creative writing. Desigur, nu te poate nimeni invata cum sa fii scriitor, dar in masura in care poti deprinde o anume disciplina, esti supus criticii, iti educi gustul, nu e o pierdere de vreme.

Anton spunea...

@Liviu Drugă
Scena, la care am participat ca actor mai mult sau mai puţin activ, a fost reală, nu-i o fantezie scriitoricească. Iar tânărul în cauză, cel puţin dintr-un punct de vedere, nu era câtuşi de puţin naiv. În fond, voia să afle calea către succes de la cei ce dau verdictele în privinţa cărţilor. În acelaşi timp, sigur că menirea unui critic nu e aceea de a îndruma un autor, de a-i spune acestuia cum şi ce anume să scrie. Criticul poate, eventual, să îndrume cititorul către o anumită carte sau să o desluşească, în unele cazuri, cititorilor. Cazul poeziei lui Ion Barbu descifrate de Călinescu cititorilor e unul exemplar.
@Micawber
Nu neg rostul cursurilor de creative writing, aşa cum nici nu-mi închipui că există vreo instanţă didactică menită să scotă dintr-un individ oarecare un scriitor, un pictor, un sculptor sau un compozitor. Cu atât mai puţin unul de geniu.
Faptul că, aşa cum subliniaţi, cursurile de creative writing pot disciplina, pot şlefui instrumentele şi tehnica literară a unui scriitor, fie el în devenire, fie deja pornit la drum, mi se pare corect. Sunt convins că - pentru mine unul, cel puţin - asemenea cursuri ţinute de un Eco sau Rushdie, ar fi extrem de interesante şi, fără îndoială, foarte utile. Însă cele ţinute de nişte scriitori de mâna a şaptea, care au publicat nişte verze de texte, ori, la fel de hilar, cele ţinute de nişte recenzenţi infantili care-şi închipuie că au realizat analize profunde şi ulterior se simt îndemnaţi să ţină prelegeri altora despre arta de a scrie, nu pot fi decât nişte exerciţii absolut jenante. În continuare păstrez discreţia asupra numeroaselor nume de "specialişti" în creative writing tocmai pentru a nu-mi fi invadat blogul de tot soiul de nechemaţi furioşi. Sper că e o laşitate care-mi poate fi scuzată...

Liviu Drugă spunea...

@Anton Am banuit ca a fost reala, insa parerea mea hotarata este ca in momentul in care vrei sa stii cum ajungi la succes prin scris, esti deja pierdut... pe drumul asta. Daca pornirea nu vine din creator, daca el, autorul, nu este si busola si drum, se va rataci si mai tare printre diversele indicatii, fie ca vin de la scriitori sau critici.
Corect: criticii sunt buni dupa.

P.S. Mereu m-am intrebat cine se duce la (dis)cursurile de creative -writing tinute de cineva, român sau nu, legat de scris doar printr-un blog, chiar daca pe blog, face dovada unor lecturi respectabile.

@ Micawber Nu stiu ce pot aduce nou aceste cursuri de creative writing fata de textele publicate in care autori, mai mult sau mai putin celebri, isi povestesc experientele lor in ale muncii asupra scrisului. Recunosc, pe de alta parte, ca la un curs-doua m-as duce daca prof ar fi Eco (mai mult pentru teoreticianul care e). Dintre romani nu ma atrage nimeni, iar daca m-as duce totusi, ar fi doar pentru spectacolul live al unui creator. Atat!

Micawber spunea...

@ Liviu Druga

Drept e ca nici pe mine nu m-ar tenta vreun curs din asta tinut de ai nostri (cu rezerva ca o exista prin vreun ungher si unu' mai breaz). Si asta nu neaparat pentru ca ar trebui sa fii un mare scriitor ca sa predai asa ceva.

Liviu Drugă spunea...

@ Micawber
E drept ca nu trebuie sa fii un mare creator ca sa vb de creatie, dar invataceii nu ar dori sa asculte cumva pe unul care a si demonstrat puterea de a pune in practica ce teoretizeaza?

Am o vaga idee despre ce inseamna aceste cursuri, insa cred ca un autor apreciat e de preferat la "catedra" in aceste cazuri.

Micawber spunea...

@ Livia Druga

E posibil, as indrazni sa spun, ca profesorul sa nu fie neaparat un autor important si s-ar putea sa fie suficient sa fie un individ cu solide cunostinte de istorie si teorie literara, cu o buna cunoastere a problematicii lingvisticii textului etc.

La urma urmei exista multi profesori buni care nu sunt neaparat creatori in domeniul respectiv, ci doar excelenti pedagogi. Nu-i deloc putin. O sa ziceti ca aici e o zona mai gingasa, ca e importanta 'aura' artistica a celui care preda samd si nu exclud sa aveti intrucatva dreptate, dar cine stie...

Liviu Drugă spunea...

@Micawber:

Exact, cine stie... Vom vedea/auzi cand ceva de genul acesta, la standarde acceptabile, va fi si pe la noi

Micawber spunea...

@ Liviu Druga

Va rog sa ma scuzati ca la comentariul precedent v-am scris numele "Livia Druga". A fost o stupida eroare de tastare si nimic altceva.

Liviu Drugă spunea...

@Micawber Nu-i nici o problema, se mai intampla...

Maricel Nechifor spunea...

Nu este nici o reteta de a face texte reusite.

Maricel Nechifor spunea...

Nu este nici o reteta de a face texte reusite.