Aduc la cunoştinţă eventualilor amatori că romanul meu Eu, gândacul nu mai există în librăriile bucureştene. Ultimele două exemplare au dispărut ieri din librăria Mihai Eminescu. Cum cu distribuţia de carte merge foarte greu prin patria noastră, le spun doritorilor că se mai gasesc niscaiva exemplare prin depozitele editurii Institutul European, din Iaşi. Deci şi-ar putea-o comanda direct de aici, de pe librăria on-line a editurii, dacă ţin morţiş s-o citească. Dacă nu, nu, fireşte. Prin ţară nu ştiu cum o fi situaţia - nici că-mi fac iluzii! - dacă în Bucureşti, cea mai mare piaţă de carte a ţării, lucrurile stau aşa. În orice caz, până acum, din câte am auzit eu, editura onorează cu seriozitate cerinţele "electronice" ale cumpărătorilor. Cei din străinătate n-o pot însă face deorece n-au... cod numeric personal, chiar dacă sunt dispuşi să plătească tarifele poştei române care costă cam tot atât cât e preţul cărtii în sine.
În încheirea acestei înştiinţări, trebuie musai să vă spun că Eu, gândacul, spre deosebire de alte romane de-ale mele, este o carte nu prea groasă (un pic peste 250 de pagini), e de format mai mic şi poate fi luată cu succes pe plajă sau într-o poieniţă montană. Cine doreşte, o poate folosi şi ca adjuvant digestiv şi cardiotonic. Sigur, doar prin lectură.
Deşi nu mi-am propus să fac un lipsit de onestitate act publicitar, vă sfătuiesc să o citiţi, dacă aţi dat totuşi banii pe ea, într-o porţiune mai izolată de plajă. Altminteri râsul dumneavoastră s-ar putea să-i deranjeze pe cei din jur. Asta deşi - culmea! - cartea n-are niciun fel de glumiţe vesele cu caracter hazliu, comico-satiric, ci este pur şi simplu rememorarea unor păţanii cam ciudate prin care trece un cadru unversitar român, altminteri sobru şi animat de un profund spirit ştiinţific. După ce veţi citi şi ultima pagină, s-ar putea să rămâneţi niţel meditativi, dar asta nu are un efect negativ asupra chefului de viaţă. Dimpotrivă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu