Aş putea să scriu aici pe larg despre povestea asta cu drepturile de autor, ultima porcărie care ne-a fost dăruită de neobositul cuplu Băsescu-Boc, cuplu ce e o chintesenţă a grobianismului cu cea mai crasă incompetenţă. Dar încă mi-e greaţă. Nu numai de samavolnicia în sine, ci şi de corul unor indignaţi care ar fi fost bine să stea mai la o parte şi să nu zică nici pâs, din moment ce au ridicat până acum osanale dintre cele mai jenante celor doi, beneficiind în fel şi chip de pe urma bunăvoinţei băse-bocului.
Aşadar, mai subţire teoreticieni şi fervenţi ai băsescianismului! Nu mai cârtiţi împotriva faptului că după ce v-aţi ghiftuit sunteţi trimişi şi voi la coteţ, ca întreaga prostime - unii uitând cine sunt de-adevăratelea şi unde au ajuns, iar alţii, foarte puţini, legitimaţi prin operă, însă discreditaţi prin înghesuirea la pomeni. Dacă dom' cârmaci a dat dispoziţie să vi se servească pe lângă bunătăţi şi o farfurie de lături, înfulecaţi-o servili şi pe-asta, continuând să învârtiţi manivela flaşnetei, gudurându-vă pe lângă turul vremelnicului stăpân. Voi n-aveţi dreptul să mârâiţi nimic, având încă gura plină. Ştiţi voi cu ce.
De majoritatea mi-e lehamite. Pentru cei foarte puţini, personalităţi semnificative ale culturii noastre, dar revoltător de meschini şi hulpavi de mărire, îmi pare pur şi simplu rău şi mi-e ciudă că au putut să se vândă pentru un blid de linte, chit că blidul o fi fost din aur. Din păcate, au făcut-o în murdara şi neîntrerupta tradiţie a atâtor şi atâtor intelectuali români. Un lanţ lung şi împovărător de peste un secol şi jumătate, deşi umbra verigilor se pierde adânc în istorie... Bine că în vremurile trecute există şi cei la fel de plini de haruri, dar rămaşi verticali, cu toate că, recunosc, sunt mult mai puţini. Azi, domnul Neagu Djuvara ar putea fi - de departe - un exemplu demn de urmat.
Până la urmă, toată povestea asta nu-i o chestiune de inspiraţie în alegerea găştii sau, mai pompos spus, a alegerii unei corecte tabere ideologice (mai ales la noi, unde stânga se amestecă cu dreapta, după enterese, sau după proiecturi personale lucrative, într-o veselie). Ci e, clar, una de demnitate. Poate concluzia e neaşteptată pentru unii, dar e, dincolo de toată retorica vâscoasă a proaspeţilor cârtitori, de o adâncă simplitate. Mai complicat e să ţi-o asumi.
2 comentarii:
Nici pe mine nu ma incearca vreo simpatie pentru intelighentia de nuanta portocalie care, dupa ce a sustinut din toate puterile actualul regim, protesteaza acum, vezi bine, nu pentru vreo chestiune de esenta a putredei guvernari, ci pentru ca, vorba dvs., s-au simtit lovita direct.
Nu neg - printre indivizii care alcatuiesc aceasta intelighentie se afla persoane cu inzestrari deosebite, proeti, prozatori, eseisti etc., dar pozitiile lor publice din ultimii ani ma umplu de o greata care ma va impiedica ceva vreme sa frecventez opera respectivilor.
Pentru intelighenţia portocalie (destul de numeroasă, însă cam subţire ca număr de intelectuali adevăraţi) n-am nici eu vreo simpatie, dar pentru anumiţi oameni de cultură aveam oarece afinitate electivă, ba chiar o sinceră apreciere faţă de unele din operele lor.
Am fost cu atât mai dezamăgit când zilele acestea i-am văzut îmbulzindu-se iarăşi - cum făcuseră la "cântarea marinarului" şi apoi la "dividendele" dodoloaţe ce le-au ieşit de aici - de data asta pentru a înfiera cu mânie de amante înşelate măsura guvernului Boc care, na, îi umilea şi pe ei în aceeaşi măsură ca şi pe restul lumii. Poate e o naivitate din partea mea, dar mă aşteptam din partea acestor oameni la o minimă decenţă. De data asta chiar că tăcerea le-ar fi fost de aur. Însă se pare că văzându-se cocoţaţi în funcţii şi tot neamul de "succesuri", s-au simţit jigniţi de amestecul domniilor lor cu plebea şi au comis şi acest gest absolut jenant prin ridicolul şi lipsa oricărei urme de bun-simţ afişate.
Ştiu că o istorie a artei sau a literaturii nu e în niciun caz o panoplie de sfinţi, dar nici chiar aşa o adunătură de obrazuri groase cum este secvenţa asta ce cade deja în caricatură.
Ştiu că apreciaţi o operă prin prisma criteriului estetic. Şi eu subscriu aceluiaş principiu, dar vă înţeleg reculul de moment în frecventarea acestor autori. Trebuie să mai treacă o vreme până să te poţi apropia de ei din nou. Deocamdată un unumit damf scârbavnic o să mai plutească ceva timp peste lucrările lor. Şi-i păcat.
Trimiteți un comentariu