luni, 7 februarie 2011

Colaboratori şi colaboraţionişti

Acum nici două săptătmâni un cotidian a lansat bomba: "Ioan Groşan a turnat la Securitate". Acuzaţii, invective, luări de atitudine, ba chiar demiterea scriitorului de către şeful lui, un oarecare domn Gregoire-ecrivain, după cum singur se autointitulează ipochimenul care nu face, mă-nţelegi, rabat de la moralitate. Scriitorul a explicat ce şi cum, arătând, înainte de orice, că nu a turnat şi nu a făcut niciun rău nimănui. Lucru necontestat până acum de vreo eventuală victimă. Dar destui puri şi duri au spumegat indignaţi pe forumurile de presă sau pe ici, pe colo, pe vreun blog. Câţiva prieteni i-au luat apărarea, umplându-se şi ei însă de lăturile cu care i-au împroşcat indignaţii. Azi e linişte, iar povestea, deşi nu s-a lămurit, s-a cam stins.
Nu sunt avocatul domnului Groşan şi nu-l cunosc altfel decât prin scrierile sale. În plus, îmi aduc aminte cu câtă nerăbdare aşteptam prin anii '80 apariţia unui nou număr al revistei Ştiinţă şi tehnică, acolo unde dumnealui istorisea cu un umor subversiv aventurile navei Stejeran... Iar pe vremea aceea îţi trebuia curaj nu glumă ca să publici aşa ceva. Curaj pe care mulţi din sacerdoţii moralităţii naţionale de azi sau axiologii de serviciu actuali nu-l manifestau în acele timpuri. Bun, poveşti vechi din care memoria, subiectivă cum e, reţine numai anumite aspecte...
N-o să mă apuc să discut aici despre amuzantele şi atât de româneştile noastre poveşti despre securiştii buni şi colaboratorii lor (adică alor noştri) şi despre securiştii cei răi şi turnătorii aflaţi în solda lor (adică despre ăilalţi). N-are, deocamdată niciun rost, mai ales de când au apărut în ultimul timp până şi mogulii cei buni versus mogulii cei răi.
Totuşi, dincolo de toate ideile-şablon fluturate de tot neamul de inchizitori nu pot să-mi reprim o întrebare simplă. Dar despre actualii intelectuali colaboratori ai puterii cam ce ar fi de zis? Ioan Groşan, anatemizatul de azi, avea 19 ani (!) când, şantajat şi terorizat fiind în armată cu pierderea facultăţii, a semnat odiosul angajament, pe care, cel puţin până acum, omul spune că nici măcar nu l-a respectat, iar după terminarea facultăţii a şi refuzat să-i mai dea în vreun fel curs. Fapt pe care până şi securistul ce-l avea în "exploatare" pe Ioan Groşan îl recunoaşte şi îl consemnează. Iar întreprinderile literare ale scriitorului, ca şi refuzurile sale de colaborare cu odioasa instituţie, ulterioare semnării angajamentului şi terminării facultăţii, mi se par mai degrabă un cert act de temeraritate, nu de laşitate.
Ei bine, pe cei de azi nu i-a terorizat nimeni, nu i-a ameninţat nimeni cu pierderea dreptului la semnătură sau cu puşcăria. Dimpotrivă, ei înşişi s-au oferit, pe undeva chiar supralicitând, doar, doar or prinde pulpana lui Orange-Vodă spre căftănire. Trist e că destui dintre ei au beneficiat pe vremuri şi de zâmbetul înălţător în cinuri al lui Iliescu...
Azi mulţi dintre aceştia ba dau lecţii de moralitate, ba explică cu suficienţă nişte adevăruri de partid şi de stat care n-au corespondent în realitatea noastră, a celorlalţi, a prostimii mai pe şleau spus. O fac însă din funcţii publice, instituţionale, la care au ajuns printr-un servilism politic evident direcţionat, deşi afirmă cu aplomb că sunt independenţi şi mai ales obiectivi. Asta deşi toată lumea vede că sunt sub drapelul portocaliu al idealurilor băsescianiste - un termen care nu-mi aparţine ci este inventat tot de unul dintre ei.
Să fie clar, nu pun niciun moment în discuţie calitatea intelectuală a unora dintre aceşti oameni - cu atât mai mult când au în spate o operă bazată pe lucrări valoroase. Însă încă o dată mă întreb - ca să dau un singur dar ilustrativ exemplu - cam cât de tristă şi de penibilă e trecerea unui asemenea om de la o lucrare de o erudită respiraţie spirituală cum e Ispita Binelui, la oda mai mult decât jenantă pe care i-a înălţat-o Elenei Udrea, la concurenţă întru ridicol cu un Cristian Boureanu, o Raluca Turcan sau un Ioan Oltean?
Asemenea cazuri sunt mult mai multe. Prea multe chiar. Or, din asemenea posturi jenante izvorâte din noul colaboraţionism, o minimă doză de bun-simţ ar impune măcar o tăcere penitentă. În niciun caz zburdălnicii mediatice în care să glosezi pe temele moralei şi să filozofezi în postură de apostol naţional al adevărului. Vorba unui alt personaj celebru: "Asta sună ca dracu!"

11 comentarii:

Karina spunea...

Asa degradante sunt situatiile astea, cand o vorba aruncata fara verificare, poate distruge nu numai cariera dar si echilibru psihic.
Atatia ani de la Revolutie au trecut si totusi inca se mai invoca diferite turnatorii ca si cu certificatele de revolutionari...Pana acum un an parca, se tot eliberau...
Un adevarat revolutionar si-ar fi cerut dreptul atunci. Un turnator trebuia desconspirat cand s-au citit dosarele. Situatie hilara de-a dreptul...
Asta-i politica in Romania...
Politica..politicii, politica de marketing a publicatiilor si televiziunilor...politica mogulilor.

Micawber spunea...

Ca sa nu lungesc comentariul:
- ma intereseaza prea putin pestii mici, atata timp cat pestii mari (in frunte cu Basescu) si-au pus demult dosarele la adapost
- daca colaboratorilor de dinainte de 1989 li se pot gasi circumstante atenuante, celor de azi e mai greu sa le gasesti justificari
- as vrea sa vad deconspirati cativa ofiteri acoperiti din presa/TV din zilele noastre. Nu ca e ilegal sa lucrezi pentru serviciile secrete, dar e ilegal s-o faci ca agent de influenta in mass media.

Anton spunea...

@Karina
Mogulii, fie că sunt cei "răi" (Voiculescu sau Vântu), fie că sunt cei "buni" (Păunescu), pot să adopte ce politici doresc. Nu de alta dar o fac pe banii și pe răspunderea lor. TVR-ul în schimb e o televiziune publică susținută pe banii noștri, așa că aș avea pretenția să nu fie înregimentată niciunei politici de partid, fie el și de guvernămănt. Totodată, în TVR - ca și în alte televiziuni - nu au ce să caute tot felul de securiști care să facă pe agenții de influență. Nu mai zic de toată liota de moraliști și formatori de opinie sacrosancți ce se declară independenți deși sunt cât se poate de portocalii. Adică eu sunt consilier la Cotroceni sau am fost numit pe criterii politice directorul unei instituții de stat - iar funcția mea are aspectul evident al unei sinecuri - dar vin la tribuna TVR-ului și moralizez nația sfătos, cu cea mai deplină obiectivitate, trăgând slugarnic spuza pe turta puterii care m-a cocoțat în funcție...

Anton spunea...

@Micawber
Și pe mine m-ar interesa dosarele de care vorbiți. Însă cred că nu le vor putea studia nici nepoții istoricilor de azi, dar noi, ca simplii cetățeni.
M-ar mai interesa și niște evaluări psihologice făcute multora dintre personajele ce ne conduc. În fond, un alcoolic sau un paranoic nu sunt cele mai responsabile persoane, demne de a conduce un stat. Ori o fătucă anume, ajunsă peste noapte, mulțumită tăticului, mare om politic de talie europeană chiar, cam ce IQ credeți că are? Eu nu știu, dar aș fi tare curios...
În privința justificărilor "colaboratorilor" de azi, deh, ce să zic? Banii și funcțiile vi se par suficiente?
Iar pe ofițerii acoperiți din mass media (dar și din Justiție, de exemplu) cine să-i desconspire? Șefii lor din aceleași servicii?

mofturi spunea...

Total de acord cu ceea ce a spus (scris) Micawber.

Karina spunea...

Anton
Cei care se prezinta la televiziuni si isi dau cu parerea, mari analisti politici si nu numai, sunt platiti f bine..Poate cu pensia unui scriitor, poate chiar mai mult...
Pentru mine oricum sunt bani murdari. Poate fac mult mai mult rau asa decat fostii "Colaboratori şi colaboraţionişti". Aia turnau cateva persoane, astia induc cu "ideile lor" un popor intreg.

Liviu Drugă spunea...

Multe lucruri nu vor iesi niciodata la iveala, cateva vor iesi, insa deformate. Ramanem cu indignarea, cu blogul si cu luciditatea de tip "cine să-i desconspire? Șefii lor din aceleași servicii?"

Wilkins Micawber spunea...

@ Marin Anton, Liviu Druga

Nici nu asteptam sa-i desconspire cineva pe indivizii aceia. Incercam doar sa spun ca abia o asemenea desconspirare ar putea prezenta interes si nu sacrificarea rituala a cate unei sardine gen Grosan (cu tot respectul pentru talentul omului, el ramane un pestisor insignifiant in materie de dezvaluiri despre colaboratorii Securitatii).

Atata timp cat se vor regiza doar spectacole televizate soldate cu arestarea unor pioni marunti sau vor transpira doar dosare de Securitate ale unor amarati si nu va pica vreun peste mare sau un cetaceu serios, e numai prosteala pentru prosti, vorba unuia.

mofturi spunea...

deconspire

Wilkins Micawber spunea...

@ mofturi

Asa e, am comis-o, si inca de vreo doua ori. Ce-i drept nu-i stramb.

george geacăr spunea...

împărţirea informatorilor în două categorii, buni şi răi, ai nostri şi ai lor, nu foloseşte la nimic. informatorii sunt informatori şi gata, oricât ar fi de neplăcut să descoperim prieteni printre ei.
oricum, informatorii nu păţesc nimic, nu-i împuşcă nimeni, au toate drepturile.
faptul că unii intelectuali îl pupă în cur pe băsescu nu este în avantajul informatorilor de ieri, nu-i scuză în niciun fel. îi acuză şi-i va acuza şi mai mult după căderea lui băsescu pe pupincuriştii de azi