Acum trei zile am avut nişte probleme la chiuveta din bucătătrie şi am chemat un instalator. Verdictul acestuia a fost clar: bateria trebuie schimbată. Schimbând-o, am descoperit pe lungul gât al acesteia o folie de plastic strînsă într-un sul subţire - cred că de la o pungă de felul celor din supermarketuri - scrisă cu caractere mărunte, mărunte. Ei bine, ca un român responsabil ce mă aflu, transcriu integral textul respectiv, exact aşa cum l-am găsit:
Mi s-a acrit să răspund la tot soiul de întrebări tâmpite. Cine câştigă între Germania şi Argentina? Cine câştigă între Germania şi Spania? Dar între Spania şi Olanda? Bagatele!
Eu, caracatiţoiul Paul, sunt mult mai capabil decât îşi închipuie toţi îngrijitorii ăştia anoşti dar cumsecade de aici. Mi-ar plăcea şi mie să trăiesc într-o ţară interesantă, aşa cum e de pildă România, nu într-una atât de plictisitoare cum e această banală Germanie. Aici nu se întâmplă niciodată nimic palpitant, iar lucrurile sunt mai tot timpul gândite şi analizate la modul raţional şi aseptic. Aici hazardul e lăsat să lucreze cât mai puţin de capul lui, zonele în care acesta poate zburda în largul lui fiind doar fotbalul, pariurile şi loteria. În rest, nemţii ăştia se străduiesc să nu lase nimic la voia întâmplării. Chestie extrem de frustrantă pentru mine, un adevărat Nostradamus al cefalopodelor.
Fac pe această neobişnuită cale un apel disperat către români în general, dar mai ales către minunatul guvern Boc şi în special către jucăuşul preşedinte Băsescu: luaţi-mă la voi! Vă rog, vă implor, luaţ-imă cât mai grabnic la voi!
Aici, dacă mai stau mult, o să înnebunesc, dracului! Totul e îndiguit, canalizat, ecluzat, contorizat, măsurat şi verificat. Previziunile făcute în Germania, de la cele economice până la cele meteorologice, sunt calculate şi răscalculate de tot soiul de oameni de specialitate, probi şi riguroşi. Le mai scapă şi lor câte ceva, dar rar de tot, îngrozitor de rar.
Marele meu talent de ghicitor ar fi însă valorificat la maximum în România, mirifica ţară a incerititudinilor şi celor mai aberante posibilităţi. Domnule preşedinte, domnule prim-ministru, mult iubită şi stimată doamnă Elena, gândiţi-vă numai cât de folositor v-aş putea fi în actul aşa-zisei dumneavoastră guvernări. Cât de simplu v-ar fi să faceţi două coşuleţe din plastic transparent pe care să scrie: mărim T.V.A.-ul, nu mărim T.V.A.-ul, tăiem din pensii 15%, nu tăiem din pensii nimic, impozităm pensiile, nu le impozităm deloc. Pot să spun astfel unde vor avea loc inundaţii, , în ce zone va fi secetă, cu cât va creşte euro sau dolarul, când nu vom mai avea medici sau alte prostioare de-astea. Pot să mă ocup şi de lucruri mai dificile cum ar fi alegerea brandului de ţară sau să ajut la actul decizional de a opta în favoarea celei mai mişto poşetuţe Vuiton pentru splendida noastră doamnă Udrea. Şi aşa mai departe. Vă stau la dispoziţie pentru orice aiureală care v-ar trece prin cap şi aţi dori să o legiferaţi. Sunt o fire jucăuşă, la fel ca domnul preşedinte, numai că, evident, nu că aş fi mai deştept - suntem specii diferite şi inteligenţa s-ar măsura, sanchi!, altfel - dar, spre deosebire de dumneavoastră, eu am darul natural de prevedea. Nu numai urmările propriilor mele acţiuni, dar şi pe ale altora. Inclusiv pe ale dumneavastră, suficient de imprevizibile chiar pentru voi înşivă.
În plus, venirea mea v-ar aduce şi un alt mare beneficiu. N-ar mai fi necesar să tot găsiţi la răstimpuri din ce în ce mai scurte tot felul de ţapi ispăşitori. N-o să mai fie nevoie să vă răţoiţi toată ziua ba la pensionari, ba la profesori, ba la sinistraţi, ba la presă, ba la mai ştiu eu cine. N-o să mai trebuiască să mimaţi certuri între palate, sau să jucaţi comedia declaraţiilor contradictorii ale miniştrilor buimaci. E o criză aprigă, sunt inundaţii de groază, dar e vară şi e cald. E timpul când merge şi şpriţul, şi whiskyul cu gheaţă, fără să-ţi mai baţi capul cu toate prostiile. Domnul Videanu poate să se ducă liniştit într-un concediu prelungit pe Coasta de Azur, doamna Udrea poate să facă excursii în China, unde să lanseze naibii logo-ul de ţară turistică, iar domnia voastră, domnule Băsescu, puteţi să faceţi ce vă taie pe chelie.
Imaginaţi-vă doar cât de simplu şi firesc - vom intra în sfârşit în normalitate - se va desfăşura o zi de muncă decizională şi politică. Dimineaţa, acvariul meu va fi la Palatul Victoria. Timp de un ceas, guvernul condus de domnul Boc -Excelentu', cum am auzit că i se spune în popor - se va buluci în jurul meu şi îmi va pune tot felul de întrebări la care nu găsiţi răspunsuri. Eu o să le dau, în văzul întregului popor, fiindcă televiziunile vor transmite în direct. După aceea vom rămâne numai noi între noi şi o să vă fiu la îndemână pentru alte probleme pesonale, inclusiv consiliere în privinţa plasării banilor proprii sau a diverselor chestii mai intime. După ora 14, voi fi dus la Cotroceni. Şi aici vom avea o întâlnire televizată, dar mai scurtă, de o jumătate de ceas. Domnul preşedinte va pune doar o întrebare de politică externă şi una privitoare la cea internă, aşa, la mişto, să vadă poporul că munceşte şi să se amuze de ce garagaţă e în stare simpaticul cap al statului român. După aia, presa cărându-se, putem şi noi să ne relaxăm şi să ne ţinem de catreinci până-n zori.
Deci, nu uitaţi! Pe lângă toate aceste avantaje mai aveţi unul capital. Oricând puteţi să pasaţi orice neîmplinre, orice responsabilitate pe - era să zic pe umerii mei, dar n-am aşa ceva - capul meu. Oricând o să le puteţi răspunde nemulţumiţilor: "Ce vreţi, bă? Nu-s io de vină, caracatiţoiu' ăla de Paul aşa a ales. E vina lui şi cu asta basta!" şi v-aţi spălat frumuşel pe mâini.
Aştept plin de nerăbdare răspunsul domniilor voastre.
Cu drag, al dumneavoastră pentru totdeauna,
Paul
caracatiţoiul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu