luni, 31 mai 2010

Din ciclul abisalul cotidian

Mă delectam cu "Puşcăriaşul" lui Kurt Vonnegut, stând pe scaun într-un troleibuz. La un moment dat, am râs în lege - la pasajul în care judecătorul de pe planeta Vicuna ia anumite hotărâri, tocmai aici, pe Pământ. Două matroane corpolente, transpirate şi înmiresmate m-au privit critic. Şedeam pe un scaun aflat în partea umbrită a vehiculului. Pe partea opusă, cu o excepţie, două, scaunele erau libere. Enervată de ilaritatea mea, combinată probabil şi cu convingerea că numai un nesimţit de bărbat, încă tânăr, nu le oferă locul (amândurora!), una dintre ele i-a zis celeilalte, rostind apăsat:
"Fericiţi cei săraci cu duhul!"
Cealaltă i-a replicat imediat, într-o deplină solidaritate ideatică:
"Şi te sfidează fără ruşine. Uite, sanchi, citeşte cărţi şi râde ca proasta-n târg!"
N-am zis nimic, văzându-mi de romanul meu mai departe. Am continuat, când şi când, să râd, dar fără vreo intenţie ofensatoare. Pur şi simplu le uitasem după prima frază citită la reluarea lecturii din cartea americanului. Am ajuns acolo unde trebuia să cobor şi, fiind o slăbătură, m-am strecurat uşor pe lângă ele, doamnele fiind ocupate cu telefoanele mobile. Dar tot în aceeaşi staţie au coborât şi ele. Cea mai înverşunată, închizându-şi cu un pocnet mobilul, mi-a bătut elocvent obrazul, strigându-mi:
"La nesimţire nu ne-ntrece nimeni!"
Evident, nu le-am contrazis.

9 comentarii:

Liviu Drugă spunea...

Minunat! :)))

Anton spunea...

Am întâlnit - cunoscut ar putea fi excesiv spus - un om care depune eforturi susţinute pentru a promova actul lecturii. Domnul Adrian Ciubotaru, fiindcă despre el este vorba, se străduieşte serios în direcţia asta. Dumnealui e promotorul acţiunilor "Lecturi urbane" sau "Oraşul citeşte". Printre altele, îmi spunea că una din ţintele acestei întreprinderi este şi aceea de a îmblânzi prin lectură spaţiul public.
Experienţa descrisă mai sus demonstrează că anumiţi oameni sunt mai greu de îmblânzit în acest fel. Ba mai mult, simplul fapt de a-l vedea pe vreunul citind şi, eventual, delectându-se cu asta, poate să-i scoată binişor din sărite.
Sigur, în cazul de faţă sunt şi alţi factori care au contribuit la reacţia respectivelor tăntici, de la căldura din troleibuz, până la stranietatea pe care dumnealor o vor fi atribuit-o cititorului. În plus, nu poate fi de neglijat nici teoria din psihologie - verificată cu prisosinţă de criminalistică - a figurilor şi posturilor ţintei-victimă care declanşază sau sporeşte agresivitatea anumitor persoane dotate cu aşa numitul killer-instinct.
Din păcate, agresivitatea crescândă e o relitate tot mai consistentă, una pe care nu o să mă apuc să o analizez aici. Unii speră să o diminueze (şi) prin lectură, iar eu încerc s-o domolesc povestindu-vă despre ea cu zâmbetul pe buze.
Pe de altă parte, sunt conştient că notiţele astea nu excelează nicidecum prin valoare literară. Cum aici suntem pe un blog - având deci şi un oarecare aspect diaristic - îmi mai permit să postez şi de-astea, ca pe un soi de oftat acompaniat de un surâs.

Liviu Drugă spunea...

Nu prea sunt de acord cu tine aici. Violenta&agresivitatea, desi innascute la om, nu cred ca au asa mare intindere la noi precum indiferenta. Tanticile tale sunt exceptii, pe care, intr-o extrema analiza, ar trebui apreciate pentru ca s-au implicat in realitatea exterioara lor. Ca s-au manifestat asa cretinoid tine de un alt aspect, mult mai interesant de discutat :) decat ce vreau sa subliniez eu aici.

Ce vreau sa subliniez? :)

Intamplarea ta, dupa mine, nu are prea mare legatura cu lectura in public. Daca erai punker sau vorbeai tare la telefon, sau incercai sa agati o tipa in spatiul public, sau aveai pungi pline cu haine "de marca" poate primeai aceeasi atitudine din partea lor. Au fost afectate de ostentatia ta!

Imblanzirea spatiului public prin lectura? Desi nu ma indoiesc de bunele intentii ale lui A. Ciubotaru, am groase certitudini ca actiunile initiate de el se incadreaza mai curand la categoria happeninguri de exterior. Pentru societatea romaneasca nu exista nici o amenintare venita din partea cititului in public. Pe roman il ameninta portofelul gol si ne facem griji ca se preocupa de unul sau mai multi care citesc in metrou sau la Universitate? Sa fim seriosi!

Pe de alta parte, intreb si eu: daca nu ti-ar placea muzica clasica si ai vedea 30 oameni cu casti la urechi si cu pancarde insemnate cu Mozart, Beethoven, Rachmaninoff, etc te-ai duce sa asculti ceva de genul asta acasa? Poate!
Pentru putina certitudine a Lecturilor Urbane, ca mijloc de atragere spre carte, chesti asta nu este decat o incercare minora, spectaculoasa fara indoiala, dar atat!
Altele ar trebui sa fie caile de atentionare asupra cartilor, lucru pe care il fac foarte bine blogurile. Poate mai multe emisiuni la radio si tv...

Hai ca m-am intins cam mult... :)

Inca o data, nu contest bunele intentii ale acestei intiative, dar am rezerve mari fata de rezultatele ei...

Marin Anton spunea...

Nu sunt nicidecum o prezenţă frapantă, iar manifestările mele nu sunt ostentative. Pur şi simplu, pentru mine ostentaţia e stânjenitoare şi o găsesc suficient de ridicolă ca să nu mă aventurez într-o asemenea postură. Când am râs citind din cartea respectivă, am făcut-o cu discreţie, nu am hăhăit prezidenţial.
Cât despre implicarea într-o realitate exterioară a doamnelor, îmi pare că ar fi mult de discutat, iar părerile mele despre acest mod de a te implica nu sunt în niciun caz laudative. Una e să-ţi manifeşti opiniile civilizat, în urma unei analize raţionale, în sprijinul unei idei, şi alta e să înfierezi isteroid, cu mânie proletară, ceva sau pe cineva despre care nu ştii de fapt nimic.
Sincer să fiu, sunt sătul de oamenii care iau atitudine de pe poziţia de inchizitori de serviciu, judecând şi etichetând fără o brumă de reflexivitate orice şi pe oricine. Nu mai zic despre capacitatea de a nuanţa, care pare a se fi estompat demult din peisajul dâmboviţean. În fine!
În privinţa eficienţei lecturilor urbane manifest aceleaşi îndoieli ca şi tine, subscriind deasemenea părerii că "lecturile" au un marcat aspect de happening în aer liber, unul cu o finalitate destul de nebuloasă, dincolo de bunele intenţii care le animă.
Vorba unui om de bine şi foarte bine, întâmplat cu consoarta pe acolo: "Lasă-i dom'ne, că oamenii citeşte, nu-ţi dă-n cap!"

Liviu Drugă spunea...

Nu, nici nu m-am gandit ca tu ai fi intr-adevar ostentativ (scuze ca nu am fost mai clar;poate din cauza exemplului cu vorbitul tare la telefon?), ci doar asa te-au inteles ele.

Da, ai dreptate: e mult de discutat in privinta raporului isterii inchizitoriale vs paralizii apatice.

Ma bucur ca suntem de acord pe tema Lecturilor urbane. Interesanta observatia trecatorului: el implica in masa de cititori violentza. Altfel de ce ar fi zis ca nu iti da in cap?
Interesant!

Marin Anton spunea...

Dacă ţi se pare interesant, iată un posibil răspuns:
Gustave le Bon, tatăl psihologiei sociale (mama necunoscută), susţine că o mulţime are trei caracteristici fundamentale fiind: impulsivă, mobilă şi iritabilă.
Percepţia mulţimii de către un individ aflat în afara mobilurilor acesteia şi care nu rezonează la respectivele scopuri ale grupului întrunit, este cel mai adesea receptată, cel puţin la nivelul primului impuls, ca fiind o ameninţare.
Crede-mă, teoria se verifică statistic. Eu n-am făcut nimic altceva decât să observ o reacţie. Încă un amănunt, subliniat tot de franţuz: cu cât mobilul mulţimii e mai îndepărtat de capacitatea de înţelegere a individului exterior mulţimii, cu atât nivelul senzaţiei de ameninţare e mai ridicat, putând să-i inducă acestuia chiar o stare de panică. Când mobilurile mulimii sunt inteligibile şi sunt receptate pozitiv de către individul exterior fenomenul care se produce este acela de contagiune, urmat cel mai adesea de cel de aderenţă.
Ei bine, nu aţi urmărit emisiunea "Primii paşi în tehnicile de manipulare". Pur şi simplu azi, postprandial, am examen la... Psihologie socială!

Liviu Drugă spunea...

Gustav il mentioneaza si pe Rene Girard cu teoria tapului ispasitor in enunturile lui??? Mi se pare ca cele doua interpretari se intersecteaza.

Fiind un fan al lui Girard (omul e chiar un animal violent, by default, dupa parerea mea), nu pot decat sa iti dau dreptate. Evident ca sunt multe nuante aici, intre cele doua perspective, de aceea ma opresc aici...

Bafta la examen!

P.S. Rene Girard se studiaza prin scolile noastre?

Marin Anton spunea...

Deocamdată, eu unul nu l-am întâlnit pe domnul Rene Girard amintit pe la facultate. Am aflat, totuşi, că-i un vestit antropolog francez care-şi face veacul în State. Tot el cică i-ar fi familiarizat pe americani cu structuralismul. La faza asta am mari rezerve. În rest numai chestii bune şi minunate despre domnia sa. Nu am citit niciun rând scris de el, aşa că nu mă pot pronunţa în niciun chip doar frunzărind nişte note despre viaţa şi opera lui.

Şi datul cu părerea, indiferent cât de sport naţional o fi, are şi el limitele lui! Ce naiba, doar nu sunt analist, zău aşa!

P.S. Multumesc pentru urări! Şi-au făcut efectul.

Liviu Drugă spunea...

:)