Astăzi, 16 iunie, e Bloomsday, ziua internaţională a domnului Bloom. Dumnealui împlineşte 106 ani şi se ţine bine. Adevăratul său părinte este domnul James Joyce, scriitor irlandez pe care eu unul îl preţuiesc în mod deosebit.
Epicentrul acestei sărbători este oraşul Dublin, locul în care domnul Leopold Bloom s-a preumblat într-o nouă odisee care n-ar fi ţinut de fapt nici 24 de ore. Probabil că aici se vor închina, în cinstea lui şi a părintelui său, multe halbe de bere şi sumedenie de pahare de whisky. Se vor organiza şi diverse alte acţiuni de o certă, vibrantă, evident de filiaţiune culturală celtică - fie şi prin adopţie - la care vor particpa o mulţime de prieteni de metropolă ai acestui cetăţean de onoare al oraşului care, chiar dacă nu are vreun act oficial de naştere emis de primăria respectivei cetăţi, e al naibii de vârtos de viu şi trăgător de elită al nădejdii.
Domnul Bloom - deşi adevărat fulger uns cu slănină - nu este nicidecum un personaj titanic sau măcar pozitiv, dar nici unul negativ, fiind cineva nici prea-prea, nici foarte-foarte. Citez vorbele lui James Joyce dintr-o scrisoare adresată unui prieten: "Bloom? Este singurul Ulise pe care această lume îl merită". Sigur, nu-i greu de ghicit amărăciunea ascunsă în cuvintele scriitorului. N-o să o analizez tocmai eu şi tocmai azi pentru a-i desluşi resorturile şi înţelesurile. Suntem la ceas aniversar doar şi nu-i cazul să ne cadă bucuria-n scârbă! Chit că unii, de exemplu, trăiesc în mândra şi voioasa capitală a Ţării Lotofagilor.
Până la urmă, dincolo de toate, astăzi nu sărbătorim decât triumful unei poveşti. O poveste care, iată, se dovedeşte a fi o lume.
Slan leat*, cetăţeni!
* Expresie de salut irlandeză pe care nu o mai traduc, aşa cum am văzut că se poartă azi cam peste tot, fie că e vorba de engleză, germană, spaniolă, franceză, latină sau urdu. În acelaşi spirit mai adaug, citându-l iarăşi pe James Joyce (care e exonerat de obligaţia traducerii, situându-se realmente pe o poziţie privilegiată): Viszontlatasra, kedves baratom! Viszontlatosra! Asta-i în maghiară, deşi face parte tot din textul original al romanului Ulise (recunosc că-i lipsesc accentele, deşi autorul i le-a pus).
8 comentarii:
:) Ma bucur de text. Al meu e cam personal pt ca legatura mea cu Joyce e mai personala, la fel de personala ca in timpul liceului.
@Valive
Îmi pare bine că textul meu v-a bucurat. Am citit şi eu articolul pe care l-aţi postat pe blogul dumneavoastră. Interesant. Spuneţi că aveţi o legătură mai personală cu Joyce. Ok, nu mă bag! În fond, aşa cum cititorii au scriitori preferaţi, pot exista şi scriitori care au cititori preferaţi. Nu pot decât să mă bucur că - voba neamţului - aveţi asemenea afinităţi elective. Iar când spun asta sunt sincer, nu mi-aş putea niciodată permite să fiu invidios pe Joyce. Are o magnitudine mult prea mare.
dl Marin Anton dati-mi voie sa va directionez catre un articol ce va intereseaza in mod direct: http://smokingcoolcat.blogspot.com/2010/06/gandacul-meu.html
Stimate domnule Octavian Ungureanu,
Din păcate, nu ştiu nimic în legătură cu situaţia pe care mi-o semnalaţi. Nu pot decât să vă îndrum către cei în drept să vă răspundă, respectiv la persoanele abilitate de Editura Institutul European, din Iaşi, cea care mi-a publicat romanul.
ok multumesc
am incercat mai intai sa dau de dumneavoastra ca autor dar nu mi-ati raspuns la comentariile de aici http://marinanton.blogspot.com/2010/01/o-biografie-onesta-echilibrata-si.html
@ Octavian Ungureanu
Nu înţeleg ce altceva mai aşteptaţi de la mine şi la ce anume vă referiţi. Pentru problema pe care aţi semnalat-o vi i-am recomandat pe cei în drept să vă lămurească sau să îi lămuriţi. Eu unul nu pot răspunde decât pentru textul pe care l-am scris. Dacă acesta nu vă mulţumeşte, nu pot decât să vă respect opţiunea sau gustul şi să regret că scrierea mea a displăcut - dacă despre asta o fi vorba. În rest, mărturisesc faptul că sunteţi destul de ermetic pentru mine şi nu mă pricep să vă dau vreun alt răspuns.
Închei dorindu-vă o zi bună!
scuze daca am fost prea "ermetic"
am rezolvat sitatia cu cei de la editura
va doresc mult succes cu cartea dumneavoastra! (o voi citi si eu :)
@ Octavian Ungureanu
Mă bucur de două ori.
În primul rând pentru că nelămuririle dumneavoastră şi-au găsit rezolvarea într-un chip cât mai mulţumitor.
În al doilea rând pentru faptul că această întâmplare v-a trezit interesul pentru romanul meu. Sper să fie o lectură măcar agreabilă şi, în urma acestei ciudate întâmplări, să-mi câştig un nou fan.
Trimiteți un comentariu