joi, 1 martie 2012

Muriţi, da' muriţi, dracului, în linişte!

Dacă un bolnav de cancer nu urmează un tratament cu nişte medicamente numite citostatice moare. Asta e o chestie neîndoioasă, sigură, nu o ipoteză de lucru. Altminteri mai are, cumva, o şansă de supravieţuire, mai mare sau mai mică, după caz. La fel cum, dacă nu are morfină se va chinui sub tortura unor dureri atroce, chemându-şi disperat moartea. Aici nu merge cu antinevralgic ori algocalmin, pe principiul "te doare româneşte, las' că îţi va trece şi aşa, cu d-astea, d-ale noastre".
Aceste adevăruri simple au fost pur şi simplu sfidate de ministrul Sănătăţii şi de şeful Casei Naţionale de Sănătate, capabilul domn Duţă, în conferinţa de presă de ieri. Conferinţă la care ni s-a explicat că de fapt nu există nicio problemă cu citostaticele sau cu morfina , ci e doar o acţiune duşmănoasă a Antenei 3. S-ar sprijini de fapt mediatic nişte interese financiare ale unor firme producătoare de medicamente, în strânsă cârdăşie cu diverşi directori de spitale (cel de la Institutul Oncologic din Craiova, de exemplu), medici ticăloşiţi şi pacienţi tonţi, care în loc să-şi vadă dracului de boala lor se ţin de declaraţii melodramatice, prinzând prilejul să-şi lăfăie mutrele pe ecranele televizoarelor.
Ei bine, lucrurile nu stau deloc, dar absolut deloc aşa cum le-au prezentat cei doi demnitari, dând dovadă de o abjecţie şi de un tembelism care nu încap în niciun epitet.
Adevărul este că lipsesc din spitale, depozite farmaceutice şi farmacii atât vitalele citostatice - 36 la număr după spusele specialiştilor - precum şi atât de necesara morfină. Asta e realitatea, dincolo de perdeaua de fum sulfuros cu care cei doi au încercat să o învăluie. Perdea pe undeva venită cam aiurea fiindcă prim-ministrul, în şedinţa de vineri seara, oarecum speriat de amploarea pe care situaţia o luase, a binevoit să arunce o bagatelă de 750 000 de lei pentru cumpărarea morfinei în regim de urgenţă din Austria, recunoscând pe muteşte astfel criza. Măsură ce ar fi trebuit însoţită şi de zburarea din funcţii a celor doi neisprăviţi, precum şi a celorlalţi factori care au făcut posibilă această criză caracteristică Sahelului sau vreunui alt lovit de soartă teritoriu african, în niciun caz Uniunii Europene din care ne mândrim că facem parte.

Deasemenea, trist este că în afară de luarea de poziţie serioasă şi insistentă a Antenei 3, semnalarea situaţiei a fost pomenită cam cu jumătate de gură de celelalte televizuni, ba unele, culmea obrăzniciei, prin atoateştiutorii lor analişti, s-au repezit să sprijine linia Ritli-Duţă.
Şi mai trist este însă că tocmai corfeii elitei intelighenţiei româneşti, de atâtea ori axiologi de serviciu ai puterii şi mult prea adesea moralişti ai naţiei, au tăcut mâlc. Poate că acum ar fi fost marele moment al spunerii adevărului de către aceştia, iar şoaptele chinuite ale bolnavilor de cancer să fie întărite de vocea puternică şi judecata limpede a acestor oameni de cultură. Dar, deh, tăcerea se pare că e într-adevăr de aur. Mă rog, în unele cazuri şi numai pentru unii.


Niciun comentariu: