marți, 21 decembrie 2010

Sindromul Ion Cristoiu

Ultimul scandal în care este implicat celebrul Ion Cristoiu nu este chiar atât de banal pe cât pare. Găsasc că, dimpotrivă, el are valoarea unui sindrom ce vădeşte o maladie serioasă.
Nu o să discut aici despre teoretizările aiuristice şi sforăitoare ale gazetarului, cele făcute la emisiunea doamnei Eugenia Vodă, ca să fiu mai exact. Adică nu o să mă apuc acum să discut despre cazul Zelea Codreanu şi despre fenomenul legionar. Găsesc că despre asta s-au pronunţat la obiect, solid argumentat şi cu pertineţă cel puţin trei istorici români de marcă.
Problema care m-a făcut să cad pe gânduri este a acestui Ion Cristoiu şi a reacţiilor pe care intelectualitatea noastră le are faţă de acest personaj. Ultimul său demers are acelaşi aer de publicitate făcută sieşi printr-un demers provocator, ca de atâtea alte ori. Aparent nu-i cu nimic mai ieşit din comun decât descoperirea găinii vivipare care l-a făcut celebru şi care l-a lansat pe traiectoria marelui jurnalism. Acelaşi mecanism, aceeaşi pricepere, acelaşi profesionalism.
De la găina aceea încoace, Ion Cristoiu şi-a descoperit rând pe rând bosa de scriitor, apoi pe cea de ideolog, politolog şi, în fine, pe cea de istoric. Iar dumnealui nu că s-ar vrea câte puţin din toate, ci îşi închipuie că e o mare personalitate în fiecare din aceste domenii.
De unde până unde a ajuns omul acesta la asemenea convingeri? Simplu, fiindcă a devenit celebru! La început prin articolele sale îndoielnice dar cu mare priză la public, mai apoi prin apariţiile sale televizate care făceau rating. Indiferent câte şi ce prostii zicea, omul trezea interes. Iar acesta e cel mai important lucru într-o televiziune sau pentru un ziar de scandal. Mai mult de atât, indiferent de cauza politică pe care o îmbrăţişa, de fiecare dată, chipurile, dezinteresat şi cu cea mai deplină onestitate, era urmărit cu interes şi crezut pe cuvânt.
Încet, încet, Ion Cristoiu a devenit prototipul analistului naţional, care nu că îşi spune o părere, dar e chiar un expert în domeniu, fie că este vorba despre fiziologia galinaceelor, fie că este vorba despre filozofia presocratică.
La început l-am privit cu amuzament, distrându-mă uneori copios să-l văd cum bate câmpii pe cele mai diverse teme. Şi nu cu graţie, ci ridicol din greu. Apoi a devenit obositor. Vorba regretatului Toma Caragiu: "Şi pe unu, şi pe doi, cântă Toma din cimpoi". Or Cristoiu "cânta din cimpoi" pe la tot felul de ziare, ba şi pe la cam toate televiziunile româneşti. În cele din urmă, ajungând dumnealui atâtde celebru şi atotştiutor, a devenit pur şi simplu arogant.
Atât de arogant încât a început să-i tragă de urechi pe cei care chiar erau nişte profesionişti în domeniul lor. Îmi aduc aminte şi azi cum făcea spume la gură - şi la propriu, nu numai la figurat - împotriva universitarului Tismăneanu. Urla ca scos din minţi, recurgând la cele mai stupide argumente: "Ce-mi tot spuneţi că a scris Tismăneanu cărţi şi că e mare profesor în America? Io am scris nouă cărţi - nouă, domne, nouă! - nu cinci ca ăla!". I-a luat la rând după aceea pe Patapievici sau pe Liiceanu, nu în calitatea lor de discutabile persoane publice, ci cântărindu-le cu causticitatea penibilă tocmai el scrierile, din care evident că nu a priceput nimic.
Din păcate, ajuns la faza asta, personalităţile - reale! - ale culturii române n-au reacţionat mai deloc. Intelectualitatea noastră, prinsă etern în tot soiul de nesfârşite ostilităţi de grup, s-a mulţumit să râdă în pumni de bălăcărirea rivalilor, indignându-se mai apoi individual când erau şi ei luaţi în tărbacă de iscusitul într-ale provocării Cristoiu.
Fiindcă, trebuie să i-o recunosc, singura sa pricepere adevărată este doar aceasta. Iar măiestria sa în acest domeniu este pusă în slujba unui oportunism feroce, unui oportunism deservit de un mecanism de giruetă, care muşcă mâna ce l-a hrănit ieri, şi va scuipa mâine în obrazul pe care-l sărută azi. Iar oportunismul acesta l-a dus pe culmea unei celebrităţi gonflate pe care o confundă cu prestigiul. Până într-acolo încât acest gazetar mediocru îşi închipuie că a devenit peste noapte o pesrsonalitate deplină a culturii noastre.
Criticat pe bună dreptate pentru prostiile debitate la emisiunea doamnei Vodă, iar împotriva actului său mediatic alcătuindu-se chiar şi o scrisoare de protest, Ion Cristoiu reacţionează vehement şi scrie la rându-i o epistolă de răspuns. În aceasta, dumnealui spune ofensat, după ce îi cheamă pe toţi criticii săi - "tot felul de neica-nimeni", după cum îi consideră - să vină cu dovezi şi opinii temeinice, nu cu lozinci: "Nu poţi să semnezi o scrisoare de protest împotriva unui om care chiar a studiat problema respectivă". Adică, vezi Doamne, nişte oameni - "poetese, mătuşi, piţifelnici", cum le spune maestrul - care "nu ştiu nimic" despre problemă protestează împotriva marelui cărturar de renume mondial Ion Cristoiu. Cum a ajuns dumnealui un aşa mare gânditor al neamului? Păi, cum să ajungă? A făcut talk-show-uri, domnule, nu aşa!

Am spus că Ion Cristoiu, în această ultimă şi apoteotică înfăţişare a sa, reprezintă un sindrom al unei boli serioase care ne bântuie societatea. Boala se poate numi simplu şi banal confuzie a valorilor. Cui dă din umeri nepăsător, îi propun un mic exerciţiu de imaginaţie:
Deschideţi televizorul şi se face că pe cran apare vestita Lori. Şi ce întreprinde dumneaei? Discută, gazda emisiunii fiind domnul Oreste Teoderescu, despre istoria religiilor şi despre gnoze, făcând o aspră critică, punctată de ironii fine pe seama profesoraşului aceluia american de origine română care s-a numit Ioan Petru Culianu. În partea de jos a ecranului, scrie cu majuscule: "Loredana Groza - cantautor, romancier, reputat specialist în oculturism şi în limba braziliană". Credeţi cumva că exagerez?
Dacă da, vă avertizez că se aude prin târg că puiul născut cândva de o găină în Evenimentul zilei visează deja la Academia Română.

6 comentarii:

Şerban Tomşa spunea...

Cristoiu suferă și de...scenarită. Că e un ins plin de răutate o dovedește și felul în care a reacționat când Dan Bitman ( un domn ! ) l-a lăudat pe amărâtul acela de Costel Busuioc. Cristoiu sărit ca ars în sus, făcându-l cu ou și cu oțet pe proaspătul cântăreț care n-ar fi avut niciun merit...etc.
Păcat, fiindcă, deși și-a pierdut umorul involuntar ( îl avea pe vremea când era un personaj comic ), parcă ar fi fost înzestrat cu o brumă de talent... Ca gazetar, evident... Sau mă înșel și aici ?

Anton spunea...

@Şerban Tomşa
Acum, deh, Costel Busuioc o fi fost el iniţial un amărât, dar vocea o avea la el şi graţie acesteia (dar şi muncii lui) a ieşit din amărăciuni. Că asta o fi fost spre iritarea maestrului Cristoiu, mi se pare cam bizar. În fond, domnul Busuioc nu-i furase nimic marelui gazetar român şi nu-i crăpase cu vocea lui nimbul.

Deranjant mi se pare tupeul acestui tip care îşi închipuie că poate să dea lecţii de istorie adevăraţilor istorici, care-şi închipuie că e scriitor, politolog şi expert în varii domenii numai fiindcă a participat la nenumărate talk-show-uri şi "a întors veşnic armele", regăsindu-se întotdeauna în tabăra câştigătoare.
Nu ştiu cât de groasă a fost bruma de talent jurnalistic a dumisale, dar obrazul constat că îl are din ce în ce mai gros. Să-i tratezi pe Daniel Barbu, pe Nicolae Prelipceanu, pe Zoe Petre şi pe Marta Petreu ca pe "nişte neica-nimeni" mi se pare o mojicie. Şi totodată o mistificare neruşinată a realităţii. Domnul Nicolae Manolescu a spus franc (România literară, numărul 48 de anul acesta) ceea ce trebuiau să-i spună răspicat de mult timp personalităţile culturii noastre, stăvilindu-i ambâţul intelectual: "Ion Cristoiu nu e nici scriitor, nici ideolog, nici istoric, nici politolog.(...) Şi-a imaginat tot timpul presa şi media ca locul potrivit pentru a lansa în eter afirmaţii fără niciun temei sau pure grozăvii menite a stârni stupoare".
Domnul critic a fost foarte elegant, găsesc eu. Nu ştiu dacă vorbele domniei sale o să-l usture pe gazetar.

Anonim spunea...

Ma bag si eu in vorba.Dl Cristoiu a incercat sa arda etapele.Trebuia sa ramna la nivelul lui de glorie :"gaina care a nascut pui vii"! Era suficient.Dar deh, i s-a parut ca e mai mult decat atat .Trist ca si-a dat seama mai apoi ca nu este mai mult decat este ...Si a devenit un omuletz rau .Or pentru ca asa e soiul ,ori pt ca asa se simte mai important/interesant.

Anonim spunea...

In legatura cu Ion Cristoiu aveti dreptate este un om plin de rautate si sincer ma mir ca un ziar ca Adevarul publica articolele sale .Ce ma face sa protestrez este felul cum d-nul Serban Tomsa gandeste despre Costel Busuioc .Stimate domn Tomsa nu sunteti la curent cu evolutia tenorului Costel Busuioc ,dar asta nu da dreptul nimanui sa insulte cu cuvinte ca "amarat"

Anonim spunea...

Cetateanul,ion cristoiu s-a nascut si a trait mult timp la umbra butucilor de vie si alicorilor aferente.De aceea este posibil sa fie inca ametit de mirosul acela fantastic de crama sau poate sa-i fie dor de el.De aici si pana la vorba lui impleticita si greu de inteles nu este un drum prea lung,asa ca va rog iertati-l.Candva se va trezi inconjurat de gandurile lui marete,singur,fara sa aiba cui le impertasi.O sa cam doara!

Anonim spunea...

Dumneavoastra, "comentatorii", suntetzi platitzi sa denigratzi, pe oricine care are o opinie si curajul de a o afirma !!!! E si asta un "job", pe criza asta....