Şi ia uitaţi-vă ce spune ea la articolul 279, paragraful 2:
"Salarizarea învăţătorilor şi educatoarelor nu va depinde de nivelul studiilor, ci de postul ocupat. Mulţi învăţători cu studii medii, absolvenţi ai liceelor pedagogice sunt mai bine pregătiţi decât mulţi cu studii superioare."
Acum, destui dintre dumneavoastră, cârcotaşi şi tonomate ale mogulilor cum vă ştiu - chiar şi în mediul ăsta bloggeristic -, o să strâmbaţi din nas şi o să vă întrebaţi ce mama dracului caută o aşa-zisă judecată de valoare într-un articol de lege. Împotriva tuturor acestor năimiţi eu ţin să-mi exprim cu tărie şi justificată mândrie patriotică următoarea luare de poziţe:
Paragraful prezentat în această minunată lege este unul cât se poate de corect, unul menit să dinamizeze anchilozatul nostru învăţământ, să-l transforme pe criterii moderne, concurenţiale la nivel european, planetar şi galactic.
Să se termine odată cu aceste false criterii de competenţă care asigură salarii privilegiate, dacă nu nesimţite de-a dreptul!
Şi, mă rog, cu ce-i mai capabil un absolvent de facultate de matematică, de fizică sau de litere, faţă de un învăţător sau educator? Ce, educatorul nu-i tot om, n-are şi el două mâini şi două picioare? Ori profesorul are două guri şi trebuie să mănânce mai mult? Să fim serioşi!
Dacă un învăţător conştiincios citeşte cu seriozitatea programa şi pune mâna pe manualele agreate de minister, urmărind programele doamnei Vergu, rezultatele acestuia în predarea matematicii de clasa a XII-a pot fi la fel de bune ca ale oricărui absolvent al facultăţii de specialitate, facultate care se ştie că-i doar o chestie de fiţe. În fond, educatorii şi învăţătorii au făcut şi ei matematică, biologie sau limbi străine la liceul pedagogic. Ca atare, pot oricând, dacă au voinţă (şi relaţiile neceasare), să predea orice disciplină ar pofti (Bine că se scot şi prostiile alea de Logică şi Filosofie din programa de liceu!).
Până la urmă, să fim rezonabli, de ce n-ar putea o educatoare să predea dimineaţa matematica la clasele V-VIII, iar după prânz să predea la un liceu de filologie, măcar aşa, o jumătate de normă, limba latină sau greaca veche? Aceasta ar fi o modalitate suplimentară de aducere la buget de noi economii. O singură educatoare ar face munca a doi îmbuibaţi de profesori!
Propun ca acest principiu reformator, prin care se sugrumă cheltuielile deşănţate, să fie aplicat şi în domeniul sănătăţii. Să se termine odată cu dictatura medicilor din spitale şi policlinici! Ce, asistentele or fi mai slab pregătite şi numai domnii doctori or fi deştepţi?
De asemenea, chiar şi agricultura românească ar putea urma acest splendid exemplu. Avem atâtea mii de absolvenţi de licee agricole. De ce să aruncăm banii aiurea pe zootehniştii de la şmecherosul Institut Agricol sau pe medicii veterinari, când în locul acestora, cu salarii mai mici, ar putea lucra respectivii absolvenţi de licee agricole?
Subscriu din inimă acestei inţiative cu adevărat moderne şi militez pentru implementarea acestui trend în toate capitolele societăţii nostre. Inovaţiile progresiste ale noii legi a învăţământului, propusă şi profund fundamentată de neobositul guvern Boc, îndrumat patern de clarvăzătorul preşedinte Băsescu, inspirat de mirificul monument de cultură şi etică Udreana-Cosânzeana, trebuie grabnic şi cu consecvenţă aplicate, devenind un model pentru întreaga noastră naţiune.
Numai urmând cu hotărâre noul concept politic despre lume şi viaţă al băsescianismului vom făuri acel drum care să ne poarte spre precambrian în zbor, aşa cum am spus şi eu cu modestie, dar cu emoţie în pana-mi de scriitor, într-o postare anterioară. Hai, poate că precambrianul o fi un ideal prea îndepărtat, dar o elegantă epocă de piatră nu ne-o fi mai la îndemână?
Şi încă o nelămurire. Una mică, mă scuzaţi!
Dacă salarizarea educatoarelor şi învăţătorilor nu depinde de o bagatelă ca nivelul studiilor, ci de hazardul ocupării posturilor - pe principiul românesc fiecare cum s-a descurcat -, atunci, de acum înainte se va organiza un departament special, gen loteria învăţământului? În fond, loteria ar fi modul de decizie cel mai democratic, în faţa probabilităţilor toţi fiind matematic egali. Dar ce te faci în caz de reporturi succesive?
