duminică, 12 decembrie 2010

Ce gândeşte un iepuraş în timp ce freacă puşca

Incitat de trei chestiuni care mi s-au întâmplat sau pe care le-am citit în ultima vreme, iată că mă apuc şi eu să gândesc cu glas tare aici.
Primul lucru care s-a petrecut a fost faptul de a mi se promite că un roman de-al meu ar putea fi publicat într-o colecţie a unei edituri de e-book-uri. O chestiune fără îndoială cât se poate de onorantă şi care m-a bucurat.
Al doilea lucru a fost iniţiativa cuiva foarte apropiat - dar locuind în State - de a-mi face cadou de Sărbători un iPad, adică un soi de Rolls-Royce al e-reader-elor. Chestiune care iarăşi, fireşte, m-a bucurat.
În fine, ultimul eveniment incitator l-a constituit postarea lui Micawber (http://ce-am-mai-citit.blogspot.com/2010/12/readere-pentru-ipad.html), cea referitoare la programele e-reader-elor şi la experienţa personală pe care domnia sa le-a avut cu acestea.
Să fii autorul unui roman care o să apară la o editură specializată în cărţi electronice e o treabă foarte faină, mi-a zis eu visător. Cartea electronică are un viitor ce se conturează din ce în ce mai clar - afirm asta fără să mă asociez celor care cântă prohodul cărţii tipărite, sfârşit în care de altfel nici nu cred. Un mare critic literar francez constata pe la sfârşitul acestei veri că pentru prima dată, pe plajele pe unde s-a plimbat dumnealui - în mod sigur nu cele româneşti -, numărul de cititori de cărţi în format clasic fusese egalat de cei ce-o făceau în format electronic. Observaţia aceasta mi se pare una foarte, foarte interesantă şi pilduitoare. Ea demonstrează concreteţea unei tendinţe tot mai manifeste a cititorilor dar şi o reală resurecţie a lecturii. Una care cu siguranţă ar necesita o discuţie mult mai largă, mai serioasă şi care să implice eventual şi mai multe genuri de profesionişti.
Numai că, pornind de la ispititoarea ofertă a darului de Crăciun venită din partea prietenei de peste Ocean, m-am apucat şi eu să fac săpături înspre ceea ce ar însemna asta din punct de vedere al taxelor vamale. Poate din nepriceperea mea sau din prea marea discreţie a Autorităţii Vamale Române, n-am reuşit să dau de un nomenclator care să mă lumineze în ceea ce mă interesa pe mine. Oricum, tot de pe net, am aflat - şi dacă oi fi greşit informat, să-mi fie cu iertare şi mulţumesc dacă aveţi alte date şi mi le daţi de ştire - că taxele pe care trebuie să le plătească un român pentru un iPad venit direct de la mama lui, din Statele Unite, sunt de 20% taxă vamală plus 24% TVA, adică 44% din valoarea de achiziţie a obiectului pe pământ american. Adică, având în vedre că obiectul costă acolo între 400 şi 700 de dolari, numai taxa pe care ar trebui s-o plătească fericitul primitor al iPad-ului se ridică de la 563 de lei grei, la 985! Car' va să zică de la peste cinci milioane şi jumătate de lei vechi la aproape zece milioane cum se spune pe la mine în mahala. Dacă nu ai norocul să ai vreun prieten prin State care să aibă suficientă dare de mână încât ţi-l facă cadou, ci doar să ţi-l trimită contracost, atunci iPad-ul devine ceva atât de scump că mai bine te laşi păgubaş, valoarea lui fiind cam de la două salarii lunare medii naţionale în sus, după cum însuşi guvernbocu' a zis.
Sigur, avem iPad-uri şi în ţară, dar acelea sunt şi mai scumpe, fiindcă şi importatorul trebuie să trăiască şi el din ceva.
Buun! Să zicem însă că după atâta efort şi sacrificii, gata!, ai biblioteca portabilă de vis la tine. Numai că biblioteca aceea e doar o mobilă superbă, practică, putând să o iei după voie oriune, dar e... GOALĂ! Păi, după ce ţi-ai pus pielea în saramură ca să ţi-o cumperi, să mai dai alţi bani ca să o umpli? Sigur, pare o gândire la fel de primitivă ca a clasicului întru biblioteci Borcea Magnificul. Dar să dea naiba dacă şi cel mai nărăvit cititor nu e încearcat de această borceaiană dilemă, după un asemenea tur de forţă care l-a lăsat cu buzunarele goale.
Problema e că iubitorul de lectură riscă să rămână în România şi cu buzele umflate, pe lângă neajunsul prezentat mai înainte. De ce? Păi, de unde atâtea cărţi electronice în limba română? Dacă nu mă credeţi, ia preumblaţi-vă niţeluş pe site-urile marilor noastre edituri. Cam slabă mişcarea, nu? Poate vă spuneţi că asta-i situaţia acum, dar în viitor lucrurile se vor schimba radical - aşa cum credeam sincer şi eu. Ei bine, dacă aveţi suficientă răbdare şi curiozitate vedeţi ce spun cei care se ocupă de chestiunea aceasta pe la edituri şi ce năzuroşi şi scârbiţi de-a dreptul sunt dumnealor de "povestea asta cu cărţile electronice". Sigur, oamenii aceştia animaţi de asemenea viziuni conservatoare nu-s etern în funcţii sau, cine ştie, şi-or mai schimba şi dumnealor păreile în raport cu mişcările ce poate că or răzbate şi până la ei cumva. Dar, fireşte, pe la noi aceste schimbări de umori şi prinţipuri mai au de aşteptat niscaiva vreme. Numa' încetu', Batore!
Prin septembrie, cu ocazia fabuloaselor "Zile ale Bucureştilor", la o terasă de fiţe din "Centrul Istoric", am surprins o scenă care mă tot urmăreşte de atunci. Trei fătuci - de genul celor cărora li se potriveşte zicerea lui Titus Livius cum că "deşi n-ar fi în stare de nimic, sunt capabile de orice" - se însoreau cu nişte cocktailuri scumpe în faţă şi uitându-se la e-reader-ul uneia dintre ele. La un moment dat, una-i zice proprietarei respectivului iPad: "Auzi, făi, fată, da' Cancanu' sau Clicku' poţi să-l vezi pe ăsta?". Iar tipa îi răspunde entuziasă: "Da, mă, Andreio, mă! Are tot ce vrei că al meu-i cu trei gi şi are acces pă net la moment şi oriunde aş fi. Are şi Libertatea şi chiar şi Cosmopolitanu' românesc, tu! Uite-l aici pe Botezatu' la lansarea colectiei, na!". "Mamă", face cea de-a treia admirativ, însă cu ochii sclipind de invidie, "da' atunci să ştii că chiar să merită banu', fată, să mor!"
Până una-alta, ca în multe alte aspecte ale vieţii noastre pe pământ mioritic, cei ce merită şi ştiu, n-au, iar cei ce au, nu merită şi nici nu ştiu ce au. Pentru cei dintâi iPod-ul rămâne un pod prea îndepărtat, iar pentru cei din a doua categorie e doar o altă fiţă care-i "în trendu' modei" şi se cere neapărat bifată. Dar cum la noi speranţa trage mereu nădejde, îmi zic zâmbind ca iepuraşul ce freca puşca: deocamdată...

3 comentarii:

Micawber spunea...

Nu stiu care sunt taxele vamale care trebuie platite pentru un iPad, dar pot sa spun doua lucruri. Mai intai, in Romania preturile electronicelor sunt cam cu 100% mai mari (nu-i nicio greseala) decat, de pilda, in Statele Unite. In al doilea rand, daca la taxele vamale se adauga si TVA (si acesta marit scandalos de Basescu la 24%) mi se pare un abuz sinistru. Nu de alta, dar se presupune ca primitorul cadoului urmeaza implicit sa-l comercializeze.

Si eu ma numar printre cei care prevad un viitor frumos ebook-urilor. Pana una, alta, va pot invata eu niste rautati (adica de unde sa luati gratis asemenea chestii), dar va trebui s-o fac pe e-mail, pentru ca nu vreau sa fiu acuzat de (complicitate la) piraterie.

Sa si inchei. Ma simt flatat de referinta la postarea de pe blogul meu, dar v-as ruga sa fiti amabil sa dati si un link la ea daca tot ati citat-o, nu de alta, dar sa vada lumea ce vroiam sa spun de fapt.

Anton spunea...

@ Micawber
După cum aţi văzut, am trecut şi link-ul, procend întocmai cum m-aţi sfătuit, chiar dacă am făcut-o după priceprea mea, mai rudimentar.

a reader spunea...

iPad-ul nu este "un soi de Rolls-Royce al e-reader-elor", el nici nu este ereader - sau daca vreti, este ereader printre multe altele. Este o tableta pe care se poate naviga pe net, vedea filme, asculta muzica, juca jocuri si citi carti. Probabil ca iPad-ul unui cititor pasionat ca Micawber e folosit in primul rand ca ereader, dar va asigur ca sunt destule iPad-uri care n-au vazut la viata lor nicio carte.

Daca vreti un device numai pt citit carti, mai bine un ereader cu eink gen Kindle, costa si mult mai putin - cel mai ieftin Kindle e parca 6 milioane si ceva cu transport si tva (si eu socotesc inca in "milioane"). Iar daca vreti totusi o tableta, puteti lua un Archos 70 sau 101 din Franta (amazon.fr), e mai ieftin si nu se mai adauga acei 24% tva, fiind in UE.