MARIN ANTON - BLOG DE SCRIITOR

Muriţi, da' muriţi, dracului, în linişte!

2012-03-01T10:31:00.001+02:00

Dacă un bolnav de cancer nu urmează un tratament cu nişte medicamente numite citostatice moare. Asta e o chestie neîndoioasă, sigură, nu o ipoteză de lucru. Altminteri mai are, cumva, o şansă de supravieţuire, mai mare sau mai mică, după caz. La fel cum, dacă nu are morfină se va chinui sub tortura unor dureri atroce, chemându-şi disperat moartea. Aici nu merge cu antinevralgic ori algocalmin, pe principiul "te doare româneşte, las' că îţi va trece şi aşa, cu d-astea, d-ale noastre".

Aceste adevăruri simple au fost pur şi simplu sfidate de ministrul Sănătăţii şi de şeful Casei Naţionale de Sănătate, capabilul domn Duţă, în conferinţa de presă de ieri. Conferinţă la care ni s-a explicat că de fapt nu există nicio problemă cu citostaticele sau cu morfina , ci e doar o acţiune duşmănoasă a Antenei 3. S-ar sprijini de fapt mediatic nişte interese financiare ale unor firme producătoare de medicamente, în strânsă cârdăşie cu diverşi directori de spitale (cel de la Institutul Oncologic din Craiova, de exemplu), medici ticăloşiţi şi pacienţi tonţi, care în loc să-şi vadă dracului de boala lor se ţin de declaraţii melodramatice, prinzând prilejul să-şi lăfăie mutrele pe ecranele televizoarelor.

Ei bine, lucrurile nu stau deloc, dar absolut deloc aşa cum le-au prezentat cei doi demnitari, dând dovadă de o abjecţie şi de un tembelism care nu încap în niciun epitet.

Adevărul este că lipsesc din spitale, depozite farmaceutice şi farmacii atât vitalele citostatice - 36 la număr după spusele specialiştilor - precum şi atât de necesara morfină. Asta e realitatea, dincolo de perdeaua de fum sulfuros cu care cei doi au încercat să o învăluie. Perdea pe undeva venită cam aiurea fiindcă prim-ministrul, în şedinţa de vineri seara, oarecum speriat de amploarea pe care situaţia o luase, a binevoit să arunce o bagatelă de 750 000 de lei pentru cumpărarea morfinei în regim de urgenţă din Austria, recunoscând pe muteşte astfel criza. Măsură ce ar fi trebuit însoţită şi de zburarea din funcţii a celor doi neisprăviţi, precum şi a celorlalţi factori care au făcut posibilă această criză caracteristică Sahelului sau vreunui alt lovit de soartă teritoriu african, în niciun caz Uniunii Europene din care ne mândrim că facem parte.

Deasemenea, trist este că în afară de luarea de poziţie serioasă şi insistentă a Antenei 3, semnalarea situaţiei a fost pomenită cam cu jumătate de gură de celelalte televizuni, ba unele, culmea obrăzniciei, prin atoateştiutorii lor analişti, s-au repezit să sprijine linia Ritli-Duţă.

Şi mai trist este însă că tocmai corfeii elitei intelighenţiei româneşti, de atâtea ori axiologi de serviciu ai puterii şi mult prea adesea moralişti ai naţiei, au tăcut mâlc. Poate că acum ar fi fost marele moment al spunerii adevărului de către aceştia, iar şoaptele chinuite ale bolnavilor de cancer să fie întărite de vocea puternică şi judecata limpede a acestor oameni de cultură. Dar, deh, tăcerea se pare că e într-adevăr de aur. Mă rog, în unele cazuri şi numai pentru unii.

Cam târziu, dar...

2012-01-12T09:34:00.001+02:00

Iată prima postare pe anul acesta:

Colivă la tot poporu'!

2012-01-11T12:16:00.003+02:00

Pe la sfârşitul verii, o valoroasă personalitate din cultura noastră îi lua în zeflemea, cu neaşteptată asprime mai ales pentru un om de calitatea domniei sale, pe cei ce vorbeau despre dictatură în tânăra noastră democraţie. Dumnealui se prefăcea a nu şti că orice regim odios nu se instalează brusc, la o dată precisă din calendar, ci are o mişcare şerpească prin care încolăceşte încet-încet fiecare segment al unei societăţi, insinuându-şi gradual otrava asupra diverselor categorii de oameni.

Argumentele pe care se baza ironia domnului respectiv aveam să le întâlnesc mai târziu şi la alţi intelectuali prezidenţiali. Sigur, îmbrăcate în expresii mult mai dure şi mai vehemente. Imediat după aceea, pe acelaşi făgaş a galopat şi grupul de ziarişti-sinecurişti de tipul celor de la TVR sau Evenimentul zilei.

Ei şi iată că pe parcursul lunii decembrie puterea băsistă a făcut nişte mişcări din cele mai hotărâte, legiferând comasarea alegerilor locale cu cele parlamentare şi sfertisind hoţeşte puterea judecătorească, aducând-o astfel la modul cel mai concret la mâna executivului, prin noile puteri ale ministrului Justiţiei. E cea mai clară mişcare făcută până acum de portocalii. Şi nu e în niciun caz în direcţia democraţiei.

Multă lume întreabă cu un aer naiv, sedusă de afirmaţiile lui Boc: "Şi ce mare chestie dacă se comasează alegerile? Se mai face niţică economie la buget. Pe criza asta, treij de milioane de euro, nu-i de colea!".

Prin prisma omului de rând, suma pare impresionantă. Dar de fapt ea nu constituie decât o bagatelă pe lângă cheltuielile de la "partid" cu care vor fi miluiţi alegătorii în ziua votului. Cheltuieli ce vor mobiliza primarii P.D.L. într-o cât mai eficientă împărţire a pomenilor electorale, transformându-i pe deasupra pe mai marii comunelor şi orăşelelor patriei în dispeceri iscusiţi ai microbuzelor cu care se va face turism electoral. Însă toate aceste mişcări susţinute financiar şi logistic de la centru vor îngloba tandemul parlamentar-primar, în cazul alegerilor comasate. Asta în timp ce dacă alegerile locale s-ar fi desfăşurat la termen, în vară adică, primarul odată ales, n-ar mai fi transpirat în toamnă pentru parlamentarii P.D.L.-ului, stând mai degrabă să vadă cine "iese" şi schimbând la o adică partidul, că doar nu-i nicio ruşine.

Asta ca să nu vorbim că odată precedentul creat, în funcţie de interesele celor aflaţi la putere, mandatele aleşilor (atenţie, de la primarul din Cuca Măcăii până la Preşedintele României) se vor putea dilata în mod nedefinit, după cum o vor cere interesele ţărişoarei, chipurile....

"Şi pe cine să alegem, că toţi sunt nişte hoţi, nişte lepre? Ce mai încoace şi încolo, toţi politicienii sunt o apă şi un pământ", spun foarte mulţi români, aflaţi etern în aşteptarea "tătucului" providenţial căruia să i se adauge o clasă politică apărută miraculos din spuma elecţiunii, alcătuită din îngeri şi sfinţi, ori măcar din nemţi... Iar după asta dau a lehamite din mână, zicând: "Nici nu se merită să mă mai duc la vot!", nevăzând că astfel le croiesc prin abseteismul lor autostradă către funcţii şi putere tocmai celor de care se vaită acum cu atâta foc.

Am scris mai demult această postare, chiar în ajunul Anului Nou, deci într-o perioadă oarecum improprie publicării, însă pentru mine unul propice meditaţiei. Totuşi, un asemenea articol nu se potrivea cu şampania, confetiile şi cuvintele rozalii ce însoţesc începutul fiecărui an. Apoi au intervenit alte chestiuni şi iată-mă sosind cu postarea abia acum. Întârzierea, cu toate acestea, nu i-a prins însă deloc rău. Fiindcă între timp iată explodând scandalul Arafat legat de nou emanatul proiect de lege a sănătăţii, proaspăt fâsâit de la Cotroceni.

Problema cea mai gravă ce se desprinde din sus-numitul proiect priveşte medicina de urgenţă. Nu intru în detalii, dar e evident că este vorba despre transformarea acesteia într-o afacere în care, la fel ca în orice afacere, banii vor constitui principiul fundamental al funcţionării, iar ţinta finală va fi profitul, nu grija pentru bolnav.

De ce se intervine atât de brutal într-o problemă a Sănătăţii când tocmai aceasta era cam singura care mergea bine în sistemul nostru sanitar? Simplu, fiindcă coroborată cu privatizarea majorităţii spitalelor, ar crea exact sistemul prin care s-ar pune la punct un mecanism realmente odios care să pompeze sume uriaşe de bani în buznarele celor aleşi pe sprânceană. (Să nu uităm că practic asigurările de sănătate sunt, strânse la un loc şi cu fonduri regenerabile anual, una dintre cele mai mari bănci româneşti.) Bani din care o parte se vor întoarce tot la centru ( la centrul partidului, evident), uneori mai discret şi mai personal - pe "persoană fizică" cum ar veni -, alteori mai mai la vedere, ca donaţii grase făcute P.D.L.-ului ce se tânguie de grija cheltuielilor pe care le presupun alegerile. Ei bine, jaful care se pregăteşte prin adoptarea respectivei legi va fi de zeci de ori mai mare decât suma de care se plânge Boc şi din care cauză comasează şmechereşte alegerile. Dar reforma statului, vezi bine, e musai să meargă înainte...

O ultimă remarcă, apropos de această neobosită şi toxică reformă, şi închei.

Citind eu "Moartea unui dansator de tangou", roman admirabil scris de Stelian Tănase - carte pe care o găsesc una dintre cele mai bune ale anului 2011 -, am dat peste o expresie pe care n-o mai auzisem din copilărie, de pe când ai mei ironizau în şoaptă cuvântările de tovarăşului Gheorghiu-Dej: : "Se ascute lupta de clasă!".

Lui Dej i-a urmat Ceauşescu care a lansat "crearea omlui nou care să lupte neobosit/neabătut pentru edificarea societăţii socialiste multilateral dezvoltate!".

Băseseciana marotă a continuei şi de-a dreptul maniacalei reforme a statului vine, într-o perfectă consonaţă cu celelalte două ziceri, la fel de imperioase la vremea lor, întocmai ca o bomboană râncedă pe o colivă veche. O colivă pe care de generaţii românii se sacrifică să o tot mănânce la îndemnul măreţilor ei conducători sau, ultima modă, a unui preşedinte-jucător.

În 2012 e an electoral, iar la noi o să fie ştampila. Poate că, după atâta hoţie şi neruşinare, a venit timpul să le livrăm noi lor o porţie din coliva pe care ne-au tot servit-o şi care de vreo trei ani încoace a devenit tot mai indigestă. Asta însă doar cu condiţia să n-o dăm din nou pe un pui şi un kilogram de mălai sau să nu alegem iarăşi tot soiul de panglicari făcători de minuni şi de buzunare, altminteri băieţi buni, hă-hă!, de-ai noştri.

Dacă nu, şi cu ajutorul proaspăt reformatei noastre Sănătăţi, ni se va pregăti o nouă tranşă de colivă. Sigur, din spirit de economie în ea se vor răsturna şi resturile celei dinainte.

Lansarea mea de carte

2011-11-29T09:25:00.009+02:00

Pentru cei ce sunt curioşi să afle cum a fost la lansarea romanului meu Povestea unui om şi a gândacului său iată câteva imagini remarcabile, care vorbesc fără îndoială de la sine. Cum spun jurnaliştii: o imagine face cât o mie de cuvinte. Ei bine, iacătă că aţi putut vedea şi ilustrarea acestei ziceri.

Acum însă, dincolo de ineditul haios al acestor fotografii, poate în mod paradoxal, lansarea a fost un real şi neaşteptat succes. O spun cu mâna pe inimă şi recunosc că meritele în acest sens îi aparţin editurii şi, de bunăseamă, unui public neaşteptat de călduros şi de numeros. Public care - culmea! - a şi cumpărat entuziast cartea... Sper să fie la fel de mulţumit şi după ce o va citi.

Cât despre doamna critic literar Cornelia Maria Savu ce să mai spun? Eu unul am rămas impresionat de pătrunderea, căldura şi de-a dreptul uimitoarea sinceritate de care a dat dovadă în analiza cărţii mele şi pentru care îi fac o modestă reverenţă.

Anunţ

2011-11-22T18:37:00.004+02:00

Toţi cei dornici sau cumva interesaţi sunt invitaţi la lansarea noului meu roman Povestea unui om şi a gândacului său. Evenimentul se va produce în cadrul Târgului de carte Gaudeamus, vineri, 25 noiembrie, la ora 18, în standul rezervat editurii Tracus Arte.

Să nu ziceţi că nu v-am spus!

O întâlnire surprinzătoare şi... dilematică

2011-11-18T20:35:00.000+02:00

În luna care a trecut de la ultima mea postare s-au petrecut o sumedenie de întâmplări. Care mai de care mai importante, mai teribile şi mai interesante. Subiecte am avut deci, atâta doar că nu m-am prea îndemnat să scriu ceva despre ele. Nu mă judecaţi cu prea mare asprime.

Mda... A fost cazul Huidu. Caz ce a ţinut televiziunile în priză timp de trei zile non-stop. Majoritar, colegii din media îl căinau, teleastul fiind, după părerea acestora, un mare ghinionist. Ba chiar vreo două zile s-au făcut săpături: oare nu cumva vedeta era urmărită de un blestem groaznic? S-a ajuns până acolo încât, la o televiziune de ştiri cu mari pretenţii, a fost chemat şi un numerolog care să desluşească ce şi cum. Despre cei trei oameni ucişi de Huidu în accident, mai subţire. În fond, erau nişte anonimi oarecare. Unii pentru care vedeta n-o să facă nici măcar o zi de puşcărie. Oricum, la o săptămână după tragedie, cam tot prin zona în care se produsese accidentul, fratele lui Huidu-teleastul îl ducea pe acesta la Procuratura din Braşov pentru niscaiva declaraţii. O făcea atingând frumoasa viteză de 180 de kilomtri pe oră. Bine că n-a avut şi dumnealui ghinion!

Apoi s-au mai petrecut alte şi alte chestiuni, Huidu intrând într-un meritoriu con de umbră. Am avut parte în schimb de tot soiul de vânzoleli ale politichiei dâmboviţene, asezonate cu hăhăielile de acum clasice ale Prezidentului. Dumnealui ba se răţoieşte la Justiţie, ba îşi ia zile libere când are chef să se cinstească cu băieţii, ba mustră cu asprime Occidentul pentru ca după aceea să se gudure căţeleşte pe lângă cancelarul grman. Dar şi de isteriile de la vârful P.S.D.-ului - unde se remarcă în mod deosebit nevinovatul şi veşnic neînţelesul Geoană, dar şi nevricosul Ponta - partidul-stindard al opoziţei făcând tot ce poate pentru a se prezenta în ochii electoratului - şi aşa scârbit de conducătorii actuali - ca o adunătură de zevzeci infantili. Ceea ce îi reuşeşte de minune, spre deliciul lui Băsescu.

Aşa că mare mi-a fost bucuria când, dincolo de tot tulburelul zglobios-arţăgos ce umple realitatea şi media noastră, m-am întâlnit în revista Dilemateca, la rubrica "3,14teca", cu un personaj de-al meu, fie el şi negativ, unul despre care am scris într-un roman apărut prin 2006, Corăbii de fum, corăbii de lumină. În revistă vorbeşte cineva care semnează micul articol cu iniţialele "D.S." şi care o face prezentându-i respectivului personaj numele real şi dând date istorice exacte.

Bine, în cartea mea personajul respectiv nu apare cu numele lui, ci sub porecla pe care şi-o căpătase în studenţie: Severus Occultus (poreclă de mediu universitar de secol XVI, ce vreţi?).

De fapt, acesta se numeşte Roberto Francesco Romolo Bellarmino şi s-a ocupat, în calitate de inchizitor şi din ordinul papei Clement al VII-lea, de procesul lui Giordano Bruno, finalizat după cum se ştie pe rug. Nu o să intru în detaliile romanului meu, dar acolo eu afirm - cu nepăsarea povestaşului, mea culpa! - că păcatele pentru care a fost condamnat Giordano Bruno au fost altele decât cele consemnate oficial.

Oricum, realitatea istorică arată că inchzitorul - după un alt episod de persuasiune reuşit însă în cazul lui Galileo Galilei - va fi beatificat în 1923 şi canonizat, adică trecut în rândul sfinţilor, în anul 1930...

Căzut pe gânduri, toată această mică poveste mă face să mă întreb, mai ales azi, în vremea aceasta a crizei care a făcut ca toată lumea serioasă a continentului nostru să se uite chiorâş la Grecia, iar analiştii ocidentali (dar nu numai) să-şi amintească cu un surâs superior de linia Huntington, cine o avea apucături mai bizantine dintre noi, europenii.

I'm back...

2011-10-16T19:59:00.004+03:00

Ei bine, da! M-am întors pe blog, iar cele de mai sus sunt rostite cu vocea cam dereglată a Terminatorului aflat într-o fază cam hărtănită, de sfârşit de film, etapa eroică. Nu că eu aş fi vreun erou sau că am asemenea porniri, dar cam aşa devine treaba. Treabă care a fost dată cu asprol din belşug în vara aceasta, cu adevărat lungă şi fierbinte pentru mine şi asupra căreia nu mă voi opri. Contez pe discreţia domniilor voastre, desigur...

În orice caz, la reapariţia mea în blogosferă o contribuţie pe care aş numi-o importantă o are şi bunul meu prieten, personajul Dorinel. Acesta este un gândac, însă uite că a fost suficient de încăpăţânat şi răzbătător încât să apară într-o nouă carte. Cartea asta - scrisă întâmplător chiar de mine - a apărut deja prin librăriile bucureştene - prin mai multe! - încă de acum aproape două săptămâni. Romanul cel nou vă e oferit de editura Tracus Arte, cea care va oficia şi o lansare a acestuia în cadrul manifestărilor legate de târgul de carte Gaudeamus de anul acesta.

Să ne vedem cu bine la acest eveniment. Până atunci trag nădejde că voi mai scrie pe aici. Evident, ceva mai des de cât am făcut-o în ultimul timp.

Anunţ

2011-05-17T18:45:00.005+03:00

Iată şi afişul epocalului eveniment! Chiar dacă nu reise prea clar, vă asigur că se va citi un fragment din romanul "Eu, gândacul". La cererea entuziastă a publicului, poate chiar două. Cel mult...

Cât de cool sau de naşpa este să fii scriitor?

2011-05-16T14:20:00.002+03:00

Scriitorii - cei adevăraţi, să ne înţelegem - sunt, fără umbră de îndoială, nişte mari fortunaţi. Tot omul are şi el, bună, rea, doar o viaţă. Ei, bine, scriitorul are mult mai multe. Şi nu numai că le are, dar şi le petrece în tot felul de lumi, care mai de care mai interesantă şi mai seducătoare. În afară de asta, mai are şi o sumedenie de prieteni nemaipomeniţi cu care îşi petrece timpul. Aceştia sunt personajele din cărţile lui. Eu unul am fost onorat să mă întâlnesc şi să-mi fie foarte aproape de suflet nişte personaje cărora le datorez foarte mult. Măcar ca trăire şi bogăţie de sensuri pătrunse. De la Benvenuto Cellini - un Benvenuto pe care-l ştiu numai eu şi cititorii mei... - până la şturlubatecul gândac Dorinel ori onestul, atât de cumsecadele şi neobositul bursuc Pamfilie.

Sigur, am spus-o încă din de la bun început, toate acestea sunt valabile pentru adevăraţii scriitori. Numai că e foarte greu, dacă nu cumva imposibil, să-ţi dai seama de valoarea ta ca scriitor. Toţi ne închipuim că suntem - cel puţin - nişte scriitori adevăraţi. De la megastarul din Găgeşti, până la James Joyce, toţi suntem SCRIITORI. Ce-i drept, timpul cerne până la urmă valorile. Numai că una-i curgerea şi măsura acestuia, şi alta-i obişnuita noastră viaţă de muritori - pe persoană fizică, cum ar spune o personalitate marcantă a protipendadei actuale româneşti.

Până să devii un mare scriitor prin omologarea ta de către posteritatea fascinată, există succesul de care se pot bucura cărţile tale. Există un succes de public şi unul oferit de critica de specialitate, ori, în cele mai fericite cazuri, şi de una şi de cealaltă. Pentru ambele trebuie, înainte de orice, să fii promovat, să afle cititorii, fie cei obişnuiţi, fie profesioniştii criticii, că exişti. Altminteri eşti mereu un anonim de care n-a auzit nici dracu.

Mulţi îşi imaginează că adevăratele valori se impun de la sine, mai devreme sau mai târziu. Este doar o iluzie. Domnul Kafka, dacă se îndoieşte cineva, poate depune mărturie în acest sens. Şi ca el o mulţime de alţi mari autori. Desigur, multora le rămâne spre mângâiere zicerea că marii scriitori întâi mor şi abia după aceea se nasc. Tot atât de adevărat este că de această idee se vor agăţa toţi rataţii care îşi închipuie că sunt nişte mari neînţeleşi. Aşa că, având în vedere toate acestea, am avut întotdeauna grijă să nu mă văicăresc pe tema asta, asumarea unei asemenea poziţii părându-mi-se categoric penibilă.

Prietenii m-au îmboldit mereu să fac mai mult pentru propria mea promovare. Am făcut şi eu ce-am putut. Evident, niciodată suficient după părerea lor, întotdeauna trecând dincolo de limitele mele, după părerea mea. Recunosc că sunt prea din cale afară de îngrămădit din punctul acesta de vedere, cu toate străduinţele mele. Dar scrisul este în sine un efort care te consumă şi, fără să cad în patetisme ieftine, unul adesea devorator, dincolo de pasiunea şi bucuria extraordinară cu care o faci, cel mai adesea afundat într-o viaţă mediocră şi banală, plină de amărăciunile, neajunsurile şi frecuşurile ei cotidiene.

Aşadar, n-aş şti ce să răspund întrebării din titlul acestui articol. Ca să fiu sincer însă şi vorbind strict din punctul meu de vedere, deşi n-am apucat să cunosc şi să mă delectez cu strălucirea gloriei mele literare, n-aş da destinul meu scriitoricesc pe altceva mai concret şi mai bănos. Probabil că-i doar o altă naivitate de-a mea.

P.S. Că tot am vorbit de promovare! Duminică, 22 mai, ora 18 (e bine să veniţi mai devreme cu un sfert de oră), are loc la Club Mojo, pe strada Gabroveni numărul 14, prima lectură publică din "Eu, gândacul", cel de-al treilea roman publicat de mine. Cine doreşte să participe la acest eveniment istoric, e aşteptat cu plăcere. În fond, orice scriitor e totodată regizor şi actor într-un spectacol ce este chiar cartea pe care a plăsmuit-o. Numai că scriitorul nu-şi vede niciodată "sala" şi nu aude pe viu aplauzele publicului. Sigur, la o adică, nici nu aude fluierăturile...

P.P.S. În principiu, în perioada Târgului de carte Gaudeamus, din toamnă, editura Tracus Arte, care îmi publică cel de-al patrulea roman, doreşte să-mi lanseze cartea mai cu ştaif şi cu panaş. Dar până atunci mai e. O să vă ţin la curent. Până una, alta, deocamdată, ne vedem la lectura de duminică, la Eu, gândacul".

Scaunele...

2011-05-07T14:49:00.007+03:00

La începutul săptămânii m-am dus cu nişte daraveri pe la un spital. Unul dintre cele mai mari, mai moderne şi mai vestite. Aici îmi aranjase un prieten să-l văd pe un împărat al Medicinei româneşti. Nu de alta, dar ca să-şi exprime şi domnia sa o opiniune vizavi de o chestie ce mă cam presează.

Spitalul e într-o zonă centrală a Bucureştiului, aşa că până am găsit un loc de parcare am pierdut un sfert de ceas, parcarea spitalului fiind închisă pentru laici. Bine că era abia şapte şi un sfert dimineaţa şi am găsit până la urmă un loc, la vreo şapte străzi mai încolo, că altfel nu ştiu ce ne făceam. Bunul meu prieten m-a însoţit, l-a contactat pe un alt medic care-l cunoştea pe Împărat, iar după ce ne-a pus în legătură, a trebuit să se ducă şi el la serviciu, ca orice om. Medicul-conexiune m-a plantat în faţa biroului celebrului personaj şi mi-a zis să aştept acolo, asigurându-mă că audienţa a fost stabilită de vineri. Oricum, peste zece minute urma să revină pentru orice eventualitate.

În faţa uşii marelui om mai erau vreo cinci, şase muşterii plus însoţitorii lor. Şi, fireşte, niciun scaun. De fapt, în spitalele româneşti scaunele sunt o raritate. Aveam s-o constat în decursul săptămânii acesteia, nu că respectivul aşezământ sanitar ar fi fost vreo excepţie.

Stăteam cu toţii în picioare, căutând să ocupăm cât mai puţin spaţiu, să nu deranjăm cumva cadrele medicale care-şi beau cafeaua şi povesteau ce-au mai făcut în weekend. Un moş tuciuriu care părea mai bătrân decât China, răzbit de dureri, de vârstă şi de oboseală, se aşeză pe o treaptă. Se aşeză cu nonşalanţa pe care ţi-o dă boala.

La fel de nepăsătoare stătea într-un scaun - singurul scaun - şi o bătrână paralizată. Când şi când îi mai şoptea fetei de lângă ea câte ceva. Tânăra o încuraja: "Hai mai rezistă, bre, un piculete! Acuşa-acuşica vine şi domnu' profesor şi ne zice ce şi cum". Probabil că băbuţa se văita că-i e rău. Curând ne-am dat toţi seama de asta, bătrâna lăsându-se moale în scaun. Lumea s-a alarmat. Cineva a oprit o asistentă care trecea ţanţoşă cu nişte hârtii în mână. Asistenta strâmbă din nas şi chemă o soră, iar sora o îngrijitoare. "E, Manuelo, vreun pat liber p-aci?" "Este, doamna Nuţi. Da' decât pân' la doi'şpe", avertiză îngrijitoarea. "Lasă, mă, pân' la doi'şpe! S-o punem pe femeia asta acolo, până una-alta, că p-ormă om vedea noi ce-i de făcut", zise autoritar asistenta. Preluând comanda acţiunii întrebă nervoasă: "Da' brancardieru' unde-i, mă? Ia zi-i lu' Vasilică să vină imediat cu un scaun cu rotile încoa'!" "Păi, Vasile a coborât jos, la primiri. Şi s-a dus cu tot cu scaun..." Şi n-a mai rămas niciunu' pă secţie?", făcu asistenta enervată. "Nţţ! Azi e luni...", spuse cu un înţeles ocult îngrijitoarea. "Aha!", dădu din cap asistenta, semn că pricepuse ezoterismul din spusele celeilalte. Apoi pufni: "Ce ghinionu' dracului. Şi uite şi mamaie tocmai acu' şi-a găsit să-i vină rău. Hai să punem toate mâna şi s-o ducem pe braţe. Hai şi tu, măi fată, nu sta să te uiţi! Eşti aparţinătoarea lu' tanti, nu?", făcu încruntată asistenta adresându-i-se fetei. "Io-s nepoata ei", zise fata zăpăcită. Tocmai când femeile se canoneau cu bătrâna, apăru şi un bodyguard care zise marţial: "Toată lumea să iasă imediat din secţie! În cinci minute dom' profesor începe vizita!" "Şi unde să ne ducem?", întrebă cu obidă o doamnă palidă şi străvezie. "Cum unde? Pă holu' central, în faţa la lifturi, că-i loc destul." Încet, încet lumea se scurse prin uşa dinspre lifturi. Până şi moşul de pe scări plecase. Eu rămăsesem cu ochii la scaunul gol, ocupat până atunci de bătrâna paralizată. M-am aşezat, cocârjat de o durere abdominală pe el şi nici că mi-a mai păsat.

Bodyguardul s-a întors de la uşă şi a dat cu ochii de mine. "Mata n-ai auzit ce-am zis io?", mă întreabă el ţâfnos. Mi-am ridicat ochii spre el şi i-am răspuns în silă, suficient de amărât de ale mele şi iritat de tot ce se întâmpla în jur ca să mă mai cenzurez în vreun fel: "Îl aştept pe B.!" Nu pe "domnul profesor" sau măcar pe "domnul B", ci chiar B., simplu. Bărbatul cel trupeş se holbă la mine. Din răspunsul meu reieşea că aş fi cineva dat dracului de mare şi de important ca să-mi permit să-i zic Împăratului astfel. Evident, mie nu-mi dăduse prin minte aşa ceva în mod premeditat, dar atitudinea asta avu un succes neaşteptat, iar falnicul bodyguard mă lăsă în pace.

Zece minute mai târziu sosi şi medicul-de-legătură, imediat după aceea venind şi însuşi stimabilul domn profesor B. In şaptezeci şi ceva de secunde îmi privi tomografia, citi datele subliniate de radiolog, dădu din cap, dădu din umeri şi-mi zise că chestia aia nu-i suficient de concludentă pentru ca să-şi exprime domnia sa o părere avizată. Neaşteptat de amabil (după tot ce văzusem până atunci în secţia pe care o conducea), se oferi însă să mă interneze. În clipa aceea am avut instantaneu viziunea unor zile nesfârşite petrecute cu ochii în tavan, aşteptând să fac alte analize mai lămuritoare. Aşa că l-am refuzat politicos, argumentând - cât se poate de adevărat - că eram aşteptat în altă parte pentru a mi se face respectivele analize, dar în regim ambulatoriu. Marele om a dat iarăşi din umeri, arătându-se gata să se ocupe de mine când respectivele investigaţii vor fi gata. Am mulţumit frumos şi am plecat exact aşa cum venisem.

Ajuns acasă, am dat drumul la televizor, în timp ce-mi făceam un sendviş - mă dusesem pe burta goală la medic, pentru eventualitatea vreunei analize mai amănunţite. Pe ecran tocmai defila coloana de limuzine goale cu care prim-ministrul Boc se tot fâlfâie prin ţară vizitându-şi feudele fiindcă-s alegeri în partidul de guvernământ. Asta deşi dumnealui se afişează cu staful de campanie într-un microbuz, iar coloana îl aşteaptă pitită în afara localităţilor, ascunsă strategic în pădurici, ca să dea bine la prostime şi pe canalele televiziunilor cârcotaşe.

Privind eu imaginile, m-am trezit că număr mecedesurile, făcându-mi socoteli ca fraierul. Nu de alta, dar ca să ştiu sigur câte scaune goale se preumblă brambura pe plaiurile patriei reformate.

Uite aşa ajunge omul obsedat!

Cum e la debut?

2011-04-29T15:50:00.000+03:00

Acesta este titlul noii anchete din Dilemateca lunii mai. La ea participă zece tineri scriitori. Citind-o, am rămas pe gânduri. Iată-le:

În fond, ce este acela un debut? Potrivit dicţionarului, debutul înseamnă începutul unei activităţi, primii paşi într-o carieră sau prima lucrare a unui artist. Hm! Ştiu şi eu ce să zic? Poate că este adevărat - nu contest definiţia de dicţionar - dar parcă nu este tocmai exact. În fond, orice artist produce niscaiva lucrări până să debuteze realmente. Adică, mai precis, până când anume? Un răspuns ceva mai precis ar fi până la marea întâlnire a unei lucrări cu publicul. Desigur, nici acest răspuns nu-i suficient de clar, fiindcă publicul poate fi alcătuit din cunoscuţi, confraţi, mă rog, tot felul de oameni situaţi într-un cerc mai mult sau mai puţin restrâns.

În cazul scriitorului debutul se produce - zice-se - când acestuia i se publică primul text. Chestia asta se poate întâmpla fie într-un ziar, gazetă sau revistă de specialitate, sau într-o formă mai concretă şi mai impozantă, când îţi apare prima carte, fie ea un volum de proză sau o plachetă de versuri.

Paradoxal, debutul meu în artă s-a făcut în cadrul unei expoziţii colectve, pe la treizeci de ani, din postura de grafician. La evenimentul de atunci a participat un critic de artă care - am aflat mult mai târziu deoarece, nu ştiu cum s-a făcut, dar eu am ajuns pe acolo după spartul târgului (bine, ce-i drept, eu n-am cotizat la cumpărarea celor necesare, o atenţie, o măslină, nişte fursecuri şi şampanie, recunosc!) - printre multe altele a spus şi o vorbă (bună) despre lucrările mele.

Dar lucrurile astea s-au întâmplat demult, prin antichitatea târzie...

Mai nou, în domeniul lterar am făcut primul pas după frumoasa vârstă de patruzeci de ani. Adică de la o vârstă de la care, în general, eşti considerat "generaţie expirată" - cum atât de plastic s-au exprimat nişte domni serioşi de la un cotidian autointitulat de calitate.

Primul meu roman, Ce nu arde putrezeşte, a fost publicat la iniţiativa unui editor extraordinar de inimos, pe banii lui - precizare deloc inutilă! -, unul care a avut chiar mai multă încredere în proza mea decât mine. A fost scos într-un tiraj minuscul - peste ani va fi un obiect de colecţie pentru bibliofili -, iar azi nici manuscrisul acestuia nu-l mai am. Oricum, n-am îndrăznit să trimit nici măcar un exemplar vreunui critic.

Am făcut-o mai târziu cu cel de-al doilea, Corăbii de fum, corăbii de lumină, publicat graţie aceluiaşi editor cu adevărat extraordinar. Sigur, acesta a avut şi un tiraj ceva mai mare, unul care a depăşit lejer suta(!). Ei, pe acesta l-am trimis mai multor redacţii, câtorva critici sau personalităţi din lumea literară. Cu o singură excepţie, consumată în nişte aprecieri exprimate însă în particular - bune măcar pentru moralul meu, carevasăzică -, iniţiativa mea nu a avut nici cel mai mic ecou.

Pe vremea aceea eram suficient de naiv ca să fac asemenea demersuri. Nu de altceva, dar cartea era şi este şi acum, o ditamai cărămida de peste şapte sute de pagini şi aproape un kilogram. Cine naiba stă să citească o asemenea monstuozitate scrisă de un anonim?

Cu toate acestea, am avut două surprize extrem de agreabile şi onorante cu Corăbiile mele, carte la care, mărturisesc, ţin în mod deosebit. Şi pe care, acum, după ce au mai trecut nişte ani, mă gândesc s-o revăd întru îmbunătăţirea ei stilistică.

Prima, în ordine cronologică, a fost să aflu că romanul meu, printr-o întâmplare pe care n-am izbutit s-o lămuresc nici până azi, a ajuns în posesia Bibliotecii Caroline din Parga. A doua, a fost s-o văd analizată de-a lungul a trei postări (!) şi apreciată pe un blog de "păreri literare" ale unuia dintre cei mai subtili şi remarcabili seniori din blogosfera românească. Sigur, din punctul de vedere al criticii oficiale este foarte puţin. Pentru mine însă a însemnat foarte mult.

Cel de-al treilea roman, Eu, gândacul, mi-a fost publicat la o editură evident mai prestigioasă, la Editura Institutul European şi într-un tiraj mai substanţial. Sigur, şi din acesta am trimis unor critici, dar şi asupra lui s-au aplecat cu aceiaşi curiozitate şi interes ca şi asupra Corăbiilor.

Îmi dau seama că n-o să fiu crezut pe cuvânt, dar n-aş vrea să-şi închipuie cineva că e vorba de postarea unui individ frustrat, unui grafoman isterizat că nu e luat în seamă de personalităţi ale criticii româneşti. Nici vorbă. E doar o simplă constatare şi spun sincer că nu conţine nici cel mai mic reproş la adresa acestora. E o simplă consemnare a unei stări de fapt şi atâta tot. Sunt pe deplin conştient că oamenii rezonează diferit chiar în faţa aceluiaşi text şi că există pe lumea asta cele mai diverse afinităţi elective. În plus, sunt pe deplin conştient că şi hazardul îşi are rolul său şi încă unul care nu-i deloc minor.

Dincolo de aceste aspecte mai cenuşii, am avut plăcerea să primesc aprecieri din partea scriitorului Şerban Tomşa care mi-a citit, ba chiar cu încântare, după cum o mărturisesşte chiar domnia sa, acest roman. La fel şi din partea primului meu critic de pe bloguri, cel care a luat atât de serios în seamă Corăbii de fum, corăbii de lumină.

Lucrurile încep oarecum să se mişte în utimul timp. De o bună primire am avut parte şi din partea domnului Alex Ştefănescu pe care l-am surpins în mod plăcut cu un alt roman de-al meu, Manuscrisul lui Titus. Pe acesta i l-am trimis, nonşalant, în formă de manuscris electronic, nu de volum celulozic, şi domnia sa - pentru mine a fost o adevărată surpriză, recunosc - l-a citit şi chiar l-a recomandat cu căldură unei edituri spre publicare.

Până la urmă, la capătul tutror acestor întâmplări, dincolo de cele trei romane publicate, constat că n-am debutat cu adevărat în literatură niciodată. N-am avut parte de lansări de carte unde lumea se înghesuie la autografe, cu critici care să mă promoveze onest, cu confraţi care să mă elogieze cu sinceritate, şi nici măcar cu nişte amărâte de fursecuri şi-o şampanie. Ştiu doar că am scris cu pasiune şi cu o încăpăţânare vrednică, poate, de o cauză mai bună. Cum însă nu am găsit alta care să mă bucure mai mult, o urmez tot pe aceasta.

O surpriză îmi vine tot dinspre Eu, gândacul. Umblă vorba prin târg că foarte curând se va face o lectură publică din gândăcime undeva, printr-un club vestit prin ale sale veleităţi culturale din Centrul Istoric al Bucureştilor. Eveniment ce este posibil graţie străduinţelor domnului Liviu Drugă, cel căruia îi mulţumesc şi pe această cale.

Poate că ăsta va fi fost să fie debutul meu în ale literaturii...

O neaşteptată satisfacţie şi o timidă propunere

2011-04-21T16:10:00.003+03:00

Am deschis televizorul chiar când domnul Sorin Ovidiu Vântu îi povestea domului Ghiţă, cu mândrie, despre trecutul dumnealui de bărbat adevărat, cu puşcărie la bază. Şi am fost plăcut impresionat, simţindu-mă, pe undeva, răzbunat. De ce?

Fiindcă odată nişte cititori cu o viziune critică mai aspră mi-au spus că se îndoiesc că anumite personaje din romanele mele pot vorbi în halul în care vorbesc, argumentând că respectivele personaje nu erau oameni de joasă extracţie (sic!), ci ditamai oamenii serioşi, stâlpi ai societăţii, nu alta. "Limbajul nu corespunde poziţiei sociale pe care o deţin", susţineau ei sus şi tare.

Explicam atunci că stâlpii ăştia ai societăţii de pe la noi cam aşa vorbesc, mai ales în particular, când nu-i televizează nimeni. Iar când spuneam asta, mă refeream la experienţele mele directe, auzite şi văzute de mine, nu la chestiuni povestite de cine ştie ce cârcotaşi. În plus, aş zice eu acum, când iată am o exemplară dovadă, printre cei mai mediatizaţi oameni de pe la noi se disting imediat trei bărbaţi vajnici, care au trecut oleacă prin puşcărie, însusindu-şi deci şi limbajul metaforic şi proteic al acesteia.

Convorbirea dintre cele două mari personalităţi, SOV şi Ghiţă, - unul patron de media, iar celălalt manager al firmei celui dintâi -, după umila mea părere, ar trebui să fie introdusă în manualele de limba română destinate clasei a XII-a. Şi fără bip-uri pudibonde! Ea reperezintă, fără putinţă de tăgadă, limbajul dintre doi oameni de succes ai zilelor şi patriei noastre. Adică - ce mai încoace şi încolo! - un model viu şi veridic pentru tânăra generaţie.

Ce emisiuni culturale, ce atâta şcoală, cărţi şi sclifoseli? A venit timpul să renunţăm la aceste prejudecăţi vetuste. În societatea românească s-au afirmat noi valori, noi etaloane pentru un popor care, la o adică, trebuie musai să se modernizeze în spiritul novator al celor două mari focare de cultură Golden Blitz şi Bamboo.

Ca atare, aş sugera Academiei Române - e doar o sugestie, îmi dau seama că nu am calitatea de a face recomandări acestui for - ca domul Sorin Ovidiu Vântu să fie făcut membru plin al respectivei instituţii.

Apropo! Ştiţi cumva de câţi ani n-a mai fost ales academician în România cineva care să fie scriitor sau lingvist? Ei bine, în spiritul reformării societăţii noastre, SOV poate ţine loc şi de una şi de alta!

Propunere vizând îmbunătăţirea referendumului pentru Bucureşti

2011-04-15T09:04:00.003+03:00

Referendumul care să răspundă unei singure întrebări clare este o chestie depăşită şi jenantă. Doamna Udrea, care e cu mult mai bine pusă la punct cu chestiunile de modă decât imensa majoritate a concetăţenilor dumisale, a propus un referendum care să conţină şapte întrebări, unele capcană, altele de sondare a opiniei publice, aşa cum se găsesc în mult îndrăgitele chestionare din tabloide.

Acum, problema se pune de ce doar şapte întrebări şi nu şaptezeci şi şapte? Sigur, poate că-i vorba de o economie de cerneală tipografică şi de hârtie. Oricum, pentru a demonstra o mai largă deschidere faţă de bucureşteni şi problemele lor, propun adăugarea unui nou set de întrebări la referendumul-chestionar. În plus, pe lângă desuetele posibile răspunsuri "da" sau "nu", propun să se aduge alte două căsuţe, menite să nuanţeze mai bine opţiunile votanţilor, iar acestea să fie "cam aşa" şi "oarecum". Bine, s-ar putea suplimenta şi cu "naşpa" şi "cool". Iar acum iată noile întrebări propuse de mine şi care ar trebui neapărat adăugate celorlalte, deja existente:

1. Preferaţi ca o friptură bună să fie mai în sânge?

2. Legile termodinamicii afectează grav centralele termice. Consideraţi că ar trebui modificate?

3. Consideraţi că pisicilor vagaboante (comunitare), veveriţelor, aricilor, ba chiar şi şobolanilor ar fi bine să li se monteze crotalii*, pentru ca să nu existe discriminare între toate acestea şi câini?

4. Există semeni întru raţiune în spaţiu?

5. Nu găsiţi că e bizar faptul că un miriapod, deşi are atâtea picioare, nu se împiedică niciodată?

6. Găsiţi că e normal ca trotuarele să nu aibă borduri decât pe o singură latură?

7. Genţile Hermes sunt mai şic decât Vouitton?

* crotaliile sunt acei cerceluşi drăguţi, care vor fi mereu în trend, meniţi a identifica căţeii comunitari sterilizaţi şi animăluţele în general.

Un critic şi ale sale crezuri

2011-04-14T20:37:00.004+03:00

În fiecare număr, în revista Dilemateca are loc câte o dezbatere pe anumite teme la care sunt invitate să răspundă diverse personalităţi din lumea noastră culturală. Luna aceasta au fost invitaţi criticii. Lor le-a fost pusă întrebarea: de ce lansează criticii cărţi? Nu comentez dacă tema este una de mare interes sau, dimpotrivă, este o falsă temă de dezbatere. Opiniile şi aici sunt împărţite.

S-au dat răspunsuri la temă - cam unitate în diversitate -, iar intervievaţii şi-au spus părerea, atingând şi alte subiecte, după voia şi verva fiecăruia. Unul dintre cele mai lungi şi mai "fuck the cool" răspunsuri a fost al domnului Costi Rogozanu. Cel mai bine este însă să-l las pe distinsul critic să se exprime:

"Dar văd în acelaşi timp că, aşa cum e alcătuită lumea de azi, loc pentru intransigenţă etică în lumea artistică nu prea mai e. Eu am făcut inclusiv "PR" atunci când am crezut că merită să las orice reţinere teoretică, de gust, critică, etc., ca să susţin un om sau o acţiune. Şi o să-l dau de exemplu pe Dan Sociu (deşi mai am şi altele, poate cele mai dragi mie), citat la începutul anchetei. Nu e un scriitor care să mă convingă în stil clasic: prin asta înţeleg să produci un text bun, rotund, care să mă determine să-l laud într-o cronică. Dimpotrivă, Sociu a înţeles noua realitate, noua sensibilitate, face parte din gama aia rară de artişti care ar trebui plătiţi, citiţi, susţinuţi pentru că există şi atât. Am prins şi feeling-ul ăsta ciudat cu sintagma "textul a murit". Sociu este exact sacriitorul care nu se poate dezvolata normal, care nu poate produce tipic "de manual", dar care e tot timpul promisiunea unui text excelent care, probabil, va şi veni la un moment dat. De aceea am fost cu plăcere "să-l lansez" - ba i-aş face şi PR dacă aş şti, ba i-aş cumpăra şi publicitate pe magazionul Unirea dacă aş avea bani. Nu aş face un gest de critic? Mi se rupe."

Poate că-i cam lung citatul, dar eu zic că-i foarte, foarte interesant. Pe mine unul m-a zguduit amarnic. Să mă explic.

Întotdeauna am crezut că nu poţi judeca un text literar decât prin prisma esteticii lui, înainte de orice. Întotdeauna am crezut că un text valabil sub raport literar este unul viu, bun (în sensul calităţii) şi rotund (în sensul unei arhitecturi bine gândite şi puse în operă). Aflasem - până şi eu - că s-ar fi speculat pe vremuri cum că "autorul a murit". Ei bine, se pare că acum şi textul şi-a dat obştescul sfârşit. Problema care se pune în cazul ăsta este simplă: atunci ce naiba i-a mai rămas bietului lector de citit?

Nu am nimic împotriva acestui critic, nu-l cunosc, nu i-am trimis niciodată vreun text de-al meu şi nici nu am beneficiat de vreo recenzie din partea sa. Aşa cum n-am absolut nimic nici împotriva scriitorului Dan Sociu. Numai că tocmai despre el ne vorbeşte criticul cu atâta pasiune, luându-l de model şi expunându-şi astfel opţiunile sale literare. Ceea ce se înţelege din aceste afirmaţii este că dumnealui îi plac scriitorii care sunt talente de viitor, dar care mor tinere speranţe, fiind însă elogiaţi de critic pentru că sunt"tot timpul promisiunea unui text excelent care, probabil, va veni la un moment dat". Acum, deh, dacă o fi şi-o fi să fie, bine, dacă nu, nu! Ce-i vreo supărare? (Am repetat citatul fiindcă prea-i frumos!)

Bine, nici cu intransigenţa etică n-am înţeles ce e prin literatură. Cel puţin în ziua de azi, că pe timpul lui Stalin am văzut prea bine ce anume va să zică aceasta.

Realizez că am cam multe nelămuriri şi ar trebui poate să fiu ceva mai rezervat, măcar în calitatea mea de autor, deşi nu acuz pe nimeni de nimic. Însă ştiu că oricum distinsului domn Rogozanu i se rupe.

România - file de poveste

2011-04-06T19:37:00.005+03:00

A fost odată ca niciodată o ţară în care trăia un oarecare Ismail. Acesta obişnuia să se plimbe la ore mici - 5 1/2, mai precis - împreună cu un viezure, pe strada Arionoaiei. Dumnealui primea şi audienţe, dar numai pe culmea dealului, lângă pepiniera de viezuri ce-o avea. Sute de solicitatori de diverse chestiuni erau introduşi sub un abajur uriaş, fiind obligaţi să clocească acolo patru ouă.

Tot el avea şi un amic numit Turnavitu, de mai joasă extracţie, care-i servea ca salam şi ca ajutor în această ocupaţiune de folos obştesc. Sigur, acest Turnavitu mai funcţiona şi ca şambelan la viezuri şi, pe deasupra, îl mai şi măgulea pe Ismail pe rochie cu un pămătuf muiat în ulei de rapiţă, urându-i totodată prosperitate şi fericire. Ceea ce, să recunoaştem, nu era puţin lucru.

La fel de adevărat este că Turnavitu pleca la o dată pe an într-o călătorie în insulele Majorca şi Minorca, unde spâzura o şopârlă de clanţa uşii căpităniei, după care se întorcea în patrie. Din aceste călătorii i s-a şi tras nenorocirea, atât lui, cât şi prietenului şi protectorului său, pe care, din prea mare dramatism, n-o mai rezum aici pentru a nu stârni suferinţe sufleteşti persoanelor sensibile.

Pe de altă parte, mai nou, există o ţară unde o femeie de 41 de ani a fost internată într-un spital acuzând dureri mari de pântec şi o stare generală proastă. Fiind dumneaei mai plinuţă, i-a făcut o aşa impresie medicului care a studiat-o în amănunţime, un artist de bună seamă, încât acesta i-a spus că are o uriaşă tumoră abdominală.

Stând acea doamnă în acel spital şi simţindu-se, în mod bizar, tot mai rău, un alt medic i-a dat o veste îmbucurătoare, spunându-i că are pietre la rinchi, veste ce fireşte că a înveselit-o nespus.

Astfel, după un alt timp scurs cu impardonabilă şi implacabilă iuţeală, femeia aceea s-a retras cu discreţie într-o toaletă, unde a şi născut un băieţel voinic, de vreo cinci kilograme şi jumătate - adică iarăşi fix 5 1/2. Măsură pe care o regăsim uimitor şi în cealaltă poveste.

În timpul acesta, nişte cetăţeni însărcinaţi şi dânşii, dar cu dificila reformă a statului, luau cearşafurile de sub nişte muribunzi extrem de încăpăţânaţi dintr-un alt spital, de boli terminale. De asemenea, aceiaşi oameni responsabili, luau şi saltelele de sub aceiaşi exasperanţi bolnavi. După care le-au oprit, fireşte, şi apa, urmând să le întrerupă, la fel de responsabil, şi curentul electric. Cu toate acestea, deşi dezafectat într-un termen record, spitalul nu a fost încă demolat. Încă...

Prima poveste a fost plăsmuită de un maestru al absurdului numit Urmuz. Cea de-a doua nu este nicidecum o plăsmuire, ci o banală realitate petrecută într-o ţară membră a Uniunii Europene, ţară frumoasă, civilizată, cu oameni harnici şi buni, condusă de nişte înţelepţi destoinici, plini de onestitate şi clarviziune.

Şi, vorba unui poet, pentru că toate acestea trebuiau să poarte un nume, li s-a spus România.

Nevricale de primăvară în lumea literară

2011-04-01T12:42:00.005+03:00

Dacă răsfoieşti revistele literare sau parcurgi rubricile de acelaşi gen din alte gazete, nu se poate să nu remarci o acutizare a dării la gioale între confraţi. Fie că sunt scriitori, fie că sunt critici, lumea e cuprinsă de învolburare şi fierbe mai ceva ca mustul toamna.

O parte din supărări provine chiar din iarnă, când domnul Nicolae Manolescu a propus o dezbatere asupra criticii, dar venind în primul rând din partea celor aflaţi de partea cealaltă a baricadei, adică susţinută de poeţi, prozatori, dramaturgi, adică de scriitori în general. Urmarea a fost articolul domnului Cimpoieşu, sau şi mai dur, cel al domnului Komartin, ca să vorbim doar de vârfurile de lance ale acestei ofensive. A urmat o contraofensivă la baionetă din partea unora dintre criticii vizaţi de cei doi scriitori, iar ecourile acestei dispute reverberează puternic şi azi. Evident, nimeni nu recunoaşte nimic, nimeni nu a greşit vreo dată cu ceva şi fiecare este dispus să moară cu dreptatea în mâna lui, cum se zice pe la noi. Nu adâncesc acum discuţia pe această temă, însă o semnalez.

Apoi a urmat mediatizatul caz Groşan. Eu unul nu m-am grăbit cu invectivele, ba chiar dimpotrivă, am fost rezervat, neavând acces la dosarul acestuia. În plus, îl simpatizam pe autor, măcar prin prisma celor scrise de domnia sa, inclusiv în vremurile în care-ţi trebuia curaj ca să scrii despre epopeea lui Stejeran şi a robotului Dromiket.

Această simpatie a făcut loc unei dezamăgiri consistente atunci când am citit delaţiunile cel puţin jenante pe care autorul le-a făcut la adresa propriilor lui colegi şi a unuia dintre conferenţiari. Delaţiuni care au avut efecte negative - nu ştiu cât grave, dar au au avut fără îndoială - asupra vieţii celor încondeiaţi - încondeiere făcută, aş zice, chiar cu voluptate pe alocuri. O dezamăgire asemănătoare răzbate şi din articolul scris de domnul Manolescu, cel care a decis publicarea dosarului de turnător al lui Groşan în revista pe care o conduce.

Directorul României literare a fost însă atacat după aceea furibund, vreo trei săptămâni la rând, de domnul Ştefan Agopian în rubrica pe care domnia sa o are la Caţavencu, acolo unde este coleg de redacţie cu doveditul delator Groşan. Articolele publicistului au ridicat cu fiecare număr al revistei ştacheta ironiei şi a acuzaţiilor. Până într-atât încât redactorul de la Caţavencu a ajuns să-l acuze, nu tocmai voalat, pe Manolescu de similarităţi în ale turnătoriei cu nimic mai breze decât ale amicului şi colegului Groşan. Evident că asta l-a scos din răbdări pe criticul Manolescu. N-am să rezum aici întreaga reacţie a acestuia din articolul scris în ultimul număr al României literare. Am să mă limitez la un citat, fără să adaug niciun alt comentariu: "Al treilea client al rubricii (Prostologhikon) este un talentat, deşi minor, romancier, Ştefan Agopian, dacă vă amintiţi de canditura lui la preşedinţia USR, care, în loc să-şi încheie un promiţător roman, intitulat Fric, şi-a făcut din persoana mea o preocupare constantă, pe care nu cutez să o numesc obsesie".

Că tot este în spiritul titlului acestei postări, precizez că primul client al numitei rubrici propuse de domnul Manolescu este un poet nemuţumit. (Pe al doilea n-are rost nici măcar să-l amintesc.) Poetul, adică Vlad Neagoe, onorabil membru al USR, şi-a trimis spre publicare în revista România literară un grupaj de poezii. Omul a fost refuzat pentru lipsa de valoare a textelor, după cum afirmă criticul. Urmarea a fost un e-mail în care cel respins îi înjura ca la uşa cortului, scos din minţi, atât pe Gabriel Chifu, secretar de redacţie, cât şi pe Nicolae Manolescu - în mod democratic însă nu tocmai liric.

Cum însă nu-i bine să ne închipuim că numai noi avem monopol asupra nevricalelor literare, să poposim un pic în însorita Italie. Aici, doamna profesoară de teologie Lucetta Scaraffia a declanşat o aprigă campanie în ziarul Sfântului Scaun, L'Oservatore romano, împotriva lui Umberto Eco şi a romanului său, Cimitirul din Praga. Sigur, femeie fină, doamna profesoară de teologie nu l-a înjurat birjăreşte pe Eco. L-a acuzat doar de antisemitism... Chestie cu care o mulţime de alţi oameni indignaţi s-a solidarizat mintenaş. Iar campania aceasta se bazează în principal pe următoarea teză: Personajul principal al romanului, Simone Simonini, este un tip relativ simpatic (mie mi s-a părut un tip cu grave probleme psihice, mustind de ură, căruia nu i-am găsit nicio latură simpatică, dar mă rog, gusturi şi gusturi...). Iar cititorii "ar putea să cedeze farmecului acestui falsificator antisemit" şi să ia chiar de bune minciunile sau insultele debitate de acesta la adresa evreilor. (Simonini spune destule şi pe seama clerului roman, de exemplu, ba încă nişte chestiuni deloc măgulitoare la adresa multor înalţi prelaţi ai Bisericii Catolice, asta aşa, ca să folosesc un eufemism...)

În cele din urmă, Eco le-a răspuns tuturor explicând că părerile, ideile, convingerile şi acţiunile unui personaj, fie el şi principal, n-au nicio legătură cu cele pe care le-ar nutri autorul cărţii respective,ba chiar dimpotrivăl. În plus, scriitorul le-a atras atenţia că este vorba despre un roman, adică despre o operă de ficţiune, nu una care se vrea o lucrare ştiinţifică. Cu toate acestea, detractorii nu se lasă convinşi cu niciun chip. Poate o să trăim s-o vedem şi pe-asta: Umberto Eco chemat în judecată pentru a da seamă de faptele şi vorbele sinistrului personaj Simonini...

Închei amintind cuvintele înţeleptei tanti Lizica, o femeie care vindea covrigi pe Academiei, lângă aşa-zisele coloane, prin anii '80: "Ei, mă, mamă, multă lume necăjită, ce să-i faci?".

Alt fragment din romanul la care scriu (II)

2011-03-27T09:52:00.002+03:00

La cererea entuziastă a unui larg grup de cititori, postez un alt fragment din acest roman care a suscitat o adevărată emulaţie spirituală în societatea noastră. Surse bine informate spun că acelaşi gen de emulaţie a lovit puternic şi alte societăţi. E vorba despre societăţile secrete, oculte, ezoterice, de rit regular, rectificat şi acceptat sau nu.

Totodată, anunţ doritorii că se pot înscrie - pe tabel nominal! - în selectul şi exclusivistul club "Prietenii lui Pamfilie". Cererile, autentificate notarial şi semnate olograf, vor fi depuse la o adresă ce va fi anunţată ulterior, fiind însoţite OBLIGATORIU de un P.A.P. (plan astral personal) care să conţină data exactă a naşterii (anul, luna, ziua, ora şi minutul), ascendentul, descendentul şi emolientul fiecăruia.

AVERTISMENT: Conform Directivei Consiliului Uniunii Europene - la care România este parte semnatară - cititorii sunt avertizaţi că lectura acestui text poate da dependenţă, stări de iritare sau de anxietate ori, cel mai grav, de plăceri vinovate. Textul nu îngraşă decât dacă este asociat cu consumul de floricele, chipsuri, dulciuri şi alte prostii, fiind testat dermatologic. Conţine e-uri.

Toată dimineaţa se perpeli bursucul aşteptând să se scoale Baba Cloanţa. Când în sfârşit se trezi, mai aşteptă încă o oră până ce isprăvi cu toaleta, cu fardatul, cu asortatul hainelor şi al pantofilor. În cele din urmă îşi făcu aparţia îmbrăcată numai într-o bluză largă, decoltată până la brâu, dar mai lunguţă – sigur, aşa aprecie eronat viezurele rochia ei trendy care-i scotea în evidenţă picioarele lungi şi decolteul bogat, mai mult decât angajant.

După un mic-dejun alcătuit dintr-un pesmet rahitic şi o cafea neagră, fără zahăr, de la dozator, vrăjitoarea decise să se ocupe şi de doleanţa musafirului. Pentru asta luă singura baghetă care-i mai rămăsese după aventura americană şi ieşiră în curtea largă. O luară de-a lungul ei până într-o zonă mai dosnică unde se afla cocina şi o poiată, Baba Cloanţa având obiceiuri culinare absolut bio sau organic, adică ecologice şi totodată tradiţionale, autentic româneşti. Sigur, amestecate cosmopolit cu modernităţi de tipul dozatorului de cafea şi a pâinii cauciucate, dar hipocalorice, ori a pesmeţilor cu aspect şi gust ceramic.

Ajunşi în faţa coteţului păsăretului îi zise amuzată foarte:

- Ia fii atent aici de ce-i capabilă fata!

Scoase bagheta aceea veche şi făcu cu ea câteva pase magice, în timp ce şoptea un descântec. Apoi îndreptă nuiaua fixând cu ea o gâscă mai grăsuţă şi rosti tare:

- Oilarâm, boilarâm, mâncalarâm varzălarâm!

Şi atunci, ce să vezi? Gâsca se prefăcu ca prin farmec într-o îndrăgită prezentatoare de ştiri. Ba care tocmai prezenta jurnalul, direct de acolo, din curtea păsărilor. Numai că, na, drăcie! Deşi ridica regulat din sprâncene dând din cap, zîmbea sau se arăta întristată, în funcţie probabil de subiectul anunţat, prompteriţa nu scotea nicio vorbă, ci doar gâgâia.

Bursucul remarcă imediat chestia asta şi se miră:

- Dar nu prea vorbeşte româneşte...

Vrăjitoarea se scuză:

- Ce să-i faci? Ţi-am zis că bagheta-i mai veche şi mai naşpa. Sonorul nu i-l mai nimeresc deloc. Dar în cazul ei, recunoaşte şi tu că nu se prea observă decât dacă eşti foarte atent.

- Mda... – acceptă politicos dar nu tocmai convins burusucul.

- Stai aşa să mai încerc alt descântec pe altceva. Hai la porci! Ăsta-i şi mai mişto, o să vezi tu.

- Ei şi ăsta a fost simpatic. Zici că-i exact Proabramburica, cu clătitele alea-n cap şi cu...

- Ia te poftesc!, i-o tăie nemuţumită gazda. Clătitele alea de care te râzi tu, eu cu mânuţa mea i le-am făcut, dacă te interesează.

- Scuze!, se repezi viezurele s-o dreagă, în timp ce-şi zicea că numai el putea să calce în străchini în halul ăsta. Buclişoarele sunt foarte drăguţe şi se vede clar că-s o adevărată operă de artă, dar cucoanei parcă nu i se prea potrivesc, încercă bursucul o corecţie de avarie.

Ea se uită la el lung şi, după câteva clipe, izbucni în râs:

- Ce faţă comică ai când încerci să dregi pelteaua. Ei, dă-o-n colo de gaşperiţă, cu sau fără buclişoare. De-aia nu mai pot eu. Buclişoare a cerut, buclişoare i-am făcut. Astea şi tu ai zis, ca necunoscător, că sunt opere de artă. Adevăru-i că de multe ori un stilist trebuie să-i facă poftele clientei, iar lumea pe el îl judecă, nu pe ea că-i vacă şi habar n-are ce-i stă bine. Ehe, nimeni nu ştie câte judecăţi aiurea nu suportă un artist din partea publicului.

- Şi eu sunt, aşa, niţeluş artist. Deci vă înţeleg cu atât mai mult mâhnirea pe care fără voie v-am provocat-o, făcu jenat şi animat de un adevărat spirit cavaleresc Pamfilie.

Baba Cloanţa îl privi cu bunăvoinţa:

- Hai, mă, nu fii fraier, că mi-a trecut. Ia s-o vezi pe-asta, zise ca un copil care vrea să-i arate altuia o jucărie nouă.

Şi se porni iar pe şopocăit nişte cuvinte de neînţeles. Apoi îşi îndreptă din nou bagheta magică, de astă dată spre un godac, zicând cu glas răspicat:

- Magadâm, magadâm, catong-acatong batong-song!

Iar porcul se transformă într-o clipă într-un cunoscut consilier prezidenţial, cu costum scump, cu cravată violet, şi cu privirea cam opacă. Numai că şi acesta, în loc să vorbească şi el ca omul, se puse pe grohăit.

- Ah, fir-ar al naibii să fie, nici lu’ ăsta nu-i mai ţine sonoru’!, se enervă vrăjitoarea. Încăpăţânată se uită în jur şi zări o balegă mare şi proaspătă de vacă.

- A, la fix! Ei, dacă nici cu asta nu merge mai bine, io nu ştiu ce să mai zic. Îşi îndreptă spre ea nuieluşa fermecată şi zise hotărât: Ursuleac-mursuleac, cating-acating bating-sing!

Pe dată balega aceea se prefăcu într-un prim-ministru micuţ şi agitat care, spre deosebire de celelalte încercări, chiar vorbea. Ba încă foarte repede şi gesticulând ca un automat lejer dereglat. Însă când se apropiară mai mult de el, constatară că omuleţul zicea la nesfârşit aceaşi frază: „Îmi asum deplina răspundere pentru reformarea statului, conştient de greaua moştenire pe care opoziţia ne-a lăsat-o... Îmi asum deplina răspundere pentru reformarea statului, conştient de greaua moştenire pe care opoziţia ne-a lăsat-o”, şi tot aşa. Apropiindu-se şi mai mult însă, simţiră că vorbele prim-ministrului erau însoţite de o duhoare de grajd greu de suportat. Aşa că vrăjitoarea îl readuse la loc în forma sa inţială.

- Da, e mult mai bine aşa!, susţinu bursucul.

- Mda, dar tot nu a ieşit cum trebuie...

- Ei, ce vrei? Parcă în realitate, ăla original o fi ieşit cum trebuie?, încercă Pamfilie galant să-i găsească o scuză.

- Pe undeva, ai şi tu dreptate. Vorba americanului: Garbage in, garbage out! Adică, mai pe româneşte, după ce că ai un rahat, mai vrei să şi faci din el bici, ba încă să şi pocnească. Dă-l în mă-sa! Acum cred că ai cam priceput cum puteţi, tu şi cei şapte pitici, să vă rezolvaţi problema. Te duci la securistu’ ăla cu o baghetă fermecată, te învăţ eu descântecul necesar şi-l transformi într-un şoarece, sau într-un gândac, ori, cel mai bine într-o plantă de apartament. Un cactus, ceva, ar fi cel mai nimerit.

- Da, ar fi chiar o soluţie foarte, foarte bună. Nici nu ştiu cum să vă mulţumesc!

Baba Cloanţa făcu un semn prin care-i ceru să-şi stăvilească gratitudinea şi-i zise cam jenată:

- Stai aşa, nu te grăbi cu mulţumirile. Şi nu mai fi, frate, aşa protocolar, vorbeşte şi tu la persoana a doua singular, că nu-mi cade rangu’... Bun. Ce-ţi spuneam? A, da. Îţi ziceam că, din păcate, mai e o chestie pe care trebuie s-o faci.

- Ce chestie?

- După cum ştii, nu mai am decât o singură baghetă magică, şi aia ca vai de ea, după cum ai văzut.

- Aşa...

- P-asta, deh, nu pot să ţi-o dau. Dar nu face făţeagu’ ăsta de amărât, că io-s fată bună şi o să mă strădui să te ajut mai departe. În ideea asta ţi-am pregătit aici două nuieluşe fermecate...

- A! Vai ce bună sunteţi, adică pardon, eşti!, sări în sus de bucurie viezurele.

- Stai, mă! Iar te grăbeşti?, îl desumflă din nou Baba Cloanţa. Nuieluşele astea sunt descântate de mine, clătite-n apă neîncepută, la al şaptelea Crai Nou după Noaptea Sânzienelor, tot, tot, tot. Mai trebuie un singur lucru de făcut la ele ca să fie nişte baghete magice de toată isprava...

- Un singur lucru? Care anume?

- Să le treci iute prin focul suflat de un balaur. Şi cu asta basta, ai rezolvat-o.

Fu rândul lui Pamfilie să se uite lung la ea:

- Adică, doar atât a mai rămas de făcut? Să le trec la iuţeală, carevasăzică, prin focul suflat de un balaur şi altceva nimic, nu?

- Exact, ai prins perfect şpilul, zise zâmbind vrăjitoarea. Sigur, mai rămâne doar să te întorci şi să te învăţ descântecul pentru transformarea securistului în cactus, de exemplu, că altfel n-ai ce face cu ele. Oricum, una, după ce faci lucrarea cu balauru’, mi-o laşi mie, iar pe cealaltă ţi-o dau ţie, da’ mi-o aduci înapoi, după aia. Acuma cred că totu-i limpede, nu?

- De limpede, e limpede. Numai că nu ştiu ce-o mai rămâne din mine după întâlnirea cu balaurul.

- Ei, dacă n-ai curaj şi eşti prea fricos pentru o asemenea faptă, n-am ce-ţi face, făcu pe dezolata Baba Cloanţa. În fond, şi Dumnezeu îţi dă, da-n traistă nu-ţi bagă.

- Da, dar pe mine o să mă bage la ghiozdan balaurul, gata fript.

- Ei şi tu acuma! Prea crezi toate poveştile şi te temi de toate superstiţiile. Mai există şi balauri civilizaţi pe lumea asta. Adică ce zic eu pe lumea asta? Uite colea, chiar la noi în pădure, la o juma’ de zi de aici, şade balaurul Joarză.

- Păi atunci, dacă tot sunteţi într-un fel vecini, de ce nu l-ai rugat pe el să-ţi rezolve şi acel mic amănunt tehnologic?

- Tocmai fiindcă suntem vecini, de-aia! Sunt nişte certuri vechi, de familie, între noi. Cum zicea prim-ministrul: ne desparte o grea moştenire, dacă vrei să mă înţelegi.

- Eu aş vrea, însă nu prea pot.

- Nu poţi, nu poţi, asta e!, făcu cam nervoasă vrăjitoarea. Atunci o să pun bine nuieluşele fermecate şi când o veni cineva mai capabil, poate o s-o rezolv cu ăla. Oricum, îmi pare bine că te-am cunoscut.

- Stai aşa!, făcu frământat vezurele.

- Ce să mai stau? Ori le iei şi pleci chiar acum, ori ne despărţim şi o să-ţi păstrez un colţişor cald în inimă, făcu scurt şi ultimativ Baba Cloanţa.

- Bine, le iau şi plec chiar acum. Altă soluţie nu văd, spuse Pamfilie cu sufletul greu.

- Ştiam eu că eşti un băiat de toată isprava. Eşti tu mititel, dar în piept îţi bate o inimă de leu, îl lăudă vrăjitoarea.

- Mulţumesc!, făcu politicos bursucul.

Atunci ea se aplecă şi-l pupă, după care îi zise cu genele fâlfâind şi cu o voce învăluitoare:

- Pentru mine, în clipa asta eşti cea mai mare investiţie sentimentală!

Pamfilie o privi drept în ochi şi-i spuse doar atât:

- Mare vrăjitoare eşti tu, duduie Baba Cloanţa!

Fragment dintr-un alt roman (I)

2011-03-21T10:14:00.007+02:00

Acesta este începutul unei alte scrieri cu care mă îndeletnicesc acum. Cum nu mă pricep deloc să decupez cele mai potrivite fragmente dintr-un roman, am ales chiar începutul.

La subsol. după cum ştiu oaspeţii care au mai fost pe acest blog, este deschis non-stop poligonul de tir critic. Puteţi executa foc cu foc, sau foc automat, în funcţie de câtă muniţie aveţi. Lectură plăcută şi foc de voie!

A fost odată, ca niciodată, un viezure. Pe viezure îl chema Lupu Colea-Pamfilie. Fireşte, Lupu era numele lui de familie, Colea-Pamfilie erau cele două prenume. Prietenii, amicii şi cei din famile îi spuneau Phil. Aşa se obişnuiseră, deşi la început cineva – nu se mai ştie cu precizie cine – îi zisese aşa în glumă. Restul lumii îi zicea domnu’ Lupu, deşi el îşi spunea simplu Pamfilie.

Acest viezure îşi vedea liniştit de treburile lui cele bursuceşti şi era foarte mulţumit, iar uneori – mai rar, ce-i drept – era chiar fericit şi participa cu trei, patru lucrări la expoziţii colective de artă plastică, grafica plăcându-i lui cel mai mult şi mai mult. Şi poate că ar fi dus-o aşa atât cât îi fusese lui dat să trăiască dacă într-o zi nu i s-ar fi întâmplat ceva neaşteptat.

Înainte de a spune ce i s-a întâmplat, trebuie adăugat faptul că bursucul avea două locuinţe. Una, normal, în pădure, iar alta – poate cumva mai inedit – într-un fişet aflat la demisolul sediului Consiliului Naţional al Studierii Arhivelor Securităţii. În cea din pădure, cea principală, care era trecută şi în cartea de identitate, stătea cam din aprilie până în octombrie. În fişet locuia în restul anului.

În ziua cu pricina, viezurele fusese găsit că stă în respectivul fişet de un domn numit Buică, care era mare jupân prin respectiva instituţie. Pe vremuri, evident, era tot mare jupân, mai precis colonel, dar în organigrama Securităţii. La fel de evident este că avea şi un alt nume, alte nobile idealuri, fiind totuşi şi atunci, ca şi azi, un înfocat patriot. Dar deja asta e altă poveste.

Domnul Buică, neplăcut surprins de întâlnirea cu viezurele, l-a poftit pe acesta în biroul lui pentru o discuţie explicativă. Iar discuţia a început alert, cu o făţişă doză de asprime din partea înaltului funcţionar:

- Numele şi pronumele!

- Lupu Colea-Pamfilie, zise repede viezurele. Apoi, după ce reflectă câteva clipe, continuă: Eu, tu, ea, el, noi, voi, ele, ei. Ori mi, ţi, li...

- Io te poftesc să nu te obrăzniceşti, da?, se răţoi domnul Buică la bursuc. După ce că eşti în situaţia în care eşti, mai ai şi tupeu.

- Găsiţi?, întrebă cu amabilitate Pamfilie.

- Şi încă cum! Ia spune-mi, cum te-ai strecurat ocupând abuziv fişetul? Da’ fără înflorituri sau ascunzişuri. Simplu, direct, bărbăteşte. Hai, dă-i drumu’!

- Păi, să tot fie vreo zece ani de când am găsit un geam de la demisol spart. Am intrat, am găsit fişetul pe jumătate plin cu dosare calde şi mi s-a părut tocmai bun de viziună pe timpul iernii...

- Aşa... Adică ai găsit un fişet cu dosare şi gata, te-ai şi făcut stăpân pe el, nu? Bravo, dom’ne! Realizezi că eşti sub incidenţa legii penale?

- Nu prea. Ştiţi, eu, în calitatea mea de viezure, nu m-am gândit niciodată că aş putea dobândi statutul de justiţiabil şi că aş putea avea probleme de natură penală.

- Te-ai gândit, nu te-ai gândit, uite că le ai. Şi încă cu vârf şi îndesat. Sincer să fiu, nu aş fi conceput niciodată ca un viezure, un viezure adevărat – sublinie fostul colonel – să se preteze la un asemenea gest. Ia zi, eşti un adevărat viezure sau nu?

- Da, domnule, sunt cât se poate de viezure.

- Păi şi atunci, alături de barză, de mânz şi de... ăăă, mă rog, ar trebui să fii un exemplu, mă, biatule!

- Alături şi de brânză?, întrebă timid bursucul.

- Da, şi de brânză! Ce, ţi-e ruşine de originea voastră comună?

- Nu ştiu cât de comună o fi originea noastră, se îndoi Pamfilie. Dar dacă vă place brânza...

- Aici nu-i vorba de ce-mi place mie, ci de strămoşii noştri şi de datoria sfântă pe care o avem faţă de ei. Iar tu ai întinat stindardul acestei datorii.

- Îmi pare rău. Dacă doriţi, pot să-l curăţ rapid. Îmi arătaţi doar unde-i pata şi cu niţeluş Vanish o scot imediat!

- Asemenea grave greşeli nu se spală aşa uşor, zise fostul colonel sfredelindu-l mai mult decât mustrător cu privirea. Trebuie să faci fapte de bravură concrete, nu aşa.

- Cam la ce fel de fapte de bravură vă gândiţi?

Înaltul funcţionar de stat se lăsă pe speteaza fotoliului, mijindu-şi ochii meditativ. Dădu din cap apoi îl întrebă iute:

- Auzi? Da’ tu prin pădure mai umbli, nu?

- Da, din aprilie până-n octombrie pe acolo-mi fac veacul.

- Aha!, tresări domnul Buică. Şi în ce relaţii eşti cu cei şapte pitici? Să nu-mi zici acum că nu-i ştii, că sunt personaje de basm şi alte baliverne de-astea. Îi cunoşti sau nu-i cunoşti?

- Îi ştiu aşa, dar nu sunt în cine ştie ce relaţii cu ei. Sunt nişte moşneguţi simpatici şi...

- Simpatici!?

- Da. Simpatici şi cumsecade, spuse cu jumătate de gură bursucul.

- Te-au îmbrobodit şi pe tine! Auzi tu, simpatici şi cumsecade când ăştia-s nişte lepre ce nu s-a mai pomenit. Uite, de exemplu poţi să-mi spui din ce trăiesc ăştia, că doar le-am închis minele? De unde dracu au ei aur, argint şi tot felul de nestemate, ă?

- Păi, ei sapă şi acum în galeriile lor.

- Deci sapă şi acu’, nu?

- Nu ştiu sigur, dar aşa-mi închipui, începu s-o scalde viezurele.

- Îţi închipui!, exclamă dispreţuitor fostul colonel. Aici nu-i pe închipuite. Aici trebuie făcută o documentare temeinică, înţelegi?

- Înţeleg.

- O documentare temeinică şi responsabilă, nu aşa. Iar tu, ca să trecem cu vederea abuzul de natură penală pe care l-ai făptuit, trebuie să te implici cu toată vigoarea.

- Adică în ce fel să mă implic şi cum cu toată vigoarea?, făcu zăpăcit Pamfilie, simţind totuşi că păşeşte pe un teren al naibii de alunecos.

- Adică să afli ce şi cum în legătură cu nenorociţii ăştia. Ce fac, ce vorbesc, ce pun la cale, ce-nvârtesc, unde sapă, unde depun producţia. De-astea! Ăştia sigur sunt cârdaşi cu alţi neorociţi şi nu m-aş mira să fi fost şi turnători, la o adică. Ce crezi că nu? Şi cum afli, cum vii şi-mi raportezi. Şi nu numai aşa, din gură. Scris şi semnat, că asta înseamnă să acţionezi în mod responsabil. Că noi aici nu ne jucăm şi suntem mereu cu ochii-n patru. Noi, ţine minte, bă, băiatule, suntem ultima formă de justiţie pe pământul românesc. Dincolo de noi e numai Dumnezeu, spuse cu patimă domnul Buică, cu buzele spuzite de salivă.

Bursucului i se zburliră mustăţile de spaimă. Îşi plecă amărât fruntea şi se întrebă disperat cum să acţioneze. Că-şi pierdea locuinţa din oraş, mai treacă-meargă, dar în fişet se găseau toate desenele lui, aduse aici la fereală de umezeala şi asprimea iernii. Başca sumedenia de cărţi cumpărate şi savurate în lungile nopţi de iarnă. Oftă fără voie.

Domnul Buică socoti, după îndelungata lui experienţă în munca de convingere, că l-a înmuiat şi i-a vârât frica-n oase bursucului. Aşa că spuse pe un ton ce nu admitea replică:

- Uite, o să te ajut să-ţi recapeţi demnitatea şi statutul nobil de viezure adevărat, născut pe plaiurile noastre strămoşeşti. Omenos cum sunt, îţi acord această şansă. Ai trei săptămâni la dispoziţie, nici măcar o zi în plus, să-mi vii cu raportul complet despre cei şapte pitici. Raport scris şi semnat, bagă de seamă! Ai înţeles?

- Am înţeles, făcu Pamfilie cu glasul stins şi cu mustăţile pleoştite.

- Bun!, făcu o figură mulţumită domnul Buică. Aţinti un deget ameninţător către bietul bursuc şi-i zise cu un rânjet sumbru: Vezi, să nu mă dezamăgeşti!

Viezurele părăsi tare necăjit luxosul sediu central al C.N.S.A.S.-ului. Era atât de tulburat încât abia apucă să se ferească din calea unei limuzine ce demară în trombă din faţa instituţiei. Portarul, care tocmai trăgea o ţigară, chicoti amuzat:

- Ia uite la el ce opărit e!

- Cine?, se pomeni bursucul că întreabă.

- Cum cine? Motanu’ Felix care a fost demascat. Nu l-ai văzut în merţan? Avea la draci pă coadă, ceva de speriat, aprecie omul. Strigă în urma maşinii care dispăruse deja de pe stradă, cu o satisfacţie făţişă: Aşa-i trebuie dacă a vrut să fure sarea ţării!

Pamfilie nu mai zise nimic, deşi se întreba în mintea lui de bursuc la ce naiba îi trebuise unui motan sarea ţării. Dar altele erau problemele ce-l apăsau pe el, aşa că îşi văzu mai departe de drum.

Tot rătăcind pe străzi, ajunse în Centrul Istoric al Bucureştiului. Aici, pe o stradă prospăt desfundată, o ambulanţă zăcea într-o rână, cu două roţi înfundate până la osii într-un şleau plin de noroi. În jurul maşinii se adunaseră câţiva oameni. Mai toţi erau oameni serioşi, fireşte.

Şoferul se uita lung la dubiţă şi din când în când arunca câte o sudalmă, însoţită neapărat şi de un scuipat gros. Omul probabil că avea bronşită. Cam după a treia flegmă, şoferul spuse supărat:

- Dacă n-ar fi dat dobitocu’ ăla de primar ordin să să refacă canalizarea, nu mi s-ar fi întâmplat necazu’ ăsta.

O doamnă cu basma cafenie, trecută şi de cea de-a treia tinereţe – doamna, nu basmaua –, aprobă cu fermitate:

- Aşa e, dom’ne! Un tâmpit, ce poţi să ceri de la el?

Un papuaş originar totuşi din Irian, nu din Papua-Noua Guinee, care trecea pe acolo, n-avu ce face altceva mai bun şi se băgă şi el în vorbă:

- Păi, de ce e, tanti, primarul tâmpit?

- Da’ al’fel cum? Numai un tâmpit se apucă să facă canalizări aiurea-n tramvai pe vremurile astea grele, dă criză. Nouă ne taie cu atâta grijă Guvernu' pensiile - operaţiune chirurgicală, vorba aia -, iar tembelu' ăsta de primar s-apucă să refacă un Centru' Istoric care nu foloseşte la nimica. Ce, n-am dreptate?

- Oho, şi încă cum!, o susţinu şoferul.

- Eu zic că o canalizare la o casă e un lucru bun, o ţinu pe a lui papuaşul din Irian, aflat cu treburi prin frumoasa noastră capitală europeană. Şi dacă e bun pentru o casă, atunci cu atât mai bun e pentru o stradă plină de case, continuă el să susţină.

- Ia uite, frate, şi la asta. Numai tu, băi, mai lipseai să ne dai lecţii. La voi în Africa numai într-o canalizare o ţineţi, îl ironiză şoferul.

- Eu nu-s din Africa, zise negrul slăbuţ, îndreptându-şi semeţ coiful alcătuit din pene de Pasărea-Paradisului.

- Păi, şi atunci ce tot dai din gură!?, se înfipse şi bătrânica în el.

- Uite d-aia se duce de râpă ţara asta. Că vin toţi fugiţii d-acasă pe-aici şi ne învaţă pe noi că raţa-npunge. Pe deasupra, tinere, mai ai şi fracturi grave de logică în paradigma discursului pe care-l expui cu atâta nonşalanţă. Adică dacă un muncitor sapă o groapă într-o oră, însemnează că trei mii şase sute de muncitori o să sape groapa aia într-o secundă? Adică, mai pă înţelesu’ tău, că te văd mai neajutorat, dacă o canalizare – să admitem cazu’ – e bună pentru o casă întocmită, atunci, după mintea ta, ar fi bună pentru tot cartieru’? Nu vezi că vorbeşti fără subiect şi predicat?, zise un analist politc cu începere de barbă de la o televiziune privată, de partid şi de stat, aflată pe acolo în căutare de senzaţional.

Nici nu termină bine omul de presă să-l pună la punct pe papuaş, că uşa din spate a ambulanţei se deschise şi o duduie în halat alb zise oarecum iritată:

- Măi, oameni buni, terminaţi cu discuţiile şi ajutaţi-mă s-o scot pe femeia asta din maşină, că acuşi-acuşi naşte.

Papuaşul şi viezurele săriră imediat, dar fură tot imediat opriţi cu indignare de oamenii responsabili din jur:

- Un’ vă băgaţi, băi, ciumpalacilor? Păi, cine dracu a mai văzut femeie serioasă, în ultmu’ hal de gravidă, să fie scoasă dintr-un accident de un papuaş şi-un viezure? Vedeţi-vă, mă, orfanilor, de treaba voastră şi nu mai încurcaţi treaba p-acia! Ia uite, frate, la ei!

Cei doi se opriră intimidaţi, iar restul lumii continuă să vocifereze, la fel de indignată. Ba unii începură chiar să-i huiduie şi să-i facă nesimţiţi, gherţoi şi ţărani.

Bursucul îşi zise că ar fi cazul să-şi ia tălpăşiţa de acolo, dacă nu vrea să-şi capete niscaiva scatoalce. Deşi, bietul de el nu pricepea şi pace unde anume greşise. Cu atât mai mult cu cât tăcuse chitic şi nu se amestecase în sfada oamenilor. Se gândi că, cine ştie, poate îi scăpase lui ceva. Oftă şi porni mai departe.

Tot rătăcind el aşa prin Centrul Istoric al Bucureştiului, simţi că îl cam încearcă foamea. Văzu tot felul de localuri de lux pe la parterul unor case vechi ce stăteau să cadă, dar nu îndrăzni să intre acolo. O dată fiindcă sigur erau nemaipomenit de scumpe, şi altă dată..., hm, mă rog, altă dată ca prima dată. În plus, aveau tot felul de meniuri ciudate afişate pe tăbliţe negre. Astfel, în faţa unui asemenea restaurant citi: „Oferim onoratei clientele vestiţii Ficăţei Scarlett O’Hara, Muşchi în Sânge Connan Barbarul, precum şi fabulosul Rahat Danubian ca la Ada-Kale. Asigurăm satisfacţie garantată!”.

Viezurele se încruntă şi zise sastisit.

- Mersi de aşa o ofertă! Mâncaţi-vă voi rahatul ăla danubian şi fiţi satisfăcuţi!

Mai făcu câţiva paşi şi văzu o cârciumă din cale afară de prăpădită. Desupra intrării era firma pe care citi uimit: „La nişte tovarăşi şi fiii”. Se apropie cu circumspecţie de uşa larg deschisă şi simţi o combinaţie subtilă de duhori din care se distingeau cea de mucegai şi cea de urină de cerb aflat în rut. În materie de mirosuri era doctor, doar copilărise în pădure.

„Foarte ciudat amestec. Mucegaiul ca mucegaiul, nu-i greu de înţeles de unde provine, dar cerbii?”, se miră el în faţa acestei noi dileme. Pe uşă văzu însă două mici anunţuri. Primul spunea că: „Acest local e deschis fumătorilor”. Chestia asta nu-l deranja deloc deoarece şi el avea acest nesănătos obiciei, fie şi din când în când. Cu al doilea însă lucrurile se complicau foarte tare: „Conducerea restaurantului nostru îşi rezervă dreptul de a-şi selecta clientela”. Se privi în vitrina murdară pe pervazul căreia se aşternuse un covor de muşte moarte. În mod sigur un viezure ca el n-ar fi întrunit sufragiile pretenţiosului patronat.

Aşa că îşi cumpără doi covrigi fierbinţi de la o simigerie din apropiere şi, după ce-şi potoli astfel foamea, porni hotărât la drum spre Pădurea Fermecată...

Eu, gândacul - fragment de roman (III)

2011-03-17T07:46:00.002+02:00

Petrică îşi făcu la repezeală câteva cruci, cu ochii iscodind în dreapta şi-n stânga. Până la urmă, îl găsi pe cel căutat, un bărbat nebărbierit, cu o faţă osoasă şi sprâncene stufoase, în şopronul alăturat, la „vii”.

„Salut, bre, nea Tăsică!”

„Hai, să trăieşti, Petrică!”, se salutară cei doi.

Nea Tăsică era femeie de serviciu la biserică. În virtutea acestei funcţii, tocmai aduna resturile de lumânări, precum şi ceara topită, pe care o râșcâia necăjit de pe tăblia metalică plină de orificii, cu ajutorul unui soi de şpaclu primitiv, moştenit probabil încă din timpul primei vârste a fierului – Hallstatt, pentru cunoscători. Explică sursa amărăciunii sale:

„I-am zis dă ieri după-amiaz’ lu’ Sofica: Ai, fă, dă grijă şi nu uita să pui apă şi la „Vii” şi la „Morţi”, că al’fel să lipeşte, dreacu’, ptiu, Doamne-iartă-mă!, ceara dă tablă. Da’ ea, cu gându’ tot la bârfă cu cotoroanţele ei, a uitat ca o vacă care este. Şi uite! Stai Tăsica acuma şi chinuieşti-te. Cân’ i-am zis, a dat-o cotită, că a zdrulucit-o toată ziua coana preoteasă cu curăţenia la casa parohială, că nici nu mai ştie dă ea d-atâta muncă şi că şi-a uitat dă treaba asta, la câte daraveri are pă capu’ ei. Fi-i-ar capu’ al... Ptiu’, că iară mă ispiteşte necuratu’”, încheie plin de o evlavioasă vigilenţă

Pe Petrică îl durea fix în cot, ca să nu zicem în altă parte, de problemele de serviciu ale domnului Tăsică. Altele erau chestiunile care-l ardeau pe el. Dar trebuia să procedeze cu tact, făcând niscaiva conversaţie. Aşa că aruncă un neutru, deşi nu tocmai corect politic:

„Eh, femeile... Ce ştie proastele astea? Parcă poţi să pui bază pă vreuna, la o adică, cum e ele acu’ cu minţile fluturatice. Că toate e numa’ cu ochii după bani şi cu gându’ la... Auleooo! Na, că eram şi io să-mi fac păcat, tomnai acia, lângă sfânta biserică”, îşi luă seama la ce era să-i iasă pe gură şi nea Petrică. Privi cu o faţă prea vinovată ca să oglindească un regret sincer şi adăugă, făcând trei cruci mari: „Da’ chiar, bre, că aici parcă umblă ăla mai abitir să te bage-n belea, zău!”

„Umblă, da”, făcu neatent Tăsică în timp ce sălta uşor în pumn punga de plastic cu mucuri de lumânări şi ceară, socotind că s-a strâns de vreun kilogram, hai, un kilogram şi jumătate. Cantitate care, vorba aia, că păşisem în al treilea mileniu, se putea recicla pe niscaiva bănuţi. Domnul Tănase Efremiu Gomboş – după cum scria în acte – era, o susţinea de altfel chiar el cu mândrie şi relativă seriozitate, un participant activ al înnoirii bisericii ortodoxe, asociind religia cu ecologia. Sigur, de fondul principal al problemei, care, de fapt nu era câtuși de puţin vreo nouă găselniţă a acestui secol, se ocupa, cu multă osârdie, popa Davidescu. La săptămână cântărea resturile de lumânări şi se uita lung la omul-femeie-de-serviciu:

„Tăsică, Tăsică, s-au adunat cam puţinele, tată!”

„Astea e toate, părinte!”, se dezvinovăţea împricinatul în faţa privirilor acuzatoare ale preotului paroh.

„Mă, băiatule, toate-toate?”, insista cu subînţeles popa.

„Toate-toate, părinte! Să-nlemnesc!”

„Ai grijă, Tăsică, tată, să nu spui vorbă mincinoasă, că tare greu atârnă ea în talgerul păcatelor. Cu atât mai mult cu cât ai putea cădea în ispita de a-l minţi chiar pe părintele tău cel duhovnicesc, care îndreptăţit ar fi atunci să te afurisească...”

Dom’ Gomboş lăsa cuminte ochii în pământ şi spunea cu mare pioşenie în glas:

„Mă rog în fiecare seară să mă ferească Sfântul de o aşa greşeală, da’ şi io sunt om şi sunt slab, părinte! Cu toate astea, să ştiţi că mă sforţez şi mă străduiesc să nu cad la abatere...”

„Te forţezi tu, te forţezi, Tăsică, da’ nu prea-ţi iese!”, făcea acru popa Davidescu. Urma: „Ai grijă cu slăbiciunea asta a ta, să nu cumva să mă mâhnești în aşa chip încât, cu toată compasiunea pe care o am faţă de fratele meu cel păcătos, să te dau cumva afară.” Continua cu şi mai multă asprime: „Ia vezi! Pantelică, ăla din colţ, de la blănărie, abia aşteaptă să-l ajut şi pe el cumva cu lucrul p-aci, prin juru’ sfântului lăcaş, şi nu umblă să se tocmească pentru orice, cum fac alţii! Înţelegi mătăluţă?”

„Înţeleg, Sfinţia Voastră, cum să nu înţeleg!? Da’ mi-e că mă judecaţi cu prea mare asprime, că io sunt băiat bun, muncitor şi ci’stit. Nu mai spun că Pantelică, întrebaţi pă toată lumea, e şi beţiv, şi gură bogată. Înţelegeţi dumneavoastră ce vreau să zic, că doar vă pricepeţi la oameni ca niminea al’cineva şi n-o să vă înveţe unu’ ca mine ce şi cum...”

Parohul zâmbea pe sub mustaţă, amuzat dar şi plăcut gâdilat la orgoliu, şi-i spunea, amenințându-l cu degetul:

„Mai pune lacăt gurii aceleia aplecată la clevetire, Tăsică, că numai la rele te poate duce. Vezi-ţi de bârna din ochiul tău şi nu te mai lega de paiul din ochiul altuia!”

În momentul acela – discuţia se repeta ca un ritual, la răstimpuri – domnul Gomboş ştia că furia popii se domolise şi putea răsufla uşurat. Urma o ultimă pildă pe care, neapărat, preotul urma să i-o dea. Asta era lege şi anunţa apropierea sfârșitului întâlnirii legate de ceară şi lumânări. Iar pilda nu întârzia. Parohul îi arăta palma, cu policarul întins în unghi drept, edificându-l imediat asupra gestului:

„Vezi tu mâna asta, Tăsică?”

„O văd, părinte”, spunea smerit omul-femeie-de-serviciu.

„Ei, Dumnezeu a lăsat ca degetul mare să fie un opritor”, făcea preotul, în timp ce palma îi aluneca sugestiv, în jos, pe lângă muchia mesei, sfârşindu-şi mişcarea atunci când policarul atingea tăblia. „Vezi, tu, tată, mai adânc nu merge mâna. Nu merge şi pace. Aşa că fii cu îngrijire faţă de degetul ăsta mare, că altminteri rişti să-ţi scape mâna până la cot şi poţi să-ţi capeţi mare belea. Mare belea, Tăsică! Să nu zici că nu ţi-am spus!”

„Am băgat la cap, Sfinţia Voastră şi o să mă căznesc să nu vă ies din cuvînt”, făcea Tănase cu ochi umezi, pătruns tot de un devotament de-a dreptul căţelesc.

Atunci popa plusa, găsindu-i rapid o sarcină de care trebuia să se achite mintenaş, spunîndu-i scurt: „Aşa să faci, fiule! A!... Şi vezi de isprăveşte cu iarba aia din curte, că a crescut ceva de speriat!” sau „Copacii de pe alee sunt nevăruiţi de la Paşti” ori „Nu se mai vede aleea de restu’ curţii de câtă frunză s-a pus!” şi câte altele. Iar Tăsică tăcea şi înghiţea, fără să scoată un cuvinţel de împotrivire. Dacă el îşi lua un mic bonus din ceară şi lumânări, era corect să depună în regim de urgenţă şi un serviciu suplimentar. Avea şi părintele Davidescu dreptatea lui.

După câte o asemenea zi frământată, la sfârșitul cinei, parohul îi spunea coanei preotese, oftând adânc:

„Nu mai găseşti, Lizico, oameni cinstiţi azi, în ţărişoara noastră. Toţi vor bani, dar fug de muncă ca dracu’ de tămâie. Numai hoţie şi iar hoţie, cât vezi cu ochii. Nu ştiu unde o să ajungem, zău!”

Nevastă-sa surâdea şugubeaţă, strângându-și a sa robe-de-chambre din mătase în jurul şoldurilor generoase, admirându-se în oglinda, aşa-zis veneţiană, aflată pe peretele din spatele lui bărbate-su. Rochia fusese cumpărată la jumătate de preţ de la o enoriaşă care se jurase că o primise de la Milano. Madam Lizica ştia ea, doar nu era născută ieri!, că era săltată direct, cu discreţia necesară, de la locul de muncă al enoriaşei. Dar nu se scandalizase câtuși de puţin, considerând că făcuse o faptă bună, ajutând-o pe o amărâtă care, oricum, se spetea la bandiţii ăia de patroni italieni pe o leafă de mizerie. În plus, făcuse o adevărată afacere, scutindu-l pe soţ de bani cât pentru două botezuri, un luat de moţ şi o rupere de turtă, sau, hai, socotind în mare, cât pentru o înmormântare mai de Doamne-ajută. Aşa că spuse cu un fel de blândețe lejer amuzată, dar şi cu un entuziasm sincer, însă reţinut:

„Fănele, prea le pui la inimă pe toate. Fii tu liniştit! La noi s-a furat, se fură şi se va fura cât o fi neamul nostru pe acest pământ. Îţi dau şi în scris, dacă vrei. Ia adu-ţi aminte! N-a zis papa ăla catolicu’ că România e Grădina Maicii Domnului? A zis! Şi atunci? Păi dacă din bogăţia asta de grădină nu se fură, atunci de unde, dom’ne, de unde?"

Breaking news!

2011-03-13T09:15:00.007+02:00

Din televizoarele noastre, prompteriţe îndurerate ne anunţă că Japonia se află la capătul puterilor, răpusă de apocalipsă. După cutremurul de nouă grade pe scara Richter, după tsunami-ul cu valuri de zece metri înălţime, a mai apărut şi spectrul unei catastrofe nucleare de tip Cernobâl. După toate aceste dezastre - şi după mintea teleaştilor noştri - Japonia e terminată. "Ţara Soarelui-Răsare a apus!" proclamă prosteşte un canal de ştiri româneasc.

În mod uimitor însă, de mâine în Japonia lumea se duce la serviciu, copiii la creşe, grădiniţe şi şcoli - depunându-se eforturi pentru a li se asigura acolo şi masa, ca de obicei. Sigur, armata, pompierii şi specialiştii de tot felul n-au stat cu mâinile-n sân până acum şi au acţionat, iar cei însărcinaţi cu responsabilităţi de conducere şi coordonare şi-au făcut datoria aşa cum ştiu ei. Adică eficient şi cu calm.

N-am văzut din imaginile transmise japonezi alergând de bezmetici, rupându-şi părul din cap, urlând isteric şi călcându-se în picioare. Chestiuni care altminteri nici n-ar fi fost de neînţeles să se întâmple, având în vedere nenorocirea care s-a abătut asupra lor. Cu toate acestea, oamenii şi-au ţinut firea, dând dovadă de demnitate şi o forţă interioară admirabilă. Ba, după spusele unor români de-ai noştri aflaţi pe pământ nipon, nişte bătrânei au încercat cu blândeţe şi căldură să-i liniştească şi pe ai noştri.

Din tot ce am văzut eu, am senzaţia că singurii isterici care umblă brambura prin tot arhipelagul japonez în goană de siniştroşenii sunt reporterii noştri. La noi acasă tot felul de analişti-părerologi, de specialişti în orice şi nelipsiţii noştri oameni politici îşi exprimă hotărât ideile asupra unor chestiuni de geologie, de seismologie şi de tehnologie nucleară. O fac, fireşte, în stil dâmboviţean, după ureche şi umori, dar cu morgă de mari cunoscători. Abia aştept momentul când o să apară şi celebrul finanţator al clubului de fotbal Steaua şi Bianca lu' Bote să ne spună şi ei ce ar trebui să facă japonezii. Deocamdată doar ei lipsesc din peisajul nostru mediatic. Or la un aşa eveniment planetar, musai să apară şi ei.

În Libia, băieţii lui Gadafi preiau încet, încet, controlul asupra ţării, omorând gospodăreşte răsculaţii, în timp ce conclavul şefilor de stat ai Uniunii Europene, reuniţi în plen la o şuetă, o atenţie şi-o măslină, trimite note de protest, iar comandantul suprem libian rânjeşte nepăsător dar satisfăcut. În fond, totul revine la normal...

Una dintre cele mai uimitoare şi pe undeva de-a dreptul miraculoase ştiri este - ţineţi-vă bine! - apariţia celui de-al treilea album post-mortem al îndrăgitului Michael Jackson. Răposatul face adevărate minuni - cu efecte financiare de excepţie, sunt convins - şi după întoarcerea lui în nefiinţă. Cred că ar fi cazul ca nişte fani să se constituie într-un grup de iniţiativă care să ceară imperios canonizarea megastarului.

În fine, în faţa hipermarketului-hiperofertelor, doi tipi discutau la o ţigară:

- Ai auzit, mă, că a murit mă-sa mare a lu' Madona?

- Să fie sănătoasă!

- Cică avea nouăş'nouă de ani băbăciunea!

- I-auzi frate!

- Şi Madona cică-i supărată fleaşcă pe chestia asta. Zicea ăştia la televizor că cântăreaţa e devastată de moartea ei.

- Zău, mă? Noi suntem şi mai devastaţi ca ea. Nu vezi ce ne aleargă foamea? Şi ţine cont, nici măcar nu eşti precis dacă o să ne dea ăştia vreo primă, ceva, de Paşti.

- Haidi, bă, io-ţi zic o chestie de suflet şi tu tot pe politică o dai!

În Bucureşti, după o lungă şi grea aşteptare, a venit în sfârşit primăvara. Câteva terase s-au deschis şi s-au şi umplut imediat. Berea curge în valuri, fiecare terasă e dotată cu câte o plasmă la care clienţii să privească pe deasupra halbelor dezastrul japonez, iar lumea-i mulţumită şi România, criză-necriză, se descurcă. Ca întotdeauna.

Subtila diferenţa dintre notorietate şi prestigiu

2011-03-12T15:02:00.002+02:00

Bote, Bianca lu' Bote, asistenta Crudu sau Ogică, ori Moni şi Iri sunt persoane cu renume, domnule! Tot românul ştie bine cine sunt, iar faţă de aceste personaje există un interes public viu. Până într-atât încât biografia lui Botezatu - băiat cu puşcărie în Italia la bază, actualmente dizainăr de chiloţi de megasuccesuri - este în topul celor mai furate cărţi din România.

Bianca, asistenta Crudu, Moni, Cosmina sau Andreea nu şi-au comandat - încă - biografii, dar de ele vuieşte în continuu presa, atât cea scrisă, cât şi televiziunile care se întrec neobosite în a le populariza în emisiuni de mare interes naţional.

Ce naiba au făcut toate figurile astea? Ce au produs toţi oamenii ăştia, ce au creat, ce au dat ei naţiunii căzute în admiraţia lor? Păi, în afară de chiloţi - creaţi sau fluturaţi public -, nimic, absolut nimic. Sigur, dacă nu iei în seamă aşa-zisele scandaluri ce constau de obicei în tot soiul de certuri cu un pestilenţial iz de mahala.

Asta cel puţin aparent. Fiindcă persoanele acestea, ca şi alte o sută sau două, fac rating televiziunilor şi cresc tirajele tabloidelor. Publicul român le cere, avid de informaţie şi cultură cum este.

În afară de asta, ele constituie un model pentru mulţi, foarte mulţi tineri. Poţi să ajungi celebru şi bogat fără să te chinui învăţând pe rupte, fără să te speteşti mai apoi studiind ori muncind serios, ba chiar fără să fii în stare să legi două vorbe măcar? Poţi. Dacă vrei să reuşeşti în viaţă şi să fii cineva iată calea! Sigur, mai e şi cea legată de politică, unde alţi indivizi, la fel de dotaţi intelectual şi de meritorii ca Ogică, sunt în fruntea bucatelor, taie şi spânzură - dar mai ales taie salarii şi pensii - decizând fără să le pese asupra vieţii noastre, a tuturor. Evident, când nu mai au ce să taie, se împrumută, răţoindu-se la noi şi zicând că-şi asumă ei responsabilitatea şi chemându-ne la solidaritate. Datoriile tuturor acestor acţiuni şi a furtişagurilor derivate din ele, ridicate la rang de politică de stat, vor fi plătite de prostime. Şi nu numai de către aceia care i-au votat şi care stau cu ochii zgâiţi la televizor palpitând la aventurile lui Moni şi ale lui Iri sau la succesele lui Bote, ci şi de noi, ceilalţi.

În această continuă atmosferă de bairam zălud, slinos şi plin de miasme, populat de fel şi fel de butaforii, o mare personalitate a culturii române este pe cale de a fi scoasă de la catedră. Nu, nu ca în anii 50 ai trecutului secol, ci obligată să se pensioneze cu legea în mână şi democratic.

Este vorba de istoricul Lucian Boia. Sunt convins că 99 la sută dintre români nu ştiu cine este Lucian Boia. Iar procentul celor care i-au citit măcar o carte este cu certitudine şi mai mic. Dar asta nu-i cine ştie ce. În fond, românul îşi desăvârşeşte cunoştinţele de istorie - atâtea câte or fi - din tabloide şi hălăduind pe reţelele virtuale de socializare, că doar ne-am modernizat şi avem internet. Aşa află el că un misterios trib dacic a ajuns în India şi în Pakistan fiind strămoşul vorbitorilor limbii punjabi, cu care uite că suntem fraţi. După care votează pe facebook, mistuit de sentimente naţionale şi emoţii oculte: I like this! Şi suntem convinşi că istoria e o poveste oarecare, pe care fiecare o spune cum i se năzare, adăugând folcloric ce ni se pare că sună bine sau eludând patriotic ceea ce ne sună nouă neplăcut.

Uităm că istoria e o ştiinţă şi că are marii săi magiştri. Uităm că un asemenea magistru - real şi tot mai rarisim în cultura noastră - se formează în ani şi de ani de studiu serios şi neobosit, fiind întotdeauna însoţit şi de o anumită ţinută morală. Uităm, sau nici n-avem habar, că rolul unei asemenea personalităţi în formarea altor şi altor valori este esenţial. În cultură, orice ai face, excelenţa nu este o chestiune democratică. Aici se trăieşte sub absolutismul valorii şi sub dictutara geniului. Iar în această zonă aproximarea după ureche şi generalizarea nu funcţionează fiindcă e vorba despre mari individualităţi.

Sigur, Lucian Boia poate să se ducă la Sorbona şi să-şi continue acolo opera. Nouă ne rămâne oricum marele Ogică! Şi celebrul cuplu de comici universitari Boc-Funeriu. Poate pun de-un trio, că se cam potrivesc...

Leapşa pe citite

2011-03-07T20:36:00.003+02:00

Am primit din partea domnului I. Suciu o leapşă. În general nu mă înnebunesc deloc după asemenea chestii care au cel mai adesea un aspect de oracol şcolăresc. Dar se mai găsesc şi unele interesante sau cărora, din politeţe măcar, le dau curs. Aşa că...

1. Numiţi cinci titluri de capodopere din literatura română sau universală.

- Epopea lui Ghilgameş

- Călătorie spre soare-apune, de U Ceng-En

- Furtuna, de Shakespeare

- Viţelul de aur, de Ilf şi Petrov

- Baudolino, de Umberto Eco

(O precizare: acesta nu-i un top personal al celor mai bune cinci capodopere literare din toate timpurile şi de oriunde. Este doar o simplă încercare - dar cât mai variată şi totodată orientativă - de a numi câteva din operele pe care le admir cu deosebire. Altminteri, dacă m-aş concentra niţel, nici nu aş şti ce să aleg din sute de titluri.)

2. Dintre o carte scrisă de un autor român şi una scrisă de un autor străin pe care o alegeţi? Presupunerea este că dacă o citiţi pe una nu mai puteţi s-o citiţi pe cealaltă.

Mda... O întrebare tipică de de oracol de clasa a VIII-a. Ba chiar mai naivă, ca să nu zic stupidă de-a dreptul. Oricum, nu citesc o carte în funcţie de naţionalitatea, rasa, sexul sau apartenenţa religioasă a autorului.

3. Ce apreciaţi la o carte: povestea sau emoţia?

Păi, deh, şi una, şi alta. (Presupun că e vorba tot despre lucrările literare, că mai sunt şi cele ştiinţifice unde "povestea" e fundamentală, în timp ce emoţia-i mai subţire. Sigur, şi aici există un soi de incitaţie emoţională a cunoaşterii.) Bun! Dar iar trebuie dată doar o singură soluţie? O poveste inedită trebuie remarcată fiindcă sunt totuşi foarte, foarte rare. Pe de altă parte, orice poveste, oricât de originală ar fi, dacă nu e bine scrisă, de unde emoţie? Din această dilemă nu pot ieşi şi pace!

4. Orientarea politică a autorului influenţează valoarea unei cărţi?

Categoric, valoarea nu i-o influenţează. Însă receptarea de către cititori e influenţată de această orientare, s-o recunoaştem. Iar îndepărtarea în timp e în favoarea valorii în sine a operei - cu condiţia să fie realmente o operă, altminteri...

5. Literatura modernă şi contemporană e mai valoroasă decât cea antică?

Din literatura antică se estimează că nu ne-a parvenit decât o zecime din tot ce s-a scris, cel mult. Pe de altă parte, sunt atât lucrări scrise în antichitate care mă emoţionează şi asupra cărora am reflectat îndelung şi o mai fac adesea şi azi, cât şi din contemporaneitate. La fel cum şi reciproca - în sensul că altele mă plictisesc de moarte - e la fel de valabilă. Ce-i drept, aşa cum e şi firesc, cele moderne sunt mai multe - atât bune, cât şi slabe. În plus, şi canonul, şi receptarea, au suferit niscaiva schimbări din antichitate până azi.

6. Pe care scriitor îl consideraţi mai valoros: Mircea Cărtărescu sau Ştefan Agopian?

O minimă onestitate mă obligă să nu răspund. Lui Cărtărescu i-am citit câteva cărţi - Levantul şi Nostalgia fiind nişte lucrări deosebite, care mi-au plăcut, dar De ce iubim femeile e un sirop pe alocuri jenant -, în timp ce lui Agopian i-am citit articolele din Caţavencu şi din alte publicaţii - bine scrise! - dar nu i-am citit Fric, Tobit sau Tache de Catifea, adică marile lui romane.

7. Consideraţi că trebuie să faceţi eforturi pentru citirea unei cărţi bine cotate sau o părăsiţi? În acest din urmă caz, regretaţi că aţi pierdut ceva?

Fac eforturi, dar am şi eu limitele mele. Dacă ajung să citesc cam o sută de pagini şi mă plictiseşte de moarte ori găsesc că-i curată pierdere de timp, o arunc cât colo. Fără nici cel mai mic regret!

8. Credeţi că o carte poate avea un efect terapeutic?

Se mai poate întâmpla, nu neg. Dar nu acesta-i scopul literaturii. Bine, literatura e oricum una dintre cele nobile inutilităţi, după cum a zis un mare om.

9. Apreciaţi valoarea unei cărţi pe baza gustului personal sau a recomandării criticilor ori a prietenilor?

Ce întrebare mai e şi asta!? Fireşte că apreciz o carte pe baza gustului personal şi numai după ce o citesc. Altminteri, mult îmi pasă mie de ironiile criticilor - mai ales alor noştri, care au obiceiul să-i înfiereze pe autorii străini de succes - sau de adevăratele ode pe care le lansează la adresa altora. Cazul lăudatei cărţi a Mihaelei Rădulescu - de către un serios critic de-al nostru - şi totodată al vehementei veştejiri a britanicei Rowling, mi se pare de-a dreptul didactic.

10. V-aţi întâlnit cu situaţia în care să vă placă opera unui scriitor, dar să nu vă placă autorul?

Da, m-am întâlnit. Pentru mine, cel mai frapant asemenea caz este fabulosul poet Saint-John Perse. Nu că domnul Celine o fi mai breaz, dar discrepanţa dintre poet şi om, la antilez, chiar m-a uimit peste măsură. Sigur, mai e şi Arghezi, şi Sadoveanu, şi alţii...

11. Dacă aţi văzut ecranizarea unui roman, mai citiţi şi cartea?

Depinde. Dacă filmul e prost, dar autorul mi-e cunoscut şi-l apreciez, risc să citesc şi cartea. Pe de altă parte, în general filmele care ecranizează un roman sunt mai slabe decât cartea. Există însă şi excepţii, ba uneori, foarte rar, ce-i drept, atât filmul, cât şi cartea sunt două bijuterii foarte bine individualizate. Cele mai interesante exemple din acest gen rarisim mi se par a fi Solaris şi Inocentul. Eu nefiind vreun mare cinefil, să ne înţelegem.

12. Credeţi că un scriitor poate să creeze o operă valoroasă dacă nu este patriot?

Cu siguranţă, da!

13. Dacă ar fi să realizaţi un clasament al literaturilor lumii, de la 1 la 10, pe ce loc aţi poziţiona literatura română?

a.N-aş face nicodată un asemenea clasament pe naţiuni al literaturii mondiale. În fond, unde s-ar plasa într-un asemenea top literatura latină? Sau cea a vechilor greci? Dar cea indiană de la începuturi şi până azi, ori cea arabă?

b. Dacă touşi aş fi sub o gravă ameninţare şi aş fi silit să fac topul acesta aiurisitc, după umila mea părere, literatura română n-ar fi în primele zece. Şi aş accentua rânjind: cel puţin deocamdată...

În încheiere, nu nominalizez pe nimeni pentru a prelua această leapşă, dar dacă i se pare şi altcuiva de interes, e liber să o folosească. Pe cine-l incită, bine, pe cine nu, iarăşi bine.

Corul devoţiunii şi alte fumuri

2011-03-05T11:40:00.004+02:00

Este foarte posibil să pierd şi bruma de simpatie a unora dintre cititorii acestui blog - şi, la maniheismul extrem de pe la noi, cu siguranţă nu numai atât -, dar de ceva timp îmi stă pe suflet o chestiune. Este vorba de exerciţiile de admiraţie pe care am fi chemaţi, mai mult sau mai puţin imperios, să le facem vizavi de anumiţi corifei actuali ai culturii române. Nu te simţi îmbiat de asemenea chemări, eşti - pe scurt şi fără putinţă de tăgadă - un tâmpit! Sau un năimit de-al vreunui mogul. Sau, evident, un puber intelectual frustrat. În orice caz, nu eşti un om serios, de calitate şi eşti orbit de ură. Adică, ce mai încoace şi încolo, eşti de-al "ălorlalţi". Iar "ăilalţi" e ştiut, sunt tot ce-i mai rău şi mai prost pe lumea asta.

Ei bine, deşi sunt conştient că nu o să fiu crezut pe cuvânt, nu fac parte din nicio gaşcă, nu lucrez pentru niciun mogul - fie el bun sau rău - şi nici nu încerc vreun sentiment de invidie care să mă ulcereze. Însă atitudinea de nesfârşită admiraţie, cu puseuri de adoraţie pe alocuri, însoţită de reacţii alergice extrem de violente la cea mai mică urmă de scepticism sau de critică la adresa acestor persoane, nu mi se pare deloc un act de normalitate. Şi aceştia sunt oameni, cu virtuţile şi păcatele lor, cu reuşitele sau eşecurile lor, nu fiinţe celeste ori măcar oficianţi perpetui ai unor Sfinte Taine.

Aşadar, nu cred că această stare de fapt este firească. Iar asupra atitudinilor, declaraţiilor şi mai ales textelor scrise de oricine, inclusiv de respectivii mari oameni, cred că pot şi am dreptul să-mi exprim o părere, ba chiar să le privesc critic. Nimeni nu mi-o poate interzice şi dacă ar face-o mi s-ar părea un act realmente revoltător.

Vacile sacre ale culturii române este un text scris de doamna universitar Lavinia Bârlogeanu. Dintr-o întâmplare, dumneaei nu a precizat sursa unui citat dintr-o zicere a unuia dintre "boierii minţii" de azi. Întreaga gardă pretoriană a acestor domni a reacţionat vehement la o aşa gravă greşeală şi a târnosit-o în diverse luări de atitudine prin presă. Însă dacă o să daţi clic pe "V"-ul inţial al titlului textului ce a stârnit furtuna, o să puteţi citi un articol de răspuns cât se poate de pertinent şi elegant al acestei doamne. Iar dacă o să vă intereseze subiectul o să puteţi merge mai departe privind argumentele părţilor, judecând singuri poziţiile fiecăruia. Răspunsul autoarei este dat la atacurile furioase şi în niciun caz elegante ale unor apărători din reţeaua adoratorilor de serviciu al respectivelor sacrosancte personalităţi. Iar această reţea, tocmai prin manifestările membrilor care o alcătuiesc, arată că tezele pe care Lavinia Bârlogeanu le exprimă în lucrarea ei sunt cât se poate de consistente şi de solide.

Constat cu tristeţe şi sideraţie că un abur de adeziune înnecăcioasă se ridică în jurul persoanelor venerate. Numai că începe să fie atât de dens încât înnegurează însuşi izvorul luminii, atâta cât o fi. Aş îndrăzni să spun că mai sunt şi alte lumini prin sărăcăcioasa noastră cetate, dar ceaţa vine în valuri dintr-acolo, tinzând să ne înghită cu totul.

Cu amărăciune, sincer, pun şi eu o întrebare simplă: acesta este un fenomen cultural? S-ar părea că da. Şi încă unul, s-o recunoaştem, cu tradiţie pe la noi. Oricum, un alt răspuns mai clar nu găsesc.

Cum nu găsesc nici soluţia unei alte dileme, legate într-un fel de cea anterioară. Iat-o pe scurt:

Un om rău şi perfid, un miliardar despre care se spune că ar avea un caracter mai mult decât dubios, a cumpărat nişte publicaţii, cu redacţii şi tipografie cu tot. Culmea tupeului, se mai şi produce în ele. Unul din articolele scrise de miliardar avea o ţintă precisă: ridica problema unei discuţii pe care un filozof celebru de-al nostru a avut-o cu un istoric polonez. Iar miliardarul îşi exprima şi o opinie acidă, pe alocuri cam ieşită din tabele, faţă de respectivul filozof. Opinia asta l-a supărat tare pe prietenul filozofului - pe bună dreptate şi omeneşte de înţeles, zic eu - care i-a şi replicat pe un ton sec miliardarului, într-o încercare de punere la punct a acestuia. Nu discut dacă respectiva încercare a fost izbutită sau nu, elegantă ori ba, întemeiată sau nu. Interesant mi se pare altceva. Cărturarul supărat semnează în continuare articole în ziarul miliardarului, dar şi într-o altă revistă de cultură pe care tot miliardarul o finanţează. Bănuiesc că omul de cultură o face pe bani, iar banii aceia vin tot de la miliardarul cel rău. Cu alte cuvinte, odiosul mogul nu numai că îl găzduieşte pe celebrul cărturar în paginile ziarelor sale, dar îl mai şi plăteşte ca să fie beştelit. Iar oribilul magnat, după toată povestea cu schimbul de replici, în loc să-l dea afară, lipsit de inimă şi civilitate cum era de aşteptat din partea unui asemenea personaj infam, în loc să-l trimită să-şi expună criticile faţă de el prin alte părţi, continuă să-i acorde amabil şi fair spaţiu tipografic, ba îi mai şi răspunde cu eleganţă într-un articol plin de amiciţie.

Păi, cum vine asta? Cine, ce fel de tării ale opiniunii are? Ori eşti plin de dignitate şi, vertical şi onest cum afirmi că eşti duminică de duminică la televizor, îţi dai demisia de pe la toate ziarele şi revistele infamului mogul, ori ar cam trebui să bagi de seamă că între vorbele şi faptele tale începe să existe o distanţă din ce în ce mai mare. (Una care nu mai poate fi umplută doar cu eleganţa jucăuşă şi inteligentă a frazării cărturarului, gata să echilibreze sentenţiozităţile plate şi solemne - pe alocuri chiar rizibile - ale prietenului filozof, partener de emisiune.) Numai că, poftim, aşa ceva nu se întâmplă. Şi iarăşi nu înţeleg de ce. Poate din cauză că, vorba lui Marin Preda, "una vorbim şi alta fumăm".

Un mărţişor pentru cetăţenii de ambe sexe

2011-03-01T13:43:00.000+02:00

România e o ţară extrem de interesantă. Suntem cu adevărat buricul pământului, aici petrecându-se ce cu gândul nu gândeşti. Avem cea mai mare inflaţie din întreaga Uniune Europeană, dar leul se întărşte pe zi ce trece în faţa valutelor străine. Cetăţenior li se reduc salariile şi pensiile, alimentele se scumpesc de la o săptămână la alta vertiginos, guvernul taie fondurile Primăriei bucureştene, văduvind-o de posibilitatea de a finaliza nişte lucrări necesare oraşului, partidul de guvernământ pregăteşte o nouă lege a votului - nebăgată în seamă de mai nimeni - cu care să ajusteze alegerile, iar tabloidul Libertatea devine expert în istorie şi în lingvistică, găsind un nene care a descoperit că vorbitorii limbii punjabi sunt urmaşii unui trib dacic. Lumea românească însă este profund cutremurată de marea, incredibila şi atât de surprinzătoarea dramă a lui Moni şi Iri care umblă să divorţeze. Poporul, răvăşit de o asemenea ştire, este divizat de marea dilemă a încredinţării finale a copilului, chestiune de cel mai înalt interes naţional, care lasă în urmă oriece altă problemă. În acest cadru cum nu se poate mai zglobiu şi feeric a venit şi 1 Martie, strămoşeasca noastră zi a Mărţişorului. În atari condiţii şi la aşa mare sărbătoare, m-am gândit să ofer tutror celor ce trec pe aici un dar realmente deosebit, unul pe care eu îl preţuiesc şi cu care mă mai înveselesc când şi când. Cred că acest text este totodată un simbol sacru al frăţiei de nezdruncinat româno-absurdistaneze (deigur, tot o urmaşă a dacilor!). Iacătă-l, copiat cuvânt cu cuvânt de mâna mea, potrivindu-se perfect ocaziunii:

Ismail şi Turnavitu

de Urmuz

Ismail este compus din ochi, favoriţi şi rochie şi se găseşte astăzi cu foarte mare greutate.

Înainte vreme creştea şi în Grădina Botanică, iar mai târziu, graţie progresului ştiinţei moderne, s-a reuşit să se fabrice unul pe cale chimică, prin syntheză.

Ismail nu umblă niciodată singur. Poate fi găsit însă pe la ora 5 1/2 dimineaţa, rătăcind în zig-zag pe strada Arionoaiei, însoţit fiind de un viezure de care se află strâns legat un odgon de vapor şi pe care în timpul nopţii îl mănâncă crud şi viu, după ce mai întâi i-a rupt urechile şi a stors pe el puţină lămâie... Alţi viezuri mai cultivă Ismail în o pepinieră situată în fundul unei gropi din Dobrogea, unde îi întreţine până au împlinit vârsta de 16 ani şi au căpătat forme mai pline, când, la adăpost de orice răspundere penală, îi necinsteşte rând pe rând şi fără pic de mustrare de cuget.

Cea mai mare parte din an, Ismail nu se ştie unde locuieşte. Se crede că stă conservat într-un borcan situat în podul locuinţei iubitului său tată, un bătrân simpatic, cu nasul tras la presă şi împrejmuit cu un mic gard de nuiele.. Acesta, din prea mare dragoste părintească, se zice că îl ţine astfel sechestrat pentru a-l feri de pişcăturile albinelor şi de corupţia moravurilor noastre electorale.

Totuşi, Ismail reuşeşte să scape de acolo trei luni pe an, în timpul iernii, când cea mai mare plăcere a lui este să se îmbrace cu o rochie de gală, făcută din stofă de macat de pat cu flori mari, cărămizii, şi apoi să se agaţe de grinzi pe la diferite binale, în ziua când se serbează tencuitul, cu scopul de a fi oferit proprietarilor ca recompensă şi împărţit la lucrători. În acest mod speră el că va contribui într-o însemnată măsură la rezolvarea chestiunii muncitoreşti. Ismail primeşte şi audienţe, însă numai în vârful dealului de lângă pepiniera cu viezuri. Sute de solicitatori de posturi, ajutoare băneşti şi lemne sunt mai întâi introduşi sub un abat-jour enorm, unde sunt obligaţi să clocească fiecare câte 4 ouă. Sunt apoi suiţi în câte un vagonet de gunoi de-al primăriei şi căraţi cu o iuţeală vertiginoasă până sus la Ismail, de către un prieten al acestuia, care îi servă şi de salam, numit Turnavitu, personaj ciudat, care, în timpul ascensiunii, are urâtul obicei de a cere solicitanţilor să i se promită corespondenţă amoroasă, contrar ameninţă cu răsturnarea.

Turnavitu nu a fost multă vreme decât un simplu ventilator pe la diferite cafenele murdare, greceşti, de pe strada Covaci şi Gabroveni. Nemaiputând suporta mirosul ce era silit să aspire acolo, Turnavitu făcu multă vreme politică şi reuşi astfel să fie numit ventilator de stat, anume la bucătăria postului de pompieri "Radu-Vodă".

La o serată dansantă făcu cunoştinţă lui Ismail. Expunându-i acestuia mizera situaţie în care a ajuns din cauza atâtor învârtituri, Ismail, inimă caritabilă, îl luă sub protecţiunea sa. I se promise să i se servească de îndată câte 50 de bani pe zi şi tain, cu singura obligaţiune pentru Turnavitu de a-i servi de şambelan la viezuri; asemenea, să-i iasă înainte, în fiecare dimineaţă, pe strada Arionoaiei şi, prefăcându-se că nu-l observă, să calce viezurele pe coadă spre a-i cere apoi mii de scuze pentru neatenţie, iar pe Ismail să-l măgulească pe rochie cu un pămătuf muiat în ulei de rapiţă, urându-i prosperitate şi fericire...

Tot spre a place bunului său prieten şi protector, Turnavitu ia o dată pe an formă de bidon, iar dacă este umplut cu gaz până sus, întreprinde o călătorie îndepărtată, de obicei la insulele Majorca şi Minorca: mai toate aceste călătorii se compun din dus, din spânzurarea unei şopârle de clanţa uşii Căpităniei portului şi apoi reîntoarcerea în patrie...

În una dintre aceste călătorii, Turnavitu, contractând un guturai nesuferit, molipsi la înapoiere, în aşa hal, pe toţi viezurii, încât, din cauza deselor lor strănuturi, Ismail nu îi mai putea avea la discreţie oricum. Fu imediat concediat din serviciu.

Fire din cale afară de sensibilă şi neputând suporta o atare umilinţă, disperat, Turnavitu îşi puse în aplicare funestul plan al sinuciderii, după ce avu însă mai întâi grijă să îşi scoată cei patru dinţi canini din gură...

Înainte de moarte se răzbună grozav pe Ismail, căci punând să i se fure toate rochiile, cu gaz dint-însul le dădu foc pe un maidan. Redus astfel la mizerabila situaţie de a rămâne compus numai din ochi şi favoriţi, Ismail abia mai avu puterea să se târască până la marginea pepinierei cu viezuri; acolo căzu el în stare de decreptitudine şi în această stare a rămas până în ziua de azi.

Rromânia - străveche vatră de simţire românească

2011-02-28T09:04:00.003+02:00

avem rromi: ce facem cu ei? exista se pare doua solutii opuse: ori ii asimilam in cultura majoritara [dupa modelul francez tot mai in trend acum in Europa] si ii facem români – ori le incurajam diversitatea si obiceiurile atat de pitoresti [dupa sablonul multicultural american].

15 blogari isi baga parerea.

[Zum]

trebuie sa stiti de la-nceput: la fel ca la sesiunea despre feminism, eu vorbesc dintr-o bula. am trait intr-o lume aproape ideala, in preajma unor oameni pentru care diferentele de culoare, sex, religie etc. nu au fost niciodata chestiuni arzatoare. simplu si, poate, naiv, omul e om. si il tratezi ca atare. de fapt despre subiectul de azi nici nu pot spune ca am opinii “ferme”, cu atat mai putin solutii. integrati, pastrandu-si obiceiurile [adica?], cred ca toate-s posibile daca uitam de tampenii ca tiganii sunt hoti / nespalati / asculta manele [romanii au si ei din belsug toate aceste calitati]. nu izolezi omul, multumit ca nu-l mai vezi pe langa tine si ca asa isi poate pastra linistit "obiceiurile". nu-l obligi sa faca decat, eventual, ce esti si tu obligat sa faci. Iar educatia, atat de des adusa in discutie, ar trebui aplicata si populatiei majoritare. fiindca iti trebuie mai intai o societate in care sa integrezi. avem asa ceva?

[Utopia]

daca tot se incapataneaza istoria sa ne tina intre tot felul de granite, ar trebui sa punem mana de la mana sa le facem un stat al lor. pe bune fratica, e lipsa de Romaniland pe harta Europei si-i mare pacat fiindca tiganii sunt un popor mult mai putin boring ca suedezii, finlandezii sau altii care au statele lor de o mie de ani si n-au reusit nici pana acum sa scoata niste muzica. am zis.

poate fac o gafa da’ zau asa, i-ar fi cuiva dor de Oltenia?

[Diacritica]

eu zic asa:

sa-i asimilam in acea cultura in care trebuie sa asimilam si majoritatea majoritarilor, si anume cultura spalatului pe dinti si pe cap si prin diverse alte parti esentiale si a alfabetizarii si a respectului fata de lege*.

si sa le lasam in pace côtéu’ pitoresc. daca majoritaru’ vrea sa vina la serviciu cu turu-n vine si cu creasta, tiganu’, pardon, rromu’ de ce sa nu vina cu palarie, fuste-nfoiate si salbe, dupa caz?!

*daca dai teapa la restaurant sau lu' tanti la butic esti fix la fel cu tiganu', pardon, rromu' care fura cupru, chit ca esti corporatist de buricu' targului.

[Dragos]

1. dupa ce am citit de curand o carte despre istoria tiganilor, am ajuns sa-i admir pentru permanenta incapatanare de a se adapta civilizatiei europene - tiganii sunt un exemplu de anarhism avant la lettre.

2. cat despre tiganii de azi, inclusiv despre cei din Romania, evident ca militez pentru asimilarea fiecaruia, pe rand. din simplul motiv de bun simt ca, daca vrei sa te respect, respecta si tu aceleasi drepturi ca si mine. iar aici ma gadesc ca intra, alaturi de tigan, si politicianul.

3. as aminti pericolul generalizarilor care imi pute a fascism - tiganii sunt asa si pe dincolo - asa ca prefer sa spun tiganul X e asa si pe dincolo.

[Tomata]

nu m-a interesat niciodata problema rromilor nici din tara, nici din afara ei. poate si pentru ca n-am avut de-a face cu ei. prea mult. imi amintesc o singura intamplare, care a fost doar neplacuta, nu tragica. asta nu inseamna ca sunt de acord cu toate libertatile pe care si le iau si nu sustin ca ar trebui lasati de capul lor. insa nici nu sunt de acord sa fie marginalizati sau exclusi din societate. urasc discriminarea in toate formele ei si generalizarea ma calca pe nervi in cele mai multe dintre situatii. daca un tigan a omorat o italianca, nu inseamna ca toti sunt criminali si cu atat mai putin inseamna ca tiganii reprezinta Romania. ca sa raspund strict la cele doua variante propuse, o aleg pe cea de-a doua: diversitatea si obiceiurile lor [nu alea proaste, ci traditiile] ar trebui incurajate pentru ca, pana la urma, fac parte dintr-o cultura si un mod de a trai. a incerca sa ii schimbam ar insemna sa le omoram libertatea.

[Voroncas]

nu cred ca suntem pregatiti sa-i asimilam pe rromi, asa cum nici ei nu se straduiesc prea tare sa se integreze. propun ca cei care nu s-au adaptat inca, care nu urmeaza vreo forma de invatamant sau nu lucreaza "pe bune” sa fie plasati intr-un soi de comunitate [statala?] independenta, artificial & experimental creata [eventual guvernata succesiv de cate o tara or smtht si vedem ce se intampla dupa 2-3 generatii. astfel de bule sociale alternative ar trebui incercate si pe o buna parte dintre romani. in fine, nu zic sa dam liber la rasism ca principiu arbitrar, dar nici sa ne amagim cu discursul multicultural fals conciliant. zic ca oamenii, minoritati sau nu, sa-si vada de treaba lor – cam simplu, stiu, pentru o chestiune deloc simpla, dar ma gandesc ca uneori recursul la elementar s-ar putea sa ne dea idei. interesante.

[Adina]

s-au fiert epopei telenoveliste la ceaunu' de celuloid avandu-i in prim plan, gross plan, plan american, plan inclinat si plan de bataie, deci romanu e fascinat de rrom, ii place sa-l vada de la distanta ca pe un exponat de muzeu, ca pe o pictura suprarealista din care nu pricepe mare lucru, dar care ii trezeste asa un zvac, romanu e un voyeurist, adulmeca si imglobeaza ca un burete obiceiurile exotice ale coabitantului insa odata ce acesta intra in sfera lui intima si ii invadeaza proximitatea pac cochilia huaaa hotii, nespalatii, pedofilii, ingratii bla bla, iar inglobarea de la distanta legata cu panglica nu se face, ar mirosi toxic a experiment de lab, asimilarea n-o vrea nici unu nici altu, asimilare cu numele, cu patalama da, poate, ca sa se mai linisteasca gurile spurcate, n-ai cum sa fortezi paradigmele sa se pupe, sunt de acelasi gen si hetero fiecare in parte, nu vad o solutie clara pentru ca ea probabil nici nu trebuie sa existe, unitate iluzorie in diversitate aparenta domne :D

[Khronos]

bine stiut e faptul ca nomazii nostrii tuciurii sunt al doilea grup minoritar ca marime de pe intinsul spatiului Carpato-Danubiano-Pontic. dar, spre deosebire de celelalte grupuri minoritare iese in evidenta printr-o originalitate nativa, de necontestat. problema se pune la modul in care sunt tratati de catre majoritate. iar ca studiu de caz imi sunt oferite doua solutii, prima fiind asimilarea lor in cultura autohtona cu tot ceea ce implica acest lucru sau tratarea lor ca o minoritate separata, de sine statatoare in cadrul populatiei generale cu dreptul la practicarea culturii si a obiceiurilor proprii in voie. as veni cu o a treia solutie si anume o noua evacuare a lor, asemanatoare celei infaptuite de maresalul Antonescu, solutie din pacate inacceptabila pentru standardele secolului XXI intr-un stat membru al Uniunii Europene, dar totusi placuta gandului.

de scurta vreme trei lideri europeni [german, englez, francez] de la carma UE incep sa conteste ideea multiculturalismului invocand motive cu iz nationalist pe buna dreptate. in acelasi mod putem trata si noi problema rromilor de pe teritoriul Romaniei.

[Micawber]

neavand habar ce sa raspund la intrebarea de azi, am incercat sa-mi risipesc un pic ignoranta si am frunzarit cartea lui Yaron Matras, Romani - A Linguistic Introduction, lucrare de referinta in domeniu. cu ocazia asta am aflat, printre altele, ca n-avem niciun motiv sa scriem rrom. niciun motiv, evident, in afara de spaima noastra de romani ca am putea fi confundati cu tiganii, ceea ce se si intampla oricum de multe ori. da, ati citit bine, am scris "tiganii“ pentru ca asa am apucat si pentru ca nu inghit reformele lexicale impuse cu anasana corectitudinii politice. e drept ca unii reprezentanti ai etniei in cauza cer insistent sa li se zica romi pentru ca termenul de tigan ar fi capatat o conotatie profund nefavorabila. asa o fi. dar pana sa facem noi asta, propun ca nemtii sa schimbe termenul pe care il folosesc pentru polonezi, nu de alta, dar in germana expresia "polnische Wirtschaft“ are si ea un sens cat se poate de putin magulitor pentru compatriotii lui Chopin. poftim, am scris deja 780 de caractere din cele 1000 permise si n-am dat un raspuns privind solutia de [ne]integrare a minoritatii tiganesti. am tras eu de timp, dar tot nu stiu ce sa spun. probabil solutia, care o fi ea, presupune multa educatie si costa foarte multi bani. numai sa n-ajunga [pardon!] malaiul la Elena Udrea & co.

[Anton]

RRomania?

o mie de ani Romania a fost nitel insarcinata cu etnogeneza poporului roman. in perioada aceea, datorita ospitalitatii noastre traditionale, am fost mereu in pericolul de a ne gotiza, slaviza, ba chiar si bulgariza. tocmai cand se apropia sorocul nasterii noastre, pericolul de cumanzare a fost mult mare decat cel actual de tiganizare a natiei. insa tot nu s-a produs, desi cumanii erau clasa conducatoare si intemeietoare a statului Muntenia.

un secret: la fel de firesc ca si evolutia limbii noastre, etnogeneza continua. asijderi sirul conspiratiilor mondiale antiromanesti. sau obsesia lor, adică tot aia.

[Milf]

incep spunand ca singurul pumn in gura l-am luat de la un tigan. actele mi s-au furat o singura data. tot tiganii. la politie prin cataloagele cu infractori erau 90% tigani. eu cred ca tiganii nu pot fi integrati in nici un mod intr-o societate politically correct cum ne vrea Europa. parafrazand o gluma primita pe ym, sa faci asta e ca si cum ai incerca sa apuci cacatul de capatul curat. o solutie utopica: pe baza unor studii, sa fie luati din familiile nefunctionale social copiii de tigani sub X ani si sa fie crescuti in niste spatii aseptice intru detiganizare. in paralel sa se aplice legea drastic si sa se mai construiasca inca vreo 50 de puscarii. Elvetia, in urma nu cu foarte multi ani, a avut un program de sterilizare a tigancilor, dar na, Elvetia nu-i Romania. exista si tigani care-mi plac: aia care canta la televizor, in calculator sau prin baruri. mi-a mai placut o tiganca din emisiunea Schimb de Mame. cam atat!

[Veone]

Endlösung? ntz, mai intai Anfanglösung

relativ recent am avut o revelatie: noi, romanii, nu suntem latini. si nici macar slavi, sa zici ca avem demnitatea stupefianta a sarbilor sau sufletul romantico-alcoolic al rusilor. ba mai rau, nu suntem nici europeni. adevarul este ca suntem un fel de albanezi, de arabi, oricum ceva oriental, niste turcaleti crestini care traiesc in Europa, dar in sinea lor raman asiatici. dovezi: purtam papuci [vanzatoarele in magazine, muncitorii pe santier, lumea buna vara pe bulevard], dam tzepe, muzica de suflet este arabeasca, indiana, tiganeasca, manele. fiind orientali, suntem mai apropiati sufleteste de tigani, cum si arabii aduc mai mult a indieni decat a norvegieni. asa ca rromii mi se par cea mai mica problema a noastra, gen comisarul Moldovan, in Un comisar acuza, suparat ca aia 40 de legionari care trageau in el pe deal la Plumbuita i-au zgariat alunitza cancerigena! noi nu putem sa rezolvam problema tiganilor pana cand nu rezolvam problema noastra. noi, astia din Micul Istanbul.

[Capricornk13]

sa fim sinceri: tiganii au fost pentru noi toti un cosmar – pentru mine, crescuta in “selectul” cartier bucurestean Pantelimon, erau o amenintare foarte concreta in copilarie si adolescenta: trebuia sa fug de gastile lor in drum spre scoala sau in parc, sa suport cuvinte obscene carora nici nu le banuiam intelesul. erau agresivi si periculosi. nu cred ca solutia e sa-i “integram” fortat in populatia majoritara [au incercat comunistii, n-a mers]. nici sa le incurajam “multiculturalist” diferentierea, fiindca nu avem parghii pentru asa ceva. cred ca o posibila solutie [cu rezultate exclusiv pe termen lung] ar fi sa dezvoltam institutii ale socitetatii civile care sa se ocupe de problemele lor specifice: incurajarea educatiei, crearea de locuri de munca pe placul lor. ar trebui sa consultam membri ai comunitatii atunci cand se pregatesc astfel de proiecte si sa-i implicam in derularea lor. sunt foarte sceptica in privinta posibilitatilor economice ale Romaniei, insa, de a face asa ceva.

[Zamo.ca]

categoria “romi” numara in blogul meu 23 de articole. asta-i pentru mine un prilej de a trage niste concluzii si a scrie niste idei pe care – sper! – sa nu le mai repet.

1. tiganii traiesc putin si oarecum murdar, dar sunt liberi – de asta si sunt atat de urati si dispretuiti.

2. stirile reflecta partea negativa a realitatii lor, in timp ce filmele lui Kusturica, Satra etc reflecta partea pozitiva; adevarul, in masura in care exista – de fapt nu exista.

3. am impresia ca traiul intr-o satra are echivalente cu societatea civilizata, echivalente pe care le negam si le respingem.

4. nu avem dreptul sa-i Prigonim cu legi care sa le impuna cum sa-si zica, tot astfel cum nici italienii nu ne pot Berlusconi cu legi care sa ne opreasca sa ne zicem romani.

5. Europa e condusa de eroii cantecului “don’t want no short, short men”. Sarco, Putin si Berlusconi sunt curvari si nationalisti fiindca altfel nu i-ar baga nimeni in seama.

6. de cate ori se discuta tiganii fiecare se simte obligat sa povesteasca ce a patit el. astfel de “experiente”, chiar adevarate si neimbogatite fiind, isi au locul la sedinta de psihoterapie sau intr-un jurnal personal. intr-o discutie rationala sunt nule.

[Tloni]

tratand problema fara prejudecati [fasciste sau liberale] raspunsul pare destul de simplu. o cultura nu e o ciorba in care adaugi si scoti ingrediente dupa chef. cultura tiganilor, plina de pitoresc, e din pacate fundamental premoderna [in sens istoric] putin compatibila cu valorile actualului spatiu european. daca ne implicam doar atunci cand tiganii incalca legea, toleram in continuare mecanismele sociale si culturale mai adanci care produc devianta la suprafata. si care, mai ales, ii izoleaza si ii ghetoizeaza ca pe freaks. in cazul tiganilor, multiculturalismul e doar o solutie aroganta comoda: ii inchidem in epoca de piatra si, culmea, ne simtim virtuosi.

inca ceva. refuz termenul "rom". refuz in general remanierile lingvistice edulcorante, noua limba de lemn a pseudointelectualilor americanizati.

Un fragment dintr-un roman propriu

2011-02-22T22:56:00.010+02:00

Acesta este un fragment din romanul la care scriu. Iată - după un binemeritat respiro oferit cititorilor mei - încă o mostră din proza mea. Cine vrea să arunce cu bolovani sau să execute foc automat e poftit la subsol, unde e deschis non-stop la tir cu comentarii. Cine nu vrea, nu vrea şi gata! Eu vă doresc oricum lectură plăcută!

Pe la zece dimineaţa cineva sună. Titus se adună dintre puzderia de ilustrate vechi ale acelei misterioase mademoiselle Yarca şi porni contrariat spre uşă. O deschise şi în prag apăru doamna Clara, veche prietenă de familie şi vecină de bloc.

O pofti în casă, iar femeia intră cu o ditamai chestia împodobită cu o ţesătură de-a dreptul elegantă ce acoperea ceva destul de voluminos, oarecum sferic şi care era susţinut de o tijă lugă. Toată drăcovenia nu părea să aibă cine ştie ce greutate. Ajunşi în sufragerie, vecina zise, privindu-i faţa nedumeită şi încercând să-l lămurească:

- L-am adus pe Vasile...

- Pe Vasile?, făcu holbându-se Titus, dar sforţându-se să zâmbească amabil, în timp ce scormonea prin minte, căutând să-şi amintească cine naiba era Vasile ăsta. Sau poate mai degrabă ce...

- Da, pe Vasile. Ce, nu-ţi mai aduci aminte ce-am discutat duminică?

- Aaa, ba da! Ziceai că marţi plecaţi...

- Şi nu ştiam unde să-l lăsăm pe Vasile pentru cel puţin două săptămâni, iar tu te-ai oferit să ni-l găzduieşti. Acum uite-l, poftim! făcu doamna Clara, trăgând demonstrativ materialul acela şi lăsând la vedere o colivie mare în care se afla un papagal verzui.

- Faceţi cunoştinţă! Vasile!, bătu ea uşor în colivie. Vasile, domnul e Titus, zise vecina zâmbindu-i încurajator păsării.

Dar papagalul se uită cicumspect la bărbat, clătinându-se de pe un picior pe altul, exact la fel cum făcea şi Titus atunci când era mai emoţionat sau încerca anumite stânjeneli. Adică exact ca acum. Doamna Clara remarcă dansul sincron al amândurora şi-şi zise în sinea ei că se cam potrivesc. Discretă, îşi păstră aceste constatări pentru sine. În schimb, îl informă pe cel ce avea să rămână cu pasărea asupra câtorva aspecte:

- Lui Vasile îi place să se uite la televizor.

- Ca şi majorităţii celorlalţi, zise bărbatul neutru.

- Mda, cam aşa... – zise femeia gândindu-se la ce-ar mai fi fost cazul să-i spună amicului. Poţi să-i laşi deschisă uşiţa, spuse doamna, ridicând a atenţionare arătătorul.

- Păi, nu zboară?

- Ba zboară. Normal că zboară, doar e şi el o pasăre, nu?

- Da. Ştiu că papagalii-s păsări şi păsările zboară. Dar dacă se gândeşte să zboare şi din casă?

- Nu se gândeşte la asta atâta timp cât nu-i laşi fereastra sau uşa deschisă. Înainte să aeriseşti, îl bagi în colivie şi închizi uşiţa. Simplu, nu?

- Da, e simplu. Asta atâta timp cât şi el vrea să intre înapoi în colivie. Dacă nu vrea, cum să procedez?

- Cu mine vrea întotdeauna. Îi spui să intre şi el intră.

- Chiar aşa?, se îndoi Titus.

- Chiar aşa, replică hotărât doamna. Nu ţi-am zis? E simplu.

- Mă rog, dacă zici tu... – acceptă el clătinând din cap neîncrezăror.

Domna Clara îl privi lung şi lăsă să-i scape fără voie un oftat. Acum, na! Ce naiba mai era să facă? De voie, de nevoie, trebuia să-l lase pe bietul Vasile cu zăpăcitul şi mototolul ăsta de Titus.

Prinse să se enerveze. În fond, ce mare lucru îi cerea? Să aibă grijă de o păsăruică, şi nimic altceva. Nu de o vacă pe care s-o scoţi la păscut, s-o mulgi, s-o speli, s-o perii, s-o dai la montă. Ei comedia dracului! Ea avea atâtea pe cap şi nu se mai plângea. Iar domnul Tirezias, ce să-ţi spun!, făcea atâtea mutre şi punea atâtea întrebări de parcă cine ştie ce sacrificiu ar fi făcut şi de acum urma să se spetească cu corvezile pentru bietul papagal.

Strânse sever buzele şi-şi reaminti, explicând aproape didactic:

- Îi umpli dimineaţa – în fiecare dimineaţă, da? – păhărelul lui cu seminţe şi-i completezi apa în vas. În plus, de!, e animal, nu merge la closet. La două, trei zile, deşi cel mai bine ar fi zilnic, îi cureţi podeaua coliviei. Vezi că se scoate. Uite din dispozitivele alea două. Le vezi?

- Da, le văd.

- Aşa. Alea-s. Tragi clămpuşele şi ea culisează. Nu-i cine ştie ce filozofie. Cât e el afară şi-şi face plimbărica, nici două minute nu-ţi ia, cu o cârpă şi niţel detegent, o cureţi imediat la chiuvetă, în doi timpi şi trei mişcări. Dar s-o clăteşti bine, da?

- Da. Îi trebuie un detergent special?

- Ei, detergent special!, râse doamna. Unul obişnuit, de vase, că doar nu te-oi apuca acum să-l speli chiar pe papagal. E ca şi cum ai spăla o tavă de inox. Ce, n-ai mai spălat o tavă de inox?

- Am mai spălat tăvi de inox, dar mă gândeam să nu fie alergic la ceva şi să-l deranjeze vreun tip anume de chimicale.

Femeia se încruntă. La chestia asta nu se gândise. Se îndreptă impetuoasă către bucătărie şi se uită la detergent. Aprobă scurt:

- E bun şi ăsta al tău.

Titus zâmbi mulţumit. Era deci şi el în regulă cu ceva. Reveniră în sufragerie. Vecina încercă un ton mai relaxat.

- Dar nu trebuie să fii aşa încordat şi speriat. Îl mai mângâi şi tu, mai stai de vorbă cu el. Co-co-co!, exemplifică dumneaei. Co-co-co şi-i mai dai şi un sfert de măr sau o bucăţică de banană. Vasile e un scump, e un isteţ şi e foarte lipicios. Ai să vezi că după două săptămâni ai să vrei şi tu un papagal.

Titus se cam îndoia în sinea lui. Spuse totuşi cu glas tare:

- Ei, e de ajuns un papagal ca mine în toată casa asta.

Doamna Clara îi surâse cu simpatie:

- Măcar de-asta şi tot zic c-o să vă înţelegeţi bine.

Privi ceasul şi tresări:

- Ei, hai că acum trebuie să plec. Pa, pa!

- Sărut mâinile.

Vecina îşi flutură mâna în semn de rămas-bun şi coborî.

Titus se întoarse iarăşi în sufragerie şi strânse ilustratele, le aranjă atent în plicurile lor, pe categorii, pe ani şi pe ţări, ducându-le mai apoi la locul lor din ultimul dormitor. Se înapoie la fix ca să vadă că tocmai primise un mesaj pe e-mail. Descoperi că misiva parvenea de la unul din editori. De la cel pe lângă la care aşteptase o decizie încă din octombrie. În dimineaţa asta decisese să-l deranjeze. Şi uite că omul avusese bunăvoinţa să-i răspundă. Iar mesajul acestuia era următorul:

„Da, am primit referatele, îmi cer scuze că nu v-am răspuns încă de săptămâna trecută. Din păcate, nu am avut din partea referenţilor nici de data asta recomandare de publicare. Prin urmare, n-am cum să mă prezint în faţa consiliului editorial cu o propunere – ştiţi probabil, v-am mai zis: ca o propunere să poată fi luată în calcul, e nevoie de cel puţin două referate pozitive. Îmi pare sincer rău.

Cu respect

T.L.”

Şi cu asta, basta. Cel ce-i răspunsese îndeplinise pur şi simplu o formalitate. Cu oarecare delicateţe, dar formalitate. În fond, cineva trebuia să se ocupe şi de asta.

Rămase privind lung, lung la textul scrisorii şi avu un acut sentiment de inutilitate după toate lunile acelea lungi, nesfârşit de lungi. Iar la capătul tutoror acelor aşteptări, nu mai era nici măcar dezamăgirea, ci doar acel sentiment de fermă inutilitate Unul de-a dreptul fizic, palpabil. Unul pe care ar fi putut să-l apuce şi să-l arate şi altora: „Poftiţi şi uitaţi-vă. Aşa arată, de-adevăratelea, sentimentul inutilităţii. Ia priviţi-l ce uscat, ce tare şi nici nu-i simţi greutatea sau usturimea ce i se degajă prin piele dacă-l iei în mână. Ehei, aşa pare la prima vedere, când îl zăreşti de departe, dar cu toate astea, te seacă la inimă dacă te prinde din urmă şi te mursică!”.

Când se gândea la toate acestea, auzi pasărea zdrăngănind nervoasă uşiţa coliviei. Se întoarse într-acolo cu figură de om pe care-l dureau măselele, mârâind sastisit. Numai de păsăroiul ăsta şi de pandaliile lui nu mai avea chef acum!

Îşi ridică privirea şi îl zări cum stătea încrâncenat, cu un picior bine prins de una dintre zăbrelele uşii, iar cu cealaltă lăbuţă aruncată drept în sus, cu toate gheruţele strânse, în afara celei din mijloc, ridicate obscen şi cumva jubilatoriu. Dacă în clipa aceea papagalul ar fi cârâit la el drăcos Fuck you, bastard! nu s-ar fi mirat câtuşi de puţin. Dar cu toate că era atât de expresiv în enervarea şi în gestica lui, Vasile nu zise nimic. Doamna Clara îi spusese parcă altă dată că oricât îşi dăduse silinţa cu el, repetându-i în neştire un cuvânt, două, papagalul se încăpăţânase să nu scoată niciodată vreo vorbă.

Titus se ridică din faţa calculatorului şi-i deschise uşiţa. Papagalul îl privi cu un aer bănuitor, abia scoţându-şi nasul dincolo de colivie. Însă după câteva clipe zbură pe plafonieră. Bărbatul se aşeză la loc în fotoliul rotativ şi se gândi cu năduf la titlul unei nuvele tragice de Sallinger. Gândul acela era o încercare de a respira sau mai degrabă doar o tentativă de a defini cumva cu un aer poetic, dar şi cumva ironic, starea pe care o încerca la capătul acelei dimineţi înecate în atâta lehamite. Iar gândul prinse finalmente glas:

- O zi perfectă pentru peştii-banană!...

După care se apucă să scrie politicos o scrisoare de mulţumire editorului. Aşa simţea el că e frumos, că e elegant şi, mai presus de orice, corect. Trebuia să fie astfel până la capăt. Neapărat!

În felul acesta se canoni vreo jumătate de ceas şi până la urmă termină textul pe care şi-l propusese. Fireşte că ar fi putut să mai migălească la el, dar era în regulă. În plus, era perfect conştient că îl scria absolut degeaba, deorece editorul nu şi-ar mai fi pierdut – cel puţin deocamdată – nici măcar o clipă cu unul ca el.

Reciti de vreo trei ori ce scrisese, o dată chiar cu glas tare, să audă cum sună totul, să nu-i scape ceva, iar după aceea trimise scrisoarea. Se ridică apoi în capul oaselor, destinzându-şi un pic spatele pe care abia acum îl simţea dureros şi îşi aprinse o ţigară. Văzu că afară începuse să ningă şi se bucură de chestia asta simplă care i se părea întotdeauna frumoasă. Rămase cu ochii pierduţi pe geam, iar zăpada avea puterea de a-i aşterne în suflet un soi de pace, un soi de împăcare.

Şi chiar în clipa aceea turbatul de Vasile plonjă direct pe umărul lui, încât el, pierdut cu gândurile în feeria albă de afară, se şi sperie. Papagalul se clătină din nou de pe un picior pe altul, parcă maimuţărindu-i iar mişcările, şi îl privi atent, ba cu un ochi, ba cu celălalt. În cele din urmă, ca şi cum s-ar fi oprit dinaintea unei probe deosebite, una care cerea concentrare, nu glumă, Vasile se proţăpi, înfigându-şi temeinic gheruţele în umărul lui şi spuse iute, dar inceredibil de clar, având însă un cu totul şi cu totul alt ton:

- O zi perfectă pentru peştii-banană!

Reflectând pe marginea "Cimitirului din Praga"

2011-02-20T21:11:00.010+02:00

Nu am vocaţii de critic şi nici ştaif de recezent. Cu toate acestea, încerc să pun aici câteva gânduri, urmare a reflecţiilor pricinuite de citirea romanului lui Umberto Eco, Cimitirul din Praga.

Scriitorul italian rămâne un împătimit al textului şi în acest roman. O face cu minuţie şi atentă scrutare a psihicului omenesc şi a învolburărilor umorale care îl animă. Dar o face şi cu un umor extrem de subtil, care însă taie adânc, chiar dacă se ascunde după o morga doctă, austeră şi care pare a se limita doar la consemnarea unor fapte meticulos studiate.

Esenţa amuzamentului său interior este aplecarea către teoria conspiraţiei a eternelor umbre aflate întotdeauna în preajma Puterii. Iar această chemare obsesivă a personajului principal, dar şi a multora din celelalte, nu poate fi satisfăcută decât prin construirea continuă de duşmani care - vezi bine! - umblă să ne fure ceva (banii, patria, viitorul), sau să ne otrăvească sufletele, să ne strice naţia ori credinţa. Cam toţi aceşti vigilenţi sunt animaţi de fapt de cele mai jalnice şi meschine interese, indiferent de steagurile pe care le agită. Totuşi, un sentiment major şi peren îi animă constant pe cei mai mulţi dintre aceştia, iar sentimentul în cauză e ura. Impresionant e că ura se dovedeşte aproape întotdeauna o chestie care nu se bazează de fapt pe nimic, n-are nicio noimă şi nicio logică, în afara unei mai discrete sau mai evidente probleme psihice, una ce bine hrănită în timp ajunge să atingă lejer patologicul.

Personajul principal, Simonini, este un falsificator ce alimentează cu sârg o bună parte din serviciile secrete din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Este în slujba lui Garibaldi, lui Victor Emanuel al Piemontului, susţinător al Imperiului lui Napoleon al III-lea, ori, la fel de bine, al celei de-a treia Republici Franceze, dar şi al Prusiei, Sfântului Scaun sau al Ohranei ţariste. Îi urăşte cam pe toţi - italieni, francezi, germani - de-a valma, cu unele disocieri cinice de moment, dar mai presus de orice îi urăşte din tot sufletul său pe evrei, timp de o viaţă întreagă şlefuindu-şi capodopera ce se va întrupa - cu ajutorul unui rus - în celebrele Protocoale ale Înţelepţilor Sionului. (În autenticitatea acestora, să nu uităm că au crezut şi Hitler, dar şi suficienţi alţi lideri politici sau intelectuali, rămânând până azi destui antisemiţi devotaţi acestei poveşti cusute cu aţă albă.)

În acelaşi timp, ca o culme a ridicolului personajului, dacă există ceva care să-l oripileze organic pe lumea asta, ei bine, aceasta e Femeia de care fuge mai ceva ca dracul de tămâie şi care-l înspăimântă de moarte. Aspect prin care "căpitanul" Simonini se întregeşte savuros.

Extraordinară rămâne însă descrierea amănunţită a mecanismului - în esenţa lui modest şi lipsit de calităţi deosebite - prin care se edifică uimitoarea fascinaţie pe care o exercită asupra maselor falsul şi discursul politic public derivat din el, chestiuni care contrazic nu numai istoria şi logica, dar şi însăşi evidenţa realiăţii. Totuşi, oamenii rămân prizonieri ai acestor discursuri, orbi la argumente dintre cele mai simple şi clare, gata să ucidă şi să moară pentru o idee absolut stupidă şi aberantă. Iar asta mi se pare cea mai dură şi realmente cutremurătoare valenţă a romanului.

În rest, romanul are o construcţie extrem de rămuroasă, termenul de baroc fiind destul de slab pentru a-i descrie opulenţa. Pe deasupra, la toate acestea se adaugă filigranul construcţiei psihologice a personajelor în general şi a lui Simonini în special. Altminteri - deh, la asemenea subiect! - nici un pic de alunecare în metafizic sau în vreo umbră de reverie poetic-umană, nici cel mai mic strop de frumos. Doar o luciditate rece ca un bisturu care deschide fără milă şi fără peltele moralizatoare corpul unor fantasme coşmareşti, analizând cu un discret zâmbet sarcastic mecanismele acestor fabulaţii sinistre care au încins minţile oamenilor, târându-i în tragedii cumplite şi de o amploare uriaşă.

Aş încheia adăugând că romanul - e doar simpla mea părere - e de privit nu numai ca un profund exerciţiu analitic şi de elevată arhitectură literară, ci şi ca un avertisment. Unul valabil şi azi, şi acum, ba chiar şi aici, în mioritica noastră patrie.

Am tăiat porcul, cum îl preparăm? - sau care-i faza cu scrisul şi publicatul unei cărţi

2011-02-16T12:20:00.005+02:00

Lucrurile încep cam aşa:

Într-o zi, vine o Poveste pe la tine. Nu contează de unde, cum ori ce fel de poveste e. Este EA, este chiar EA. E aievea, e frumoasă, interesantă şi misterioasă. Te seduce, te subjugă şi în cele din urmă trebuie neapărat să o scrii. O scrii, o rectifici, o refaci, fiindcă n-ai reuşit să o desenezi sau să găseşti exact nuanţele ori tuşa potrivită. O întreagă idilă, frământată şi pasională. Ca orice bărbat discret, nu dau detalii.

Problemele celelalte încep însă abia când romanul rezultat din această idilă e gata. Nu de altceva, dar l-ai scris pentru a fi citit şi de alţi oameni. (Eu, cel puţin, nu-s din cei ce scriu numai pentru sine, nepăsător la rezonanţa textelor mele în interiorul altora, însă nu am, recunosc, nici un public-ţintă.) Dar pentru ca acest lucru să se întâmple, iar tu să rămâi autorul, trebuie să găseşti o editură care s-o publice. De aici urmează o epopee care poate fi dramatică. Fireşte, asta dacă nu eşti deja un NUME, dacă nu eşti amic cu vreun patron de editură sau dacă nu ai un noroc chior. Normal, mai sunt şi alte variante, dar eu nu am nicidecum acces sau înclinaţie către ele. Ca să dau doar un singur exemplu, nu ştiu, structural, să-mi fac şi să-mi cultiv relaţii. Ceea ce, mai mult ca sigur, este un mare defect. Ferice de cei ce nu-l au!

Dacă eşti un naiv patentat - ca să nu zic altfel... - începi prin a lua legătura telefonic cu o editură. Ţi se spune să trimiţi manuscrisul prin e-mail. Îl trimiţi, continuând să fii la fel de naiv. Aştepţi să primeşti un mesaj de confirmare din partea editurii că l-au primit. N-o să vezi aşa ceva. După o săptămână, timid, încerci să afli ce s-a întâmplat cu manuscrisul - a ajuns sau n-a ajuns, rătăcindu-se prin ceţurile internetului? Ţi se răspunde scurt şi acru - când cineva binevoieşte, fireşte - că a ajuns. Dar, de obicei nu ţi se mai răspunde de fel. Absolut nimic. Nici măcar cu o înjurătură sau cu două rânduri care să-ţi arate că nu corespunzi profilului editurii, că scrii prost, că eşti plictisitor ori că ai trimis prea târziu lucrarea şi n-a mai fost prinsă în planul de publicare anual al firmei.

Dar, printr-o adevărată minune, totuşi ţi se răspunde cumsecade - asta într-un caz din zece. Ţi se spune că da, lucrarea a fost primită şi e dată spre lecturare - întotdeauna spre lecturare, nu citit - unor recenzenţi foarte capabili. Aceştia îşi vor da verdictul cam într-o lună, hai o lună şi jumătate. Mulţumeşti frumos şi aştepţi. Şi aştepţi, şi tot aştepţi. Cam după alte două săptămâni peste termenul maxim care ţi s-a precizat, încerci să afli care mai e situaţia. Dacă ai noroc, dai de aceeaşi persoană cu care ai mai vorbit. Există şi situaţii în care dai de altcineva, iar acest altcineva îţi spune că cel dinainte a plecat din firmă şi nimeni din toată editura n-are habar ce dracului s-a întâmplat cu prostia ta de lucrare. O s-o caute ei şi, dacă or găsi-o, o să-ţi dea un semn. La faza asta, poţi să pui cruce întregi afaceri cu respectiva editură. N-o să mai primeşti niciodată niciun semn. Oricum, în birourile multor edituri stă scris cu majuscule pe o foaie pusă la vedere: MANUSCRISELE PREDATE NU SE ÎNAPOIAZĂ! Cam acelaşi gen de anunţ este afişat şi în camera în care se predau lucrările care participă la anumite concursuri literare. De ce? Vă las pe dumneavoastră să găsiţi răspunsul...

Însă dacă ai noroc, redactorul cu care ai mai avut onoarea să conversezi, la capătul celor câteva luni de aşteptare, o să te invite la o discuţie, chiar la sediul firmei. Poate că o să-ţi dea şi o cafea. Aplicând principiile psihoterapeuticii, care spun să nu răspunzi niciodată clientului printr-o negaţie fermă, redactorul o să înceapă cam aşa: "Romanul nu-i scris tocmai rău. Aveţi verb (sigur, toată lumea are) dar..." Iar de aici pornesc toate neajunsurile.

Cea mai interesantă discuţie de acest gen pe care am avut-o cu un domn redactor a fost una în care omul mi-a zis că primele patruzeci de pagini ale romanului - câte îi trimisesem de fapt din întreaga lucrare - sunt foarte interesante, dar... ce urma este foarte previzibil, maniheist, comun. I-am întins o coală şi l-am rugat să-mi scrie cinci idei după care urma să se desfăşoare acţiunea cărţii, după părerea lui. A refuzat profund ofensat. Apoi mi-a făcut o propunere imposibil de acceptat: să scriu restul romanului după un plan vag şi realmente plicticos la care se gândise dumnealui - probabil cu puţin timp înainte de a sosi eu, presupun. I-am zis că mai bine l-ar scrie chiar domnia sa. Peste două minute - cât mi-am strâns lucrurile, mi-am pus canadiana şi am dat politicos mâna - mi-am luat tălpăşiţa de acolo. Am zis mersi că am scăpat aşa de ieftin.

O altă lege fundamentală, uneori chiar scrisă pe site-urile editurilor, spune că un autor nu trebuie să umble cu acelaşi roman, mănunchi de proze scurte sau poezii pe la mai multe edituri. Ba anumite case editoriale chiar lasă de înţeles destul de ameninţător că lumea editorilor e mică şi unită - sanchi unită! - şi acest gest "murdar şi incalificabil" se află repede, iar urmările sale vor fi aspru pedepsite. De aici rezultă că pentru publicarea unui roman trebuie să aştepţi vreo zece ani până faci turul editurilor noastre care contează - în medie, cam la fiecare editură, până ai un răspuns, pierzi vreo şase luni minimum. Asta fără să ai nici măcar garanţia că poate cineva de acolo o să-ţi citească cu adevărat vreodată cartea. Poate doar paznicul, în lungile ceasuri ale nopţii. Ideal ar fi, deci, să scrii în avans vreo trei-patru romane, volume de proză scurtă sau plachete de poezie şi abia după acea să începi să alergi să le publici pe undeva. Timpul aşteptărilor se va scurta, desigur, remarcabil. Bine, la fel de sigur se va scurta şi durata de viaţă a autorului. Dar, în fond, marii scriitori se nasc abia după ce mor, nu? Doar, vorba aceea, adevăratele valori se impun până la urmă, la fel de exact şi poporan pe cât e şi zicerea mioritică de mare circulaţie cum că speranţa moare ultima...

Dar să admitem că tot acest calvar se termină prin miracolul apariţiei cărţii. O primeşti - măcar cele zece-douăzeci de exemplare la care ai dreptul prin contract - o vezi şi îi simţi aroma aceea indescriptibilă de cerneală tipografică a cărţii noi. E romanul tău întrupat, gata spre a fi oferit lumii întregi!

Hm! Aşa îţi închipui tu. Deşi ştii sigur că romanul tău a apărut, nu-l găseşti de fapt prin nicio librărie. Telefonezi la editură. Ţi se explică politicos că merge mai greu cu distribuţia. După două luni vezi primele cinci volume într-o librărie şi te luminezi. Deşi eşti un anonim, surpriză!, cărţile ţi se vând în câteva zile. Cei te cunosc - în afara celor cărora chiar tu le-ai dat cele zece exemplare - se dovedesc mult mai mulţi decât te-ai fi aşteptat. Apoi mai vin cinci, iar luna următoare alte cinci. Şi alea se vând într-o săptămână. O rumoare începe să se înfiripe în jurul romanului tău, pe net, pe bloguri, ba chiar şi un critic, doi, te bat într-un fel sau altul pe spate, zicându-ţi bravo (dar nicodată în vreo cronică, că doar domniile lor nu se ocupă de recenzii sau de critica de întâmpinare). De la editură ţi se spune că mda, uimitor, dar ai vândut deja două sute în toată ţara (tirajul tău e de maximum 500 de volume). Ei sunt chiar mai uimiţi decât tine. Aşa că, din pricini tainice, pe la librării nu se mai găseşte nicio carte de-a ta. Au devenit mai rare şi mai inaccesibile decât incunabulele. Cine se încăpăţânează să-ţi citească cartea, trebuie să o cumpere de pe site-ul editurii. Altminteri nu. Faci toate diligenţele necesare - ba chiar adevărate poştalioane, cu tot cu cai de schimb - dar în zadar. Nu-ţi rămâne decât să ceri, în virtutea drepturilor tale de preempţiune în achiziţii, un număr de cărţi pe care să le cari cu sacoşa celor care ţi le solicită pe net sau pe bloguri. Simţi că, puţin câte puţin, înebuneşti şi-ţi pare rău...

Sigur, prin tot acest coşmar nu trec nişte personalităţi ca Lori, Mihaela Rădulescu sau, cu voia dumneavoastră, Ion Iliescu (chiar mă mir că Traian Băsescu ori duduia Udrea n-au publicat nimic, dar presupun că gloria literară e ceva prea mic pentru nişte oameni atât de mari). Evident, tot atât de adevărat e şi faptul că aceste doamne şi aceşti domni au cu totul şi cu totul alt statut. Ei nu sunt, categoric, scriitori.

Din când în când, pe la televiziuni mai apar însă ei, marii editori şi înalţii diriguitori ai culturii naţionale. Ce fac ei? Păi, ce să facă? Deplâng, frângându-şi ca Hecuba mânuţele sau filozofând sfătos, starea bicisnicei literaturi române contemporane.

Şi? Şi toată lumea mulţumită!

P.S. În momentul de faţă car la răstimpuri, cu scoşa, romanele publicate. Totodată am 3 (trei) romane date în lucru pe la edituri diferite. Unul mi s-a promis că o să apară. Când? Cândva, când va veni momentul. Un altul, la altă editură, este la lecturat. De o lună şi jumătate. Asta după ce am aşteptat alte trei luni până să fie momentul să îl trimit. Mai aştept, desigur. Pe ultimul tocmai l-am predat ieri, personal, unui redactor, fireşte, celei de-a treia edituri. Spre surprinderea multora, n-am clacat, în sensul că nu-mi vine să-mi iau câmpii de la toate astea şi nici la scris n-am renunţat - deja îmi tot dă târcoale o altă Poveste. Cu toate că - na! sunt stoic, nu masochist -, îmi mai spun şi eu păsul pe aici. Sper să fiu înţels şi iertat de acest abuz. Cum spune mucalit domnul Florin Lăzărescu, "şi scriitorii e oameni". Deşi observ că e tare greu de crezut.

Moment poetic

2011-02-13T13:50:00.005+02:00

Orice om, oricât de serios, trebuie să arate, măcar din când în când, şi ceva simţire. Ei şi uite că se iveşte, mă înţelegi, asemenea moment chiar şi pe acest blog.

Ce mai încolo şi încoace, se apropie primăvara. Se apropie cosmopolitul Valentine's Day, dimpreună cu mândrul Dragobete autohton, curat românesc şi patriotic. Adică, pe alese, pentru toate gusturile. Un fior liric se cuibăreşte în suflete şi predispune la reverii dulci şi tandre, în adierea acestora înjghebându-se idile fulegerătoare.

Există oare momente în an mai propice poeziei? Eu aş spune că nu, mai ales acum, când toate galantarele au într-un colţ inimioare. Inclusiv desupra fleicilor de la măcelărie sau la raionul de mezeluri. (Nu pot să povestesc cât mi-a părut de rău că n-am avut aparatul de fotografiat la mine!)

Aşadar o să postez şi eu aici un sonet scris de un autor cu adevărat uriaş al literaturii române. Iată-l, deci, ofrandă lirică a zilelor ce mintenaş or să năvălească peste noi, cu siropuri, peltele şi candori zaharisite în ipocrizii comerciale de carton:

Sonet brutal

- simbolist-instrumentalist -

Zenitul polichrom se irizează-n spasm,

Şi lungi şi partice cobor din el săgeţi,

Iar eu, citind adânc pe frescuri din pereţi,

Văd conturându-se din alte vremi un basm.

Da! Homo... fui! Da, viaţa mi-e sarcasm!

Sunt toate vechi, nimic nou nu mai poţi să-nveţi!

Când toate intră ca lichidu-n bureţi,

De Calipige n-am de loc entuziasm.

Lucească ochii ei în focuri de smarald,

Pembele varii dungi aştearnă-şi în bibiluri,

Îi curgă lacrime în van de sânge cald!

A! Prea brutală-a fost când m-a metodoxit!

Mă tachinează-n van cu amplele-i profiluri;

Vai! Faunul, răpus de Eros, a murit!

Sonetul, dacă nu ştiţi, îi aparţine lui Ion Luca Caragiale. Adaug acestui poem şi o mirifică şi foarte sugestivă ilustrată pentru Valentine's Day şi Dragobete.

Cred că-i suficient de mare şi de plină de dulceaţă ca să ajungă la toată lumea, da?

Colaboratori şi colaboraţionişti

2011-02-07T21:24:00.000+02:00

Acum nici două săptătmâni un cotidian a lansat bomba: "Ioan Groşan a turnat la Securitate". Acuzaţii, invective, luări de atitudine, ba chiar demiterea scriitorului de către şeful lui, un oarecare domn Gregoire-ecrivain, după cum singur se autointitulează ipochimenul care nu face, mă-nţelegi, rabat de la moralitate. Scriitorul a explicat ce şi cum, arătând, înainte de orice, că nu a turnat şi nu a făcut niciun rău nimănui. Lucru necontestat până acum de vreo eventuală victimă. Dar destui puri şi duri au spumegat indignaţi pe forumurile de presă sau pe ici, pe colo, pe vreun blog. Câţiva prieteni i-au luat apărarea, umplându-se şi ei însă de lăturile cu care i-au împroşcat indignaţii. Azi e linişte, iar povestea, deşi nu s-a lămurit, s-a cam stins.

Nu sunt avocatul domnului Groşan şi nu-l cunosc altfel decât prin scrierile sale. În plus, îmi aduc aminte cu câtă nerăbdare aşteptam prin anii '80 apariţia unui nou număr al revistei Ştiinţă şi tehnică, acolo unde dumnealui istorisea cu un umor subversiv aventurile navei Stejeran... Iar pe vremea aceea îţi trebuia curaj nu glumă ca să publici aşa ceva. Curaj pe care mulţi din sacerdoţii moralităţii naţionale de azi sau axiologii de serviciu actuali nu-l manifestau în acele timpuri. Bun, poveşti vechi din care memoria, subiectivă cum e, reţine numai anumite aspecte...

N-o să mă apuc să discut aici despre amuzantele şi atât de româneştile noastre poveşti despre securiştii buni şi colaboratorii lor (adică alor noştri) şi despre securiştii cei răi şi turnătorii aflaţi în solda lor (adică despre ăilalţi). N-are, deocamdată niciun rost, mai ales de când au apărut în ultimul timp până şi mogulii cei buni versus mogulii cei răi.

Totuşi, dincolo de toate ideile-şablon fluturate de tot neamul de inchizitori nu pot să-mi reprim o întrebare simplă. Dar despre actualii intelectuali colaboratori ai puterii cam ce ar fi de zis? Ioan Groşan, anatemizatul de azi, avea 19 ani (!) când, şantajat şi terorizat fiind în armată cu pierderea facultăţii, a semnat odiosul angajament, pe care, cel puţin până acum, omul spune că nici măcar nu l-a respectat, iar după terminarea facultăţii a şi refuzat să-i mai dea în vreun fel curs. Fapt pe care până şi securistul ce-l avea în "exploatare" pe Ioan Groşan îl recunoaşte şi îl consemnează. Iar întreprinderile literare ale scriitorului, ca şi refuzurile sale de colaborare cu odioasa instituţie, ulterioare semnării angajamentului şi terminării facultăţii, mi se par mai degrabă un cert act de temeraritate, nu de laşitate.

Ei bine, pe cei de azi nu i-a terorizat nimeni, nu i-a ameninţat nimeni cu pierderea dreptului la semnătură sau cu puşcăria. Dimpotrivă, ei înşişi s-au oferit, pe undeva chiar supralicitând, doar, doar or prinde pulpana lui Orange-Vodă spre căftănire. Trist e că destui dintre ei au beneficiat pe vremuri şi de zâmbetul înălţător în cinuri al lui Iliescu...

Azi mulţi dintre aceştia ba dau lecţii de moralitate, ba explică cu suficienţă nişte adevăruri de partid şi de stat care n-au corespondent în realitatea noastră, a celorlalţi, a prostimii mai pe şleau spus. O fac însă din funcţii publice, instituţionale, la care au ajuns printr-un servilism politic evident direcţionat, deşi afirmă cu aplomb că sunt independenţi şi mai ales obiectivi. Asta deşi toată lumea vede că sunt sub drapelul portocaliu al idealurilor băsescianiste - un termen care nu-mi aparţine ci este inventat tot de unul dintre ei.

Să fie clar, nu pun niciun moment în discuţie calitatea intelectuală a unora dintre aceşti oameni - cu atât mai mult când au în spate o operă bazată pe lucrări valoroase. Însă încă o dată mă întreb - ca să dau un singur dar ilustrativ exemplu - cam cât de tristă şi de penibilă e trecerea unui asemenea om de la o lucrare de o erudită respiraţie spirituală cum e Ispita Binelui, la oda mai mult decât jenantă pe care i-a înălţat-o Elenei Udrea, la concurenţă întru ridicol cu un Cristian Boureanu, o Raluca Turcan sau un Ioan Oltean?

Asemenea cazuri sunt mult mai multe. Prea multe chiar. Or, din asemenea posturi jenante izvorâte din noul colaboraţionism, o minimă doză de bun-simţ ar impune măcar o tăcere penitentă. În niciun caz zburdălnicii mediatice în care să glosezi pe temele moralei şi să filozofezi în postură de apostol naţional al adevărului. Vorba unui alt personaj celebru: "Asta sună ca dracu!"

Subtilităţi de-ale domnului Umberto Eco

2011-02-02T20:40:00.000+02:00

Pentru toţi degustătorii de literatură - care, iată, se vede că sunt tot mai mulţi şi prin cele mai neaşteptate locuri - ofer un fragment din ultimul roman al lui Umberto Eco, adică din Cimitirul din Praga. Am încercat să "decupez" ceva cât mai rotund şi mai edificator. Iată:

Simonini se lăsase recunoscut, aşteptându-se la manifestări cordiale. Însă Gaviali se uitase la el cu o privire dură.

- Ai curajul să mai apari în faţa mea, domnule căpitan? zisese el. Şi, în faţa consternării lui Simonini, reluase: - Mă crezi chiar prost? Am văzut bine, în ziua aia când au venit jandarmii şi au tras asupra noastră, că dumneata i-ai dat lovitura de graţie nefericitului ăluia pe care ni-l trimiseşi ca fiind agentul dumitale. Şi apoi, noi toţi care am supravieţuit, ne-am regăsit pe acelaşi velier în drum spre Cayenne, iar dumneata nu erai acolo. E uşor să-ţi dai seama că doi şi cu doi fac patru. În cincisprezece ani de odihnă la Cayenne devii inteligent: ai născocit complotul nostru, pentru ca apoi să-l denunţi. Trebuie să fie o meserie bănoasă.

- Ei, şi? Vrei să te răzbuni? Ai ajuns un gunoi de om; dacă ipoteza dumitale e bună, poliţia ar trebui să-mi dea ascultare şi-i destul să anunţ pe cine trebuie ca să te întorci la Cayenne.

- Ai milă, căpitane. Anii petrecuţi la Cayenne m-au înţelepţit. Când o faci pe conspiratorul, trebuie să ai în vedere întâlnirea cu un muchard. E ca şi cum te-ai juca de-a hoţii şi vardiştii. Şi apoi, vezi, cineva a spus că, odată cu trecerea timpului, toţi revoluţionarii devin apărători ai tronului şi ai altarului. Eu de tron şi de altar nu mă sinchisesc cine ştie ce, dar consider încheiată etapa marilor idealuri. Cu republica asta, aşa-zisă a treia, nu se mai ştie nici măcar unde ar fi tiranul ce trebuie ucis. Un singur lucru mai ştiu să fac: bombe. Iar faptul că dumneata vii să mă cauţi înseamnă că vrei bombe. Bun, cu condiţia să plăteşti. Vezi unde locuiesc. Mi-ar ajunge să schimb locuinţa şi restaurantul. Pe cine trebuie să trimit la moarte? Ca toţi revoluţionarii de altădată, am devenit un vândut. E o meserie pe care pesemne o cunoşti bine.

- Vreau bombe de la dumneata, Gaviali. Nu ştiu încă de care şi de unde. O să să vorbim la momentul potrivit. Pot să-ţi promit bani, o ştergere cu buretele a trecutului dumitale şi acte noi.

Gaviali se declarase în slujba oricui plăteşte bine, iar Simonini, deocamdată, îi dăduse destui bani ca să supravieţuiască fără să mai adune cârpe cel puţin o lună de zile. Nimic nu-i mai bun decât ocna ca să te facă să asculţi de cel care comandă.

Ce anume trebuia să facă Gaviali îi spusese Hebuterne mai târziu lui Simonini. În decembrie 1893, un anarhist, Auguste Vaillant, pusese un mic dispozitiv exploziv (umplut cu cuie) în camera deputaţilor, strigând: "Moarte burgheziei! Trăiască anarhia!". Un gest simbolic: "Dacă aş fi vrut să ucid, aş fi încărcat bomba cu gloanţe", spusese Vaillant la proces. "bineînţeles că nu pot să mint ca să vă fac plăcerea de a-mi tăia gâtul". Ca să dea un exemplu, gâtul tot i-l tăiaseră. Dar nu asta era problema: serviciile erau îngrijorate că gesturile de felul acesta ar fi putut să pară eroice şi deci să aibă imitatori.

- Există şi maeştri răi, îi explicase Hebuterne lui Simonini, care justifică şi încurajază teroarea şi neliniştea socială, pe când ei stau liniştiţi în cluburile şi restaurantele lor, vorbind despre poezie şi bând şampanie. Uită-te la jurnalistul ăsta de trei parale, Laurent Tailhade (care, pentru că e şi deputat, se bucură de o dublă influenţă asupra opniei publice). A scris despre Vaillant: "Ce contează victimele, dacă gestul a fost frumos?". Pentru stat, cei ca Tailhade sunt mai periculoşi decât cei ca d-alde Vaillant, deoarece lor e mai greu să le tai capul. Trebuie dată o lecţie publică intelectualilor ăstora care nu plătesc niciodată angaralele.

Lecţia trebuia organizată de Simonini şi de Gaviali. La câteva săptămâni după aceea, la Foyot, chiar în colţul unde Tailhade se ducea să-şi ia mesele lui scumpe, explodase o bombă, iar Tailhade îşi pierduse un ochi (Gaviali era cu adevărat un geniu, bomba era concepută în aşa fel încât vicitima nu trebuia să moară, ci trebuia rănită destul de serios).

Ziarele guvenamentale fuseseră pe fază, scriind comentarii sarcastice de tipul: "Ce zici, domnule Tailhade, gestul a fost frumos?". Frumoasă fusese însă lovitura pentru guvern, pentru Gaviali şi pentru Simonini. Iar Tailhade, pe lângă un ochi, îşi pierduse şi reputaţia.

Cel mai satisfăcut era Gaviali, iar Simonini se gândea că era frumos să redai viaţa şi încrederea cuiva care le pierduse din cauza potrivnicilor nefericite ale sorţii.

Interesant şi demn de reflecţie, nu? În fond, tot Eco a scris şi un tratat numit Limitele interpretării...

Ghici cine ni se uită peste umăr

2011-02-01T12:42:00.003+02:00

Există bloggeri - inclusiv printre cei ce ţin jurnale cu evident caracter literar - care nu-şi ascund adversitatea faţă de actuala putere politică din România. Mai clar, sunt sătui până peste cap de Băsescu, de camarila şi de guvernul lui. În fond, încă trăim - nu-i aşa? - într-o ţară liberă şi fiecare îşi poate exprima simpatiile sau opoziţia faţă de oricine. Cu atât mai mult cu cât o face la vedere, pe propriul lui blog. Adică, pentru ca să fiu mai explicit, fără ca activitatea lor să fie una de natură conspirativă, una care să pună la cale ceva ameninţător şi ascuns la adresa ţărişoarei noastre.

Cu toate astea, iată că Serviciul de Telecomunicaţii Speciale stă cu ochiul său vigilent - timpanul e atent probabil la telefoanele oricui are Marele Şef chef (şi are din ce în ce mai multe chefuri de-astea - aţintit pe postările lui Micawber sau ale poetului Radu Vâncu. Asta din ce ştiu eu, evident. Activitatea respectivului serviciu în privinţa blogurilor o fi mult mai vastă. De menţionat însă şi interesantul amănunt că RaduVâncu nu scrie pur şi simplu nimic în contra guvernului şi a tătucului acestuia, şi îşi vede doar de ale lui, iar întreprinderea STS-ului e cu atât mai ciudată. Sigur, la o adică, şi poziţia poetului faţă de aşa-numitul caz Groşan o privi tot intersul securităţii naţionale.

E un lucru lăudabil că unii din angajaţii respectivului organ şi-or fi găsit peste noapte o pasiune pentru literatură. Numai că pasiunea asta se cultivă şi se exersează individual şi în particular, nu ca sarcină de serviciu informativ de pe urma căreia îţi mai iei şi un salariu frumuşel. Unul plătit, dacă ne gândim bine, tot din banii noştri. Bani care se dovedeşte că şi aici sunt aruncaţi absolut aiurea. Demn de semnalat e şi faptul - cât se poate de public - că STS-ul a primit fonduri suplimentate cu aproape 15 procente faţă de anul trecut. Asta în timp ce guvernanţii fac o economie la sânge pe seama restului societăţii, hăcuind de-a dreptul bugetele învăţământului sau ale sănătăţii. De ce? N-ar fi exclus să aflăm - peste ani şi ani, desigur, după ce reformatorii actuali n-or mai fi la putere - că s-a înfiinţat o nouă divizie în cadrul STS-ului şi anume cea de urmărire a blogurilor duşmănoase, care răspândesc malversaţiuni pe seama Paritidului, Statului şi a minunatului lor Cârmaci.

Mulţi vor da probabil din umeri în faţa acestei postări, zicându-şi: "Ce-mi pasă mie? Chestia asta nu mă priveşte câtuşi de puţin. Dacă STS-ul o proceda aşa, o şti el mai bine de ce o face-o."

Păi, nu? În fond, pe la noi toate-s bune, în general. Sigur, mai sunt şi unele necazuri din cauza crizei mondiale, atâta tot. Iar undeva, sunt doar nişte cetăţeni de bine care ni se uită atent şi încruntat peste umăr. Nu de alta, dar să nu scriem ceva greşit.

Altminteri, slavă Domnlui, încă nu avem un CNA care să ne supervizeze blogurile. Deocamdată...

Păreri despre literatura (sud-americană) de limba spaniolă

2011-01-29T17:27:00.006+02:00

tlön society
imi place Borges pt c-a venit din Viitor si controleaza un amplificator de radiatii, foarte intense si inguste, cu mare directivitate si utilizari variate.
nu-mi place Un Veac de Singuratate pt ca e reproducerea latino a Muntelui Vrajit, chiar daca aproape la fel de high ca varful german.

***
caligraf
La 9 ani scrie o poezie pentru aniversarea unui unchi şi o poveste cu căţelul Loyal, care moare ca să salveze o fetiţă din mîinile unor bandiţi, proza părîndu-i-se mai grea, aşa cum avea să i se pară mereu, la 12 scrie poeme lugubre, primite entuziast de familie, şi plănuieşte o epopee care să cuprindă toată istoria lumii, dar o pneumonie îl opreşte după cele 20 de pagini despre epoca de piatră, mai tîrziu scrie Istoriile cu cronopi şi glori, Ocolul zilei în 80 de lumi şi celelalte – cărţi-şotron, cărţi-machete, cărţi-almanah, instrucţiuni pentru plîns, manuale de speologie la domiciliu, telegrame, proeme şi peome –, povestindu-ne în întregime şi atît de minuţios încît devenim fantastici: Julio Cortázar.
Nu am un scriitor de limbă spaniolă care să-mi fie cu deosebire nesuferit, nesuferită mi-a devenit o formulă pe care o întîlnesc frecvent cînd vine vorba de literatura din America de Sud, realism magic-Márquez-realism magic-Márquez, ca şi cum toţi scriitorii de-acolo s-ar defini în legătură cu realismul magic (realitatea fiind oricum magică, cf. Julio Cortázar).
***
micawber
Cel mai puţin mă entuziasmează aşa-zişii realişti magici în cap cu G. Garcia Márquez (nu dau şi alte nume pentru a nu fi sfâşiat de admiratorii autorilor în chestiune), căci mi se pare că dau cu tunul după muşte şi - s-o zic pe şleau - pentru că n-am organ pentru genul respectiv. Nu-mi displac Cervantes sau Baltasar Gracián. Mai ales cel dintâi e surprinzător de viu pentru un contemporan al John Donne. Ca să revin mai aproape de timpurile noastre, l-aş pomeni pe Camilo José Cela, (a)cela din Stupul, care îmi place din aceleaşi motive pentru care nu mă încântă realiştii magici. ¡Ole!
***
delaskela
1. eu unul pariez pe Ray Loriga [nascut in ‘67], un Kerouac spaniol, si care zice‚ in Heroes, “am visat ca aveam un pistol de argint.un pistol foarte frumos.mai intai trageam in tipul care l-a impuscat pe Lennon si ma gandeam: pe asta l-am aranjat. si pe urma ma apucam sa trag in toata lumea”.
2. si pe Isabel Allende , din care am citit Casa Spiritelor, pentru ca a dat un film super.
3. nu-mi place domnul Paulo Coelho, dupa Alchimistul.
***
adinab
scriitorul latino-american preferat este fara indoiala Mario Vargas Llosa, el cel care-i povestasul perfect. le are pe toate: looks, faima, glorie, inamici faimosi, cartografiaza ca nimeni altul structurile puterii si ilustreaza cu pricepere revolta, rezistenta si infrangerea. ma astept ca in orice clipa sa-i creasca si o pereche de aripi.
scriitorul cel mai overrated, pe de alta parte, este fara indoiala cel care ilustreaza in mod ilustru absenta tuturor calitatilor de mai sus. incepe cu “co”, se termina cu “elho” si este pare-se brazilian.
***
reductio
García Márquez a fost cel care m-a captivat cu portretul dictatorului singuratic din Toamna Patriarhului. un dictator decrepit si libidinos, suprasaturat de propria persoana cu accese paranoice si o hernie de dimensiunea unui avorton pe care-o purta de colo, colo si o mangaia dragastos. probabil maniera dementa a scriiturii cu fraze intinse pe zeci de pagini si punctuatia deliranta a fost ceea ce m-a captivat, dar si o fraza geniala de la final “a fost gasit mort in palatul prezidential, la o varsta undeva intre 107 si 232 de ani”..
fiindca n-am fost niciodata tentat sa-i rasfoiesc vreun volum, si chiar daca tema sesiunii e scriitori de limba spaniola, Coehlo castiga trofeul din fecale, cel putin pe filiera sud-americana.
probabil cea mai buna descriere a volumelor sale e literatura de toaleta, sau de avion. imi povestea tovarasul Caligula, la fiecare calatorie cu avionul nu dadea decat peste romanele sale. ergo, un zbor de 3 ore = un roman de Coelho.
***
dreaming jewel
În universul meu, care este o bibliotecă – sau viceversa, în biblioteca mea, care este un univers – există un singur zeu şi acela e Borges, un creator plin de imaginaţie şi spirit ludic, care nu ia regulile foarte în serios. Deşi, desigur, se mai insinuează pe acolo şi arhanghelul Gabriel (Garcia Marquez) şi Triada de slujitori ai Splendidei Sobrietăţi Subtile, pre numele lor Bolano-Onetti-Rulfo.
Dacă ne păstrăm în convenţia iniţială, „scriitori de limbă spaniolă”, atunci universul meu n-are diavol, pentru că opusul în toate al celor de mai sus ar fi Pedrept-Preahulitul Paulo Coelho. Care, însă, e de limbă portugheză.
În lipsa unui diavol, să zicem doar că nu înţeleg de ce lui Adolfo Bioy Casares i s-a permis să şadă la masă cu zeii…
***
marin anton
autorul meu favorit de limba spaniola: Jorge Luis Borges. argumentul? iata un citat din autor:
“eu trebuie sa raman in Borges, si nu in mine insumi [asta, presupunand ca eu insumi exist], dar adevarul e ca ma recunosc mai putin in cartile lui decat in multe altele, sau decat in staruitorul vaiet al unei ghitare. cu ani in urma, am incercat sa ma eliberez de el si am trecut de la mitologia mahalalei la jocul cu timpul sau cu infinitul, dar si acest joc ii apartine acum tot lui Borges, astfel incat voi fi silit sa imaginez alte lucruri. viata mea nu este, asadar, decat o goana si, putin cate putin, pierd totul si totul trece in stapanirea uitarii, sau a celuilalt. nu stiu care dintre noi asterne aceste randuri.”
autorul de limba spaniola care mi se pare cel mai overrated: Che Guevara, socotit de multi, dincolo de statura lui de revolutionar de profesie, un mare poet si ganditor. argument? poemul sau Hasta la Victoria Siempre din care-mi permit sa citez prima strofa:
“la drum
inflacarat poet al aurorei
pe cararile ascunse si parasite
sa eliberam crocodilul cel verde pe care il iubesti atat.”
***
utopia balcanica
daca antagonistul meu preferat a fost un mistret, autorul meu preferat de limba spaniola e un autor de limba portugheza. desi stangist, José Gomes Ferreira a facut cinste speciei om cu Miraculoasa Aventura. in plus, e atat de obscur incat nici n-a fost tradus in engleza.
supraevaluat cu Nobel, Pablo “Chain Letters Branzoase in Powerpoint” Neruda.
***
dragos c.
cei 3 prozatori sudamericani favoriti:
Jorge Luis Borges pentru Aleph si Cartea de nisip
Juan Rulfo pentru miraculosul Pedro Páramo
Ernesto Sábato pentru Abbadón Exterminatorul
cel mai overrated este, evident, Marquez, cu Un Veac de Singuratate, net inferior – dupa mine – Dragostei in Vremea Holerei. de aceea, ma gandeam sa pun poza autorului cu ochiul invinetit de Llosa, insa aleg pe alti doi autori.

***
zum
Daca e voie sa alegem scriitori pe care nu i-am citit in totalitate – nici macar in mare parte – atunci il aleg si eu pe Julio Cortázar, fie si numai pentru ca de fiecare data cand zbor cu avionul la amiaza caut cu privirea o insula. As putea sa-l trec ca favorit si pe Roberto Bolano, mai recent descoperit si direct in suflet intrat. Si ar trebui sa plec usor capul in directia domnului Vargas Llosa, care m-a salvat, candva demult, amintindu-mi ca Garcia Márquez nu-i singurul scriitor sud-american.
Iar altfel, ma alatur celorlalti si protestez impotriva ‘realismului magic’ care ne-a impuiat capul. Ca nu e vina scriitorilor pusi langa formula asta, e o cu totul alta problema.

Impresionant!

2011-01-26T10:07:00.013+02:00

Un text de o mare valoare spirituală, de o înaltă ţinută morală, dar şi practică, am întâlnit graţie cercetărilor laborioase aduse la cunoştinţa noastră, a profanilor, de infatigabila doamnă Petronia Marcs, una din celebrele surori Marx. Fiindcă pur şi simplu nu-mi găsesc cuvintele, fiind profund emoţionat, o să dau un simplu link acestei capodopere pe care suntem chemaţi să o cunoaştem cu toţii cât mai grabnic:

http://www.agenda.ro/news/news/1710/sfaturi-pentru-tanara-mireasa-la-1894.html

Nu ezitaţi! Satisfacţie etic-sapienţial-sportivă garantată!

În final, tot în spiritul sfaturilor doamnei pastor (mai sus revelate de doamna Petronia Marcs şi linkuite atât de urât de mine), dar pe o temă uşor diferită, o imagine absolut mişcătoare, care nu are cum să nu convingă chiar şi pe cel mai nenorocit beţiv:

Unul care a luat leapşa

2011-01-19T10:05:00.004+02:00

Ei bine, eu îs ăla!

Am văzut că lumea (bună - pe bune!) face un fel de nominalizări ale celor mai faine bloguri. Nu mă omor deloc după aşa ceva, dar şi mie mi-a fost transmis acest îndemn. Ba chiar aflu că vreo câteva persoane foarte amabile m-au şi propus pentru un premiu.

Pe deasupra, aceste nominalizări mă aruncă în alte dileme. Care este cel mai bun blog economic (că la "politice" e înghesuială mare)? Dar cel mai bun blog sportiv? Sau cel mai bun blog al unui ziarist? Iar ca să pună capac la toate, cică ar trebui să nominalizez şi trei bloguri literare, dar nu oricum, ci pe categorii: critică, jurnal (!?!), creaţie.

Păi, numai la critică - literară, bănuiesc - aş face trei propuneri.

Aşadar, pentru cel mai bun blog literar (segmentul critică), toate pentru locul întâi, fără discuţie: Aberoscophttp://mihaelaursa.wordpress.com/, Ce am mai citithttp://ce-am-mai-citit.blogspot.com/ şi LITERATUR.co.AZhttp://literaturcoaz.blogspot.com/. Bine, ar mai fi şi La republique des livres, dar înţeleg că la concursul ăsta participă numai băştinaşi. La blog literar-jurnal nu ştiu ce anume se cere de fapt fiindcă toate sunt... bloguri.

Cel mai bun blog literar - segmentul creaţie: LITERATUR.co.AZhttp://literaturcoaz.blogspot.com/ şi Colivii pentru ideihttp://serbantomsa.blogspot.com/.

Ia să vedem ce mai urmează...

Blogul cu cel mai mult umor: Surorile Marxhttp://surorilemarx.wordpress.com/ - de departe!

Cel mai informat blogger: Nu ştiu ce să zic, dar Radio Erevan are blog?

Cel mai bun cititor/comentator (aş adăuga cu menţinunea specială de cititor martir): Poşta redacţieihttp://alexstefanescupostaredactiei.blogspot.com/.

Cel mai bun blog de păstrare a memoriei: Unknown Bucharesthttp://bucharestunknown.blogspot.com/.

Cel mai bun blog politic: TLÖN SOCIETYhttp://tlonsociety.blogspot.com/ - pentru sincera, poetica şi nuanţata sa lipsă de corectitudine politică.

Cel mai simpatic blogger/bloggeriţă: Biblioteca Babelhttp://bibliotecababel.wordpress.com/, capricornk13http://capricornk13.wordpress.com/ şi Karina-lumea noastrăhttp://karina-lumeanoastra.blogspot.com/http.

Cel mai bun blog de discuţii - în sensul de incitant (nu pe principiul cu cât suntem mai mulţi, cu atât suntem mai culţi): Idolii forumuluihttp://idolii.com/ şi Biblioteca Babehttp://bibliotecababel.wordpress.coml.

Cel mai activ blogger: Karina-lumea noastră//karina-lumeanoastra.blogspot.com/http..

Cel mai bun blog vizual: Bucureştii noi şi vechihttp://bucurestiinoisivechi.blogspot.com/ şi Around the worldhttp://aroundtheworldwithirina.blogspot.com/.

Cel mai bun blog de muzică: Muzică clasică, etchttp://muzica-etc.blogspot.com/ şi... TLÖN SOCIETYhttp://tlonsociety.blogspot.com/.

Blogul pasiunii: Victor Antonescu' s bloghttp://victor.tfm.ro/.

Cel mai bun pamfletar dintre bloggeri: Surorile Marxhttp://surorilemarx.wordpress.com/.

Premiul de popularitate: TLÖN SOCIETYhttp://tlonsociety.blogspot.com/.

Şi în fine, doamnelor şi domnilor, MARELE PREMIU - pentru că-mi place: Surorile Marxhttp://surorilemarx.wordpress.com/!

Cam asta e lista! Evident că am alcătuit-o doar din ce urmăresc eu. Dacă o participa şi 'mneaei, bine. Dacă nu, nu. Să fie sănătoasă!

Literatura română contemporană faţă cu reacţiunea scriitorimii mondiale

2011-01-13T10:06:00.007+02:00

Stieg Larssen? Un cârnat! Madam Rowling? Puah! Houellebecq? Un franţuz cu nasul pe sus care o face pe deşteptul! Noi? Noi suntem buni, dom'le, da' nu putem să rupem gura târgului fiindcă nu suntem lăsaţi!

Cam asta e concepţia noastră intimă despre valoarea literaturii române contemporane vizavi de cea mondială.

Ăilalţi sunt, vezi bine, nişte şmecheri care scriu numai cărţi de doi lei, comerciale adică, în timp ce noi producem de fapt marea şi adevărata literatură. Suntem convinşi de asta. Pornim de la această idee ca de la o axiomă, ca de la un dat fundamental. Ce mai încolo şi încoace, se vede treaba că în afară de statul cu paloşul scos în calea liftelor barbare ca să-şi ridice occidentalii catedralele şi universităţile, asupra noastră apasă şi această nenorocită fatalitate. Noi băltim de atâta talent, debordăm de fior liric, de vână epică şi de o adâncă reflexivitate filosoficească, dar suntem - o, vai! - ghinionişti patentaţi.

Ştim însă, la fel de bine, să-i luăm peste picior pe toţi scârţa-scârţa ăştia străini care scot cărţi în milioane şi zeci de milioana de exemplare şi sunt cititţi de o lume întreagă. Noi ne citim între noi, cum îmi spunea ironic un tânăr (tot român, de!). Ne citim, ne înjurăm, ne bălăcărim cu pasiune, ne strângem plini de spirit în găşti, ne punem piedică sau proptele după simpatii sau antipatii, dar mai ales după interese, iar toate astea ne sunt de ajuns. Uite că şi noi trăim, ba avem chiar o viaţă literară intensă şi zglobioasă de nu se poate. Într-un cuvânt, oricine poate să pună mâna pe literatura noastră de azi şi să strige: este!

Mai mult de atât. Am ajuns la o argumentaţie răsturnată care proclamă superioritatea tirajelor subţiri şi a cărţilor ce se prăfuiesc în vitrinele librăriilor ca fiind dovada superiorităţii noastre indiscutabile pe tărâm literar. Cei care vând mult sunt nişte scriitori slabi, la fel cum cititorii lor sunt evident nişte dobitoci. Noi avem cititori infinit mai inteligenţi, mai rasaţi şi mai cultivaţi decât ai lor. Tocmai de asta sunt şi aşa puţini. Noi nu scriem pentru prostime şi, în general, nu scriem pentru a fi citiţi de alţi oameni. Suntem, ce mai tura-vura, nişte mari neînţeleşi. Ehe, pe noi doar posteritatea o să ne înţeleagă şi o să ne preţuiască la justa noastră valoare!

Ne mai împăcăm cu faptul că uneori critica noastră ne mai mângâie pe creştet scriind articole elogioase pe seama acelor cărţi ce zac în rafturi. Tot ea îşi râde, la fel de convinsă ca şi noi, de fraierii ăia de scriitori străini ce produc literatură de consum. Cu toate astea, nici doamnei Rowling, ba nici chiar lui Houellebecq, lacrimile nu le udă barba pe chestia asta. Mult le pasă nesimţiţilor ălora de receptarea critică românească, deşi noi am fi în stare de orice măgărie, de orice ticăloşie şi ne-am face preş doar, doar ne-o băga şi pe noi în seamă un mare critic de-al nostru. Asta fiindcă, lăsând orice ironie la o parte, trebuie recunoscut adevărul simplu că dacă nici criticii noştri nu mai vorbesc despre noi, chiar că nu mai existăm de fel.

Totodată, în ultimii douăzeci de ani au apărut sau au confirmat deplin cel puţin zece autori români realmente valoroşi. Cei mai mulţi sunt (relativ) tineri. Nu au devenit adică nişte monştrii sacri de tipul unuia care scoate anual câte un volum ridicat în slăvi de critica noastră - probabil că dintr-o omenească jenă de a nu-l da de ruşine pe marele om -, dar pe care nici dracu nu-l citeşte (şi nici eu nu-i dau numele ca să nu-i fac degeaba publicitate, fie şi în această formă extrem de modestă).

Iar la capitolul scriitorilor români care nu numai că sunt valoroşi, dar au şi cititori, descoperim o mare şi stranie enigmă. Şi o să exemplific simplu cu un caz de care m-am izbit chiar eu. De o jumătate de an caut să pun mâna pe o carte. Nu-i vorba de un incunabul - nici n-aş avea bani pentru aşa ceva - sau de vreo misterioasă scriere ezoterică. Este vorba despre Teodosie cel Mic, romanul scris de Răzvan Rădulescu. Şi l-am avut mână, citind niscaiva pagini din el şi încă plin de plăcere, fir-ar să fie! Dar în momentul acela nu dispuneam de suma necesară ca să-l cumpăr. Mare ghinion! Fiindcă după aceea, deşi am întrebat cu regularitate de el pe la mai toate marile librării bucureştene, n-a mai fost de găsit cu niciun chip. Vânzătoarele mi-au mărturisit că o mulţime de oameni întreabă de Teodosie cel Mic, că ele îi anunţă săptămânal pe şefii lor de cererea acestei cărţi, dar nu se mişcă absolut nimic. Nu pot să înţeleg de ce puternicele lanţuri ale distribuţiei de carte nu reacţioneză la cereri sau de ce editura nu reeditează un roman de un asemenea succes. Dar nu-i nimic, probabil că-şi spun unii, o să-l putem citi pe Teodosie cel Mic în ediţii germane, englezeşti, franţuzeşti sau spaniole, scoase de editorii străini.

Pe aici o să apară în tiraje mai substanţiale tot romanele alea plictisitoare de moarte, în care autorul se caută introspectiv pe zeci de pagini sau deapănă poveşti leşioase, dar şocant-scârbavnice, până la epuizarea totală de lehamite a cititorului.

Apoi o să curgă pe mai departe acuzele în toate direcţiile. O să ne plângem de şcoală şi de profesori că nu atrag elevii către lectură. O să ne văicărim că lumea nu mai citeşte "cărţi valoroase" ci îşi pierde timpul cu tot soiul de prostii occidentale. O să ajungem chiar şi la concluzia că suntem efectiv ostracizaţi de străini care au pus de-o conspiraţie mondială împotriva scriitorilor români. Mulţi, foarte mulţi autori de-ai noştri - toţi importanţi, fireşte! - vor traversa iarăşi o stare de spleen superior.

În fond, ce poate fi mai de bon ton decât să spui că eşti prea mare pentru un popor atât de mic?

Literatură, vrăjeli şi vrăjitorii

2011-01-06T11:52:00.006+02:00

Nu o dată cel mai sever dar şi unul dintre cei mai apropiaţi critici ai mei s-a arătat nemulţumit de faptul că prea năvăleşte magicul în cărţile mele. Prea se întâmplă tot felul de chestii magice, oculte, ezoterice prin romanele mele, ba pe deasupra se mai iţeşte şi câte un vrăjitor. Asta dă prost, sunt eu dojenit cu asprime, realitatea românească neavând nimic magic sau miraculos în ea.

Ei bine, iată că însăşi realitatea românească vine să-mi dea dreptate cu supra de măsură.

Guvernul Boc - care, să recunoaştem, are o aură de neverosimil structurală, atât în general, cât şi la bucată, nu o dată omul obişnuit şi normal spunându-şi exasperat: "Domnule ăştia nu-s adevăraţi, aşa ceva nu poate să existe-n realitate!" - în nemărginita sa sapienţă, preocupat de ţărişoară cum e el, s-a gândit să impoziteze vrăjitoria. A iniţiat chiar şi un proiect de lege pe chestia asta, conform principiului lor, din inimă asumat, pe care guvernanţii îl aplică poporului nostru şi care s-ar sintetiza în dictonul - un pic diferit de-al lui Pascal - Odi, ergo sum! (Urăsc, deci exist!).

Această nouă vrăjeală guvernamentală a creat în sânul prea-cinstitelor noastre vrăjitoare două curente de opinie total dihotomice. Astfel:

Mihaela, "cea mai mare vărjitoare din România" - cum stă scris pe poartă şi cum se autointiutulează -, spune că da, ar fi de acord cu chestia asta. De ce? Simplu, fiindcă dacă mă impozitezi, înseamnă că tu, stat, recunoşti că eu, vrăjitoare cu doctoratul luat la penitenciar sau nu, depun o activitate lucrativă cât se poate de onestă. Atât de onestă încât îmi ceri şi un impozit pe veniturile ce le realizez din ea. De acum, gata! Vrăjitoria dispare din codul penal şi nu mai este asociată cu acel odios capitol aducător de puşcărie, numit Escrocherie. Şi dacă tot dispare din Codul Penal, ar fi cazul să apară în nomenclatorul de meserii. Eventual şi în noua lege a salarizării, stabilindu-se şi cuantumul minim al retribuţiei.

Brăţara - regina vrăjitoarelor, după cum susţine chiar dumneaei - nu este însă de acord. Dânsa consideră că dacă "vrăjitoarile" tot sunt impozitate, ar trebui "să aibă şi ceva avantaje". Şi la ce avantaje s-a gândit Alteţa Sa Brăţara că ar fi cazul să beneficieze din partea statului? Păi, simplu: "Să ni se creeze şi nouă condiţii" - probabil de practicare a acestei nobile şi atât de grele meserii, pline de noxe şi de stres - "şi dă la o anumită vârstă-ncolo, să ne dea şi nouă pensii ca la orişice om care a muncit pă viaţa lui!".

Privind la această poveste cât se poate de reală, încerc două motive de satisfacţie:

În primul rând, iată că realitatea ţării în care trăiesc vine să îndreptăţească pe deplin naraţiunile pe care le scriu.

În al doilea rând, colegele noastre de fantazări, vrăjitoarele, vor fi şi ele impozitate pe veniturile scoase din tot soiul de poveşti, laolaltă cu toţi scriitorii. Şi, desigur, cu toţi ceilalţi fraieri care-şi plătesc în totalitate, cu abnegaţie, impozitele. Băieţii deştepţi e ştiut că n-o fac. Bine, acum şi vrăjitoarele e ştiut că sunt fete deştepte...

Apropo de deşteptăciune şi de ce nu, de seriozitate. Între prim-minstrul Boc - cu tot cu şeful lui, asumătorul senin de "răspunderi politice" de care, "hă, hă, hă!", nici în bască nu îl doare - şi cele două lidere ale vrăjitoarelor, cine vi se pare mai isteţ şi mai cu viziune?

Acum, că aţi răspuns, situaţia nu-i cumva fantastică?

P.S. Când guvernul Boc va iniţia şi impozitarea şuţilor şi a şpringarilor, o să depun o cerere la Ministerul de Externe pentru a mi se înlesni o întrevedere cu un ambasador foarte, foarte special: Şeherazada. Poate-mi acordă şi mie o viză pentru Împărăţia celor O Mie şi Una de Nopţi...

Ca de întâi ianuarie...

2011-01-01T15:07:00.008+02:00

Câine - exemplu viu de iluminare interioară (specia oculturista oculturista) - rămas vigilent încă de la Crăciun pentru ca, astfel gătit, să ureze tuturor, chiar de 1 ianuarie, un vesel LA MULŢI ANI!

O nouă oroare: bilanţul de sfârşit de an al cititorului-model

2010-12-30T10:28:00.002+02:00

Îmi place să citesc şi mă bucur ca de o solidaritate ocultă când cineva îşi mărturiseşte admiraţia pentru o carte la care am vibrat şi eu. Fără îndoială, am afinităţile şi naivităţile mele. Totodată sunt capabil să respect opiniile contrare legate de un scriitor sau de o lucrare. Mi se pare firesc să avem viziuni şi puncte de vedere diferite, inclusiv - sau mai ales! - în domeniul literaturii.

Însă de o zi, două, mă tot uit pe unele bloguri şi constat - la unele cu dezamăgire, la alţele ca la un firesc şi caracteristic exerciţiu de snobism - că o nouă chestie foarte cool a intrat în trendu' tendinţelor la modă. A început perioada bilanţurilor şi a (auto)elogierilor fruntaşilor pe ramură la lecturi. Nu caricaturizez nimic. Comparaţiile cu ediţiile festive de Ziua Republicii din Scânteia - organu' Partidului - se impun de-a dreptul jenant.

Unii - slavă Domnului, destul de puţini - dintre cei care citesc ţin morţiş să-şi sublinieze activitatea intelectuală şi o fac prin tot soiul de rapoarte-bilanţ pline de succesuri de tot penibilul. Unul povesteşte că el a citit 33 de cărţi, dar mai are cinzej' de pagini şi o termenă şi pe-a 34-a, altul îl surclasează şi declară stahanovist că el a halit deja peste şaptej' de bucăţi. Se vine şi cu realizări de sfâşâietoare excepţe, de genul: am reuşit ca anul acesta să citesc nu numai zeci şi zeci de cărţi, dar am izbutit să lecturez şi cutare roman care, umblă vorba prin târg, e greu de tot. De parcă parcă omul ar trebui să primească o decoraţie în plus pe chestia asta. Cărţile au, în viziunea acestor campioni ai lecturii, grade de dificultate mai ceva ca figurile impuse din patinajul artistic, iar faptul de a fi citit Ulysses sau Muntele vrăjit le conferă suplimentar o distincţie specială care particularizează medalia de erou al muncii cu cartea.

Mai mult de atât, exact ca vechii politruci, la sfârşitul bilanţurilor de lectură pe 2010 se fac şi angajamente de tipul: "În anul ce vine, nu numai că vom depăşi indicatorii de plan ai anului ce a trecut, dar vom efectua şi dificila abordare a cutărui roman sau a cutărei scrieri filozofice la modă".

Aceşti mândrii raportori mă trimit totodată cu gândul la copiii din tablourile lui Bruegel cel Bătrân (sau de Catifea, pentru pedanţi...) Copiii în cauză nu se joacă, nu iubesc jocul şi nu se bucură de el, ci se supun unei adevărate peintenţe a acestuia de parcă un blestem ineluctabil i-ar obliga să se chinuie astfel. Spre deosebire de acei copii, bilanţierii de azi, trăiesc voluptatea penitenţei, la fel ca şi cei ce se autoflagelau în pieţele spaniole. Aproape că îi auzi şoptind: "Vedeţi cât ne-am chinuit noi să citim? Păi, ori suntem intelectuali şi băieţi fini, ori nu mai suntem!".

Sau poate mă înşel eu şi de fapt s-a reuşit ceva incredibil şi anume manelizarea cititului. În fond, raportorii poate că în sinea lor fredonează: "Duşmanii moare/ Că am valoare:/La femei sunt XXL/ Şi la citit cărţi la fel!".

Despre literatura şi proza românească cu dragoste şi abjecţie

2010-12-27T08:51:00.001+02:00

Ceea ce voi spune acum nu are pretenţia vreunei analize aprofundate, bazate pe date statistice şi sintetizate metodic. Spun şi eu doar ce observ în jurul meu, iar toate acestea mă pun destul de serios pe gânduri.

Am avut în ultima vreme niscaiva discuţii cu tot felul de oameni, mai ales tineri, despre literatura română în general şi despre proza românească contemporană în special. O primă întrebare - pusă adolescenţilor - a fost cum li se pare materia numită şcolăreşte "română". Răspunsul aproape unanim - opt din nouă, ca să fiu ma precis - a fost: "E naşpa de nu se poate!". Al nouălea mi-a zis dând din umeri: "De obicei e o prostie şi te plictiseşti de mori la orele alea, da' din când în când mai sunt şi scriitori sau bucăţi mai mişto." "Şi cam care ar fi scriitorii mişto?", am întrebat plin de speranţă. Băiatul a stat un pic, după care a zis: "Acum, pe moment nu ştiu să-ţi spun, da' îmi aduc aminte că Creangă a fost chiar tare. A! Şi Caragiale-i mişto. De alţii nu ştiu să-ţi zic acum, pe loc." Atunci şi-au amintit şi alţi doi de Creangă şi de Caragiale, aderând şi ei la spusele colegului: "Aaa, da, frate, Creangă şi Caragiale-s mişto." Le-am amintit de Radu Tudoran şi de Toate pânzele sus. Majoritatea lor au dat iar din umeri şi au zis că, da, şi ăsta a fost mişto, au văzut filmul. Doar doi dintre ei citiseră şi cartea. Au fost câţiva care au zis că şi Mihail câine de circ a fost mişto. Am zâmbit şi le-am explicat că Mihail câine de circ a fost scris de Jack London. S-au mirat şi au zis privindu-mă neîncrezători: "Bine, da' filmu' era românesc!"

Trecând la contemporani am avut alte surprize. Încercaseră să citească, printre altele, Băgău sau 69, dar nimeni nu le terminase. "De ce?", i-am întrebat. "Fiindcă erau cam fâsâite şi aveau numa' caterinci de doi lei în ele", mi s-a răspuns. Am întrebat de premiata Cruciada copiilor a Florinei Ilis. Auziseră de ea, iar iubitorul de Creangă chiar încercase să o citească, dar renunţase rapid după un număr oarecare de pagini. "De ce?", l-am chestionat. "Fiindcă era total aiurea! Cică-i cu copiii din ziua azi, da' ăia din carte ascultă muzică la casetofoane şi n-are niciunu' empetrei sau ceva. O făcătură, ce mai!" I-am întrebat atunci dacă citiseră ceva de Dan Lungu, Filip Florian, Matei Florian, Răzvan Rădulescu, Radu Aldulescu. Au zis că: "nu, nu ne-am riscat la aşa ceva". "Păcat! Măcar unul din ei cred că v-ar fi plăcut!", am zis şi li s-o fi părut că vorbele mele aveau o nuanţă de insistenţă. O fată a dat sâcâită din umeri: "Ei, ce naiba să-ţi placă? Doar sunt scriitori români!".

Oftând, m-am intersat dacă mai citesc şi altceva în afară de presă, ca de exemplu literatură străină. Răspunsurile lor m-au lăsat cu gura căscată. Tinerii aveau nişte lecturi neaşteptat de variate, deşi poate că ar fi fost considerate de un pedant ca fiind destul de inegale valoric şi ciudate. Nu numai din clasicii literaturii universale, ci şi din scriitorii moderni sau contemporani. Am fost surprins nu de lecturile lor din Chuck Palahaniuk sau de cele din J.K. Rowling - sigur, o să mi se spună că mai ales scrierile doamnei Rowling sunt literatură de consum -, ci de faptul că vorbeau cu entuziasm despre De veghe în lanul de secară, romanul unei adolescenţe aparţinând altei generaţii.

Iată că, din fericire, dădusem de nişte tineri care citeau, mi-am zis după ce m-am despărţit de ei. Totuşi, nu puteam să fac abstracţie de nepăsarea, ca să nu zic de-a dreptul ostilitatea pe care o manifestau faţă de proza românească.

De unde o proveni această aversiune? Din orele de "română" şi reala lor ariditate? Din insuficienta promovare a scriitorilor români contemporani? Un răspuns franc şi dur - nu ştiu cât de exact, dar asupra căruia reflectez - l-am primit tot de la un adolescent care ştia însă că şi eu scriu (dar care n-a citit niciun text de-al meu din principiu cred). După un timp de reflecţie, mi-a zis uşor jenat: "Chestia e că voi scrieţi de parcă n-o faceţi decât ca să vă citiţi unu' pe altu' sau să vă citească criticii şi să vă dea premii. Fără supărare, da' scrieţi nişte aiureli plicticoase la maxim care, în rest, nu interesează pe nimeni altcineva pe lumea asta!"

Acum, deh, poate n-oi fi întrebat eu pe cine trebuie şi nici n-am făcut-o cu vreo umbră de profesionalism. Dar subliniez încă o dată: tinerii aceia încă mai citeau!

O să vă întrebaţi unde e "dragostea" din titlu. Bănuiesc că totuşi or mai descoperi şi câţiva curajoşi proza românească contemporană. În fond, chiar şi tirajele acestea anemice demonstrează că unii mai gustă şi aşa ceva.

Despre poezie n-am mai întrebat nimic. Prefer să-mi păstrez iluziile...

Scrisoare de la Moş Crăciun

2010-12-23T21:30:00.009+02:00

Nu ştiu dacă mă credeţi, dar nu i-am scris niciodată o scrisoare lui Moş Crăciun. Pe vremea când m-aş fi apucat să fac chestia asta cu deplină naivitate şi încredere, Moş Crăciun era în ilegalitate. În locul lui umbla unu' cu accent rusesc, Moş Gerilă.

Mai târziu, sigur, a apărut din nou şi dumnealui prin zonă, dar atunci eram adult. Bine, tot aş fi avut şi atunci o şansă să-i scriu Moşului deoarece, chiar dacă eram adult, nu înseamnă că automat eram şi matur. Cum acest fapt e valabil şi azi, tocmai încercam fără cine ştie ce tragere de inimă să compun scrisoarea aceea, la solicitarea unei doamne drăguţe din blogosferă. Când colo, ce săvezi? Prin e-mail mi-a sosit această scrisoare semnată de însuşi Moş Crăciun:

"Băi, prietene

Ia fii atent aici, şi zi-mi dacă ţie ţi-ar conveni să fii tutuit mereu, de parcă te-ai bate pe burtă cu toţi, de la prichindeii mucoşi până la boşorogii cărora neamţul ăla de Alzheimer le ascunde lucrurile. Toată lumea îmi scrie numai ca să îmi ceară diverse chestii. Cred că oricui i s-ar acri de "aş vrea să-mi aduci şi mie aia, şi aia, şi ailaltă!" Ia mai slăbiţi-mă cu rugăminţile voastre făcute cu ochi rotunzi şi umezi de căţeluşi abandonaţi în ploaie! Şi ăştia mici, de!, mai sunt cum mai sunt, că-mi cer chestii simple, da' să-ivezi pe ăia marii cu ce prostii îmi vin! Aia vrea să se mărite, ăla vrea să divorţeze, ailaltă vrea să slăbească, celălalt vrea muşchi şi cinci centimetri în plus, de parcă aş fi Peştişorul de Aur, nu Moş Crăciun.

Pe deasupra, de peste o sută de ani am domiciliu obligatoriu în Laponia. Pe cine am omorât, frate, de sunt condamnat să-mi trăiesc viaţa la capătul lumii, numai printre reni şi zăpezi? Ce, adică eu n-aş avea faţă să stau în Hawaii, sub palmierul ce-şi tremură frunzele în adierea brizei înmiresmate de orhidee, cu un cocteil în mână şi cu o fată nurlie pe genunchi?

Am ajuns eu, un om venerabil şi înţelept, să fiu dat ca exemplu de prostie. Nu ziceţi voi, când, chipurile, n-aud eu, "lasă-l, măi, pe Boc, că-i mai fraier ca Moş Crăciun"? Hai, pe bune! Ia zi-mi cinstit, cine-i mai fraier, eu sau voi, că i-aţi ales pe ăştia să vă fure şi după aia să vă mai bată şi obrazul că sunteţi o ţară de asistaţi?

M-am deşelat tot cărând la sacii voştri de cadouri. Am trei discuri vertebrale făcute praf, dar n-am nici măcar o zi de Crăciun concediu medical. În plus, acum conduc tiruri întrgi, ba cu Coca-Cola, ba cu Tuborg, ba trag Lozul Special toată iarna. Păi, ce, nene, eu oi fi câştigat la belciuge?

Am acceptat să port hainele astea stridente, garantându-mi-se că numai eu am dreptul să le port, că sunt unic şi nimeni n-o să mai fie îmbrăcat aşa. Acum le poartă toate siliconatele şi îmbotulinatele şi zic că sunt "Crăciuniţe".

M-am căţărat pe sute şi sute de milioane de case şi am cobrât prin nici nu mai ştiu câte hornuri, iar după aia trebuie să umblu ca o pisică, să nu mă audă nimeni, în timp ce eu abia îmi mai trag sufletul de atâta efort şi hârâi ca dracu de la atâtea gudroane câte am înghiţit de la toate nenorocitele alea de hornuri. Pe care nici măcar n-aveţi bunul-simţ să le curăţaţi când ştiţi că urmează să vin!

Gata! M-am sictirit şi nu mai suport, da? Mi-au ajuns până peste cap toate umilinţele, toată bătaia asta de joc, toate milogelile voastre.

Când creşteţi, nu mai există Moş Crăciun, da' tot îi adresaţi în gând o dorinţă şi când ajungeţi la azil. Ei bine, de la anu' a înţărcat bălaia şi să mă lăsaţi în pace! Îmi dau demisia şi plec. Pentru început, în Caraibe, alături de nişte Crăciuniţe creole adevărate, cu decolteuri naturale, ofertante şi mijlocel cambrat.

Vă pup pe portofel, orfanilor!"

Semnat:

"Moş Crăciun"

Am rămas cu gura căscată, vă daţi seama. M-am apucat să recitesc scrisoarea şi tocmai îmi aprindeam gânditor o ţigară când, hop!, un e-mail scurt:

"Nu vă speriaţi! Aşa face Moşul întotdeauna în perioada asta, când e avalanşă de scrisori şi îşi închipuie că n-o s-o scoată la capăt cu toate dorinţele şi cu toate rugăminţile. Pe deasupra, l-a şi caftit la table Moş Nicolae şi s-a enervat şi mai tare. Acum, că a scris misiva asta, s-a mai răcorit şi s-a întors iarăşi la treabă. Vă spun eu, cum e inimos, isteţ şi plin de râvnă, le rezolvă mereu pe toate! Pe absolut toate.

Să fiţi cuminţi!"

Biletul era semnat "Rudolf, ren şi atât".

Am zâmbit şi am căzut iar pe gânduri, însă de data asta mult mai liniştit. Dar ia stai aşa! Dacă se apucau să trimită şi spiriduşii vreo scrisoare indignată? Sau dacă vedea şi nevasta Moşului chestia aia cu Crăciuniţele creole? Aoleu! Am socotit deci că e mai bine să închid repede net-ul şi v-am spus povestea aşa.

P.S. Urez tuturor vizitatorilor acestui blog un Crăciun fericit, cu sănătate şi multă, multă veselie! Să fiţi (foarte) iubiţi şi, dacă se poate uneori, răsfăţaţi!

Sindromul Ion Cristoiu

2010-12-21T11:19:00.006+02:00

Ultimul scandal în care este implicat celebrul Ion Cristoiu nu este chiar atât de banal pe cât pare. Găsasc că, dimpotrivă, el are valoarea unui sindrom ce vădeşte o maladie serioasă.

Nu o să discut aici despre teoretizările aiuristice şi sforăitoare ale gazetarului, cele făcute la emisiunea doamnei Eugenia Vodă, ca să fiu mai exact. Adică nu o să mă apuc acum să discut despre cazul Zelea Codreanu şi despre fenomenul legionar. Găsesc că despre asta s-au pronunţat la obiect, solid argumentat şi cu pertineţă cel puţin trei istorici români de marcă.

Problema care m-a făcut să cad pe gânduri este a acestui Ion Cristoiu şi a reacţiilor pe care intelectualitatea noastră le are faţă de acest personaj. Ultimul său demers are acelaşi aer de publicitate făcută sieşi printr-un demers provocator, ca de atâtea alte ori. Aparent nu-i cu nimic mai ieşit din comun decât descoperirea găinii vivipare care l-a făcut celebru şi care l-a lansat pe traiectoria marelui jurnalism. Acelaşi mecanism, aceeaşi pricepere, acelaşi profesionalism.

De la găina aceea încoace, Ion Cristoiu şi-a descoperit rând pe rând bosa de scriitor, apoi pe cea de ideolog, politolog şi, în fine, pe cea de istoric. Iar dumnealui nu că s-ar vrea câte puţin din toate, ci îşi închipuie că e o mare personalitate în fiecare din aceste domenii.

De unde până unde a ajuns omul acesta la asemenea convingeri? Simplu, fiindcă a devenit celebru! La început prin articolele sale îndoielnice dar cu mare priză la public, mai apoi prin apariţiile sale televizate care făceau rating. Indiferent câte şi ce prostii zicea, omul trezea interes. Iar acesta e cel mai important lucru într-o televiziune sau pentru un ziar de scandal. Mai mult de atât, indiferent de cauza politică pe care o îmbrăţişa, de fiecare dată, chipurile, dezinteresat şi cu cea mai deplină onestitate, era urmărit cu interes şi crezut pe cuvânt.

Încet, încet, Ion Cristoiu a devenit prototipul analistului naţional, care nu că îşi spune o părere, dar e chiar un expert în domeniu, fie că este vorba despre fiziologia galinaceelor, fie că este vorba despre filozofia presocratică.

La început l-am privit cu amuzament, distrându-mă uneori copios să-l văd cum bate câmpii pe cele mai diverse teme. Şi nu cu graţie, ci ridicol din greu. Apoi a devenit obositor. Vorba regretatului Toma Caragiu: "Şi pe unu, şi pe doi, cântă Toma din cimpoi". Or Cristoiu "cânta din cimpoi" pe la tot felul de ziare, ba şi pe la cam toate televiziunile româneşti. În cele din urmă, ajungând dumnealui atâtde celebru şi atotştiutor, a devenit pur şi simplu arogant.

Atât de arogant încât a început să-i tragă de urechi pe cei care chiar erau nişte profesionişti în domeniul lor. Îmi aduc aminte şi azi cum făcea spume la gură - şi la propriu, nu numai la figurat - împotriva universitarului Tismăneanu. Urla ca scos din minţi, recurgând la cele mai stupide argumente: "Ce-mi tot spuneţi că a scris Tismăneanu cărţi şi că e mare profesor în America? Io am scris nouă cărţi - nouă, domne, nouă! - nu cinci ca ăla!". I-a luat la rând după aceea pe Patapievici sau pe Liiceanu, nu în calitatea lor de discutabile persoane publice, ci cântărindu-le cu causticitatea penibilă tocmai el scrierile, din care evident că nu a priceput nimic.

Din păcate, ajuns la faza asta, personalităţile - reale! - ale culturii române n-au reacţionat mai deloc. Intelectualitatea noastră, prinsă etern în tot soiul de nesfârşite ostilităţi de grup, s-a mulţumit să râdă în pumni de bălăcărirea rivalilor, indignându-se mai apoi individual când erau şi ei luaţi în tărbacă de iscusitul într-ale provocării Cristoiu.

Fiindcă, trebuie să i-o recunosc, singura sa pricepere adevărată este doar aceasta. Iar măiestria sa în acest domeniu este pusă în slujba unui oportunism feroce, unui oportunism deservit de un mecanism de giruetă, care muşcă mâna ce l-a hrănit ieri, şi va scuipa mâine în obrazul pe care-l sărută azi. Iar oportunismul acesta l-a dus pe culmea unei celebrităţi gonflate pe care o confundă cu prestigiul. Până într-acolo încât acest gazetar mediocru îşi închipuie că a devenit peste noapte o pesrsonalitate deplină a culturii noastre.

Criticat pe bună dreptate pentru prostiile debitate la emisiunea doamnei Vodă, iar împotriva actului său mediatic alcătuindu-se chiar şi o scrisoare de protest, Ion Cristoiu reacţionează vehement şi scrie la rându-i o epistolă de răspuns. În aceasta, dumnealui spune ofensat, după ce îi cheamă pe toţi criticii săi - "tot felul de neica-nimeni", după cum îi consideră - să vină cu dovezi şi opinii temeinice, nu cu lozinci: "Nu poţi să semnezi o scrisoare de protest împotriva unui om care chiar a studiat problema respectivă". Adică, vezi Doamne, nişte oameni - "poetese, mătuşi, piţifelnici", cum le spune maestrul - care "nu ştiu nimic" despre problemă protestează împotriva marelui cărturar de renume mondial Ion Cristoiu. Cum a ajuns dumnealui un aşa mare gânditor al neamului? Păi, cum să ajungă? A făcut talk-show-uri, domnule, nu aşa!

Am spus că Ion Cristoiu, în această ultimă şi apoteotică înfăţişare a sa, reprezintă un sindrom al unei boli serioase care ne bântuie societatea. Boala se poate numi simplu şi banal confuzie a valorilor. Cui dă din umeri nepăsător, îi propun un mic exerciţiu de imaginaţie:

Deschideţi televizorul şi se face că pe cran apare vestita Lori. Şi ce întreprinde dumneaei? Discută, gazda emisiunii fiind domnul Oreste Teoderescu, despre istoria religiilor şi despre gnoze, făcând o aspră critică, punctată de ironii fine pe seama profesoraşului aceluia american de origine română care s-a numit Ioan Petru Culianu. În partea de jos a ecranului, scrie cu majuscule: "Loredana Groza - cantautor, romancier, reputat specialist în oculturism şi în limba braziliană". Credeţi cumva că exagerez?

Dacă da, vă avertizez că se aude prin târg că puiul născut cândva de o găină în Evenimentul zilei visează deja la Academia Română.

Scriitorilor români li se pregăteşte ceva...

2010-12-18T10:15:00.005+02:00

Aţi auzit de A.N.U.C.? Dacă nu, să vă traduc aceste nobile iniţiale: Alianţa Naţională a Uniunilor de Creatori. Această alianţă, din care face parte şi Uniunea Scriitorilor din România, are o iniţiativă legislativă care va produce efecte negative dacă fi adoptată.

Respectivul proiect de lege are nişte paragrafe prin care se cere ca timbrul literar aplicat fiecărei cărţi să fie plătit pentru întregul tiraj şi în avans!

Până să intru în fondul problemei fac o mică paranteză. Timbrarea cărţilor precum sticla de ţuică sau pachetul de ţigări nu se mai practică nicăieri în Uniunea Europeană. Cititul nu este un viciu şi nu trebuie pedepsit financiar printr-o taxă suplimentară pentru scârbavnicii consumatori care comit acest păcat, ci dimpotrivă, aş zice eu, ar trebui încurajat. Chiar şi de Uniunea Scriitorilor...

Revenind la iniţiativa A.N.U.C., mulţi poate că o să dea din umeri şi o să se întrebe ce mare cheste-i asta. Păi, este şi o să explic - cu slabele mele puteri, cel puţin o să încerc - cum o să se reflecte aceasta în realitate.

Orice editor serios ştie că tirajele cărţilor de literatură românească contemporană merg destul de greu la noi. Un scriitor bun, cu oarecare vizibilitate, se poate publica într-un tiraj de 2000 de exemplare şi ăsta e considerat un tiraj bunişor, aşa cum unul de 5000 e apreciat ca foarte bun, iar cel de 10000 e unul excepţional. Unul de 50000 e deja ceva de vis.

Toate acestea cu o singură condiţie: să se şi vândă. Însă la fel de clar acelaşi editor ştie prea bine că foarte rar tirajul unei cărţi româneşti scrisă de un autor contemporan se epuizează. Retururile - cărţile rămase nevândute - care se înscriu într-o cantitate optimă, sunt între cinci şi zece la sută din tiraj. De obicei sunt cam de douăzeci de procente, însă adesea, mai ales la debutanţi, depăşesc sever aceste cifre.

Editorii vor trebui deci să se gândească de două ori mai mult decât până acum ce politică trebuie să aplice dacă vor ca firma să mai existe şi pe mai departe. Ori scoţi numai bestseller-uri internaţionale, închizând ochii la peltelele siropoase sau la vârcolacii şi vampirii care se iţesc prin destule dintre acestea, ori reduci drastic tirajele autorilor români pe care decizi să-i publici. Ori şi una, şi alta. Sigur că există şi Llosa, Eco, sau Rushdie, dar aceştia au drepturi de autor pe măsură pe care nu poţi să le driblezi...

Practic, încercând să dibuie numărul cât mai exact al cărţilor ce se vor vinde - fiindcă plata pe întregul tiraj şi în avans a timbrului literar le-o va impune financiar fără milă - şi punând la socoteală toate scăzămintele care se impun - un număr de exemplare pentru reprezentare sau gratuităţile pentru autor, de exemplarele cu reduceri de preţuri de pe la târgurile de carte nici nu mai poate fi vorba - editorii vor tăia cam la jumătate tirajele unor autori buni, însă fără prea mare vizibilitate. În această categorie vor intra în primul rând cei mai înzestraţi dintre noii veniţi în literatură, dar şi autorii de calitate care poate că or fi fost semnalaţi ca scriitori valoroşi în revistele de specialitate sau prin premii literare serioase, însă nu au apucat să fie suficient de cunoscuţi publicului. Povestea cu valoarea ce se impune până la urmă rămâne cel mai adesea un simplu basm - desigur mai există şi excepţii menite însă să confirme regula - şi nu le ţine în niciun caz de foame autorilor care se vor bucura...postum de tiraje consistente.

Prin noua iniţiativă a U.S.R. nu numai că debutul în literatură se va subţia dramatic, dar şi autorilor deja consacraţi li se va limita sever posibilitatea de a publica altfel decât în nişte tiraje şi mai meschine decât cele de azi, iar apariţiile lor editoriale vor fi chiar şi mai rare deât acum. Cât despre cititorii scriitorilor noştri, în atari condiţii, evident că numărul lor va descreşte de-a dreptul programatic.

Aş dori să mai subliniez ceva. Nu sunt câtuşi de puţin un adversar al Uniunii Scriitorilor din România. Chiar dacă nu fac parte din această organizaţie, aş fi onorat să-i devin cândva membru, considerînd-o o instituţie prestigioasă.

În acelaşi timp, îmi permit să atrag atenţia că există şi scriitori care nu fac parte din ea. Şi acestora li se vor aplica pe lucrările lor acelaşi timbru al Uniunii, deşi U.S.R. nu face practic nimic pentru ei, în afără de a avea această năstruşnică iniţiativă care însă îi va lovi şi pe aceştia la fel de necruţător ca pe membri. Ceea ce, să-mi fie cu iertare, nu mi se pare deloc corect.

Mai adaug că nu sunt nici editor şi nici nu ţin partea vreunei case editoriale. Nu fac parte din nicio grupare contra nu ştiu cui sau pro nu ştiu care. Sunt pur şi simplu un om care scrie cărţi - pe care uneori le mai şi publică - şi care citeşte cărţi. Inclusiv pe ale confraţilor mei români. Şi aş vrea să mai public şi să mai citesc şi în continuare, atâta tot.

Poate că U.S.R. s-a molipsit de la guvernul Boc de boala asta de a lua de-a valma cât mai multe şi mai mari taxe şi impozite şi în cele mai nefercite feluri, ca să nu zic odioase de-a dreptul. Spre deosebire de acest guvern care a pierdut demult legătura cu realitatea, cred că diriguitorii Uniunii sunt cu mult mai lucizi şi această nefericită iniţiativă a fost insuficient analizată. Trag nădejde că îşi vor reveni ca dintr-o gripă supărătoare.

De asemeni, sper ca acest articol să contribuie şi el de pe această pagină de blog la trezirea unei reacţii cât mai ample şi cât mai eficiente. Altminteri, dacă această iniţiativă păguboasă va căpăta putere de lege, votată la grămadă şi promulgată prezidenţial cu nepăsare, degeaba o să mai luăm poziţie şi o să tot semnăm scrisori de protest după aceea. O să fie deja mult, mult prea târziu.

P.S. Dacă doriţi să aflaţi şi alte păreri, cu siguranţă mai avizate, citiţi articolele pe această temă publicate în Suplimentul de cultură de Răzvan Chiruţă şi Alexandra Atanasiu, precum şi cea mai recentă postare de pe blogul scriitorului Lucian Dan Teodorovici, care este în plus şi coordonator al colecţiei Ego.Proză, a editurii Polirom, fiind deci mai în temă cu subtilităţile şi problemele muncii editoriale.

Mici delicii

2010-12-14T22:44:00.006+02:00

"Isus era fiul lui Dumnezeu, dar şi un tânăr de familie bună, dinspre mamă."

Credeţi că e vreo afirmaţie de Gâgă dintr-o lucrare şcolărească? Nici vorbă. Afirmaţia îi aparţine Arhiepiscopului Quelen al Prisului şi a fost rostită din amvonul catedralei Notre-Dame. Sigur, acum aproape două secole. Prostia însă e plină de prospeţime.

"Îmi vine în minte un alt citat: 'Eu nu mă trag dintr-o famile bună. Copiii mei da.' Dacă nu e vorba de un umorist, iată, cel puţin, un un imbecil fericit."

Jean-Claude Carriere

"Am aflat că v-a murit fratele...", spune Skefflington.

"Da. Şi avea numai zece ani", zice James Joyce.

Skefflington îl bate încurajator pe spate şi-i replică plin de compasiune:

"E dureros totuşi!"

"Ce mare om ar fi fost Balzac dacă ar fi ştiut să scrie!"

Gustave Flaubert

Răspunsuri ale editorilor către anumiţi autori:

Ironic:

"Poate sunt eu cam mărginit, dar nu pricep de ce e nevoie de treizeci de pagini pentru a povesti cum cineva se foieşte în pat fără a izbuti să adoarmă."

(Primul raport de lectură la În căutarea timpului pierdut, de Proust)

Lui Flaubert, în legătură cu Doamna Bovary:

"Domnule, v-aţi îngropat romanul într-un talmeş-balmeş de detalii bine descrise, dar complet inutile."

Lui Emily Dickinson:

"Toate rimele dumneavoastră sunt false."

Lui George Orwell, privitor la Ferma animalelor:

"Nu se poate vinde o poveste cu animale în Statele Unite."

Într-o misivă ce se poate citi în Revue des Missions apostoliques, un preot îi muţumeşte corespondentului său pentru o apă miraculoasă, care a avut un efect foarte bun asupra "bolnavului", dar "fără ştirea lui". Astfel:

"I-am dat să bea din ea nouă zile la rând, fără să-i spun ce este, şi, după ce patru ani se zbătuse între viaţă şi moarte, rezistându-mi cu o înverşunare descurajantă şi cu blasfemii teribile, în cea de-a noua zi şi-a dat duhul senin, cuprins de sentimente creştineşti cu atât mai reconfortante cu cât erau mai puţin aşteptate."

Admirabila scrisoare se găseşte la loc de cinste în Dicţionarul prostiei, scos sub îngrijirea lui Jean-Claude Carriere.

"Dacă un instalator vine să-mi repare o ţeavă care curge în baie, îmi ia o grămadă de bani, iar după ce pleacă descoperim că ţeava curge în continuare, mă voi consola spunându-i soţiei: 'E un cretin, altfel n-ar desfunda closete, şi nici măcar asta cum trebuie. Ar fi profesor de semiologie la Universitatea din Bologna.' "

Umberto Eco, Nu speraţi că veţi scăpa de cărţi

"Când Bossi, liderul Ligii Nordului, o mişcare rasistă, xenofobă şi homofobă, a venit prima oară la Roma pentru a ţine un discurs, oamenii au ieşit pe străzi cu pancarde pe care se putea citi: Voi trăiaţi în copaci când noi eram deja poponari."

Umberto Eco, Nu speraţi că veţi scăpa de cărţi

Ce gândeşte un iepuraş în timp ce freacă puşca

2010-12-12T12:01:00.010+02:00

Incitat de trei chestiuni care mi s-au întâmplat sau pe care le-am citit în ultima vreme, iată că mă apuc şi eu să gândesc cu glas tare aici.

Primul lucru care s-a petrecut a fost faptul de a mi se promite că un roman de-al meu ar putea fi publicat într-o colecţie a unei edituri de e-book-uri. O chestiune fără îndoială cât se poate de onorantă şi care m-a bucurat.

Al doilea lucru a fost iniţiativa cuiva foarte apropiat - dar locuind în State - de a-mi face cadou de Sărbători un iPad, adică un soi de Rolls-Royce al e-reader-elor. Chestiune care iarăşi, fireşte, m-a bucurat.

În fine, ultimul eveniment incitator l-a constituit postarea lui Micawber (http://ce-am-mai-citit.blogspot.com/2010/12/readere-pentru-ipad.html), cea referitoare la programele e-reader-elor şi la experienţa personală pe care domnia sa le-a avut cu acestea.

Să fii autorul unui roman care o să apară la o editură specializată în cărţi electronice e o treabă foarte faină, mi-a zis eu visător. Cartea electronică are un viitor ce se conturează din ce în ce mai clar - afirm asta fără să mă asociez celor care cântă prohodul cărţii tipărite, sfârşit în care de altfel nici nu cred. Un mare critic literar francez constata pe la sfârşitul acestei veri că pentru prima dată, pe plajele pe unde s-a plimbat dumnealui - în mod sigur nu cele româneşti -, numărul de cititori de cărţi în format clasic fusese egalat de cei ce-o făceau în format electronic. Observaţia aceasta mi se pare una foarte, foarte interesantă şi pilduitoare. Ea demonstrează concreteţea unei tendinţe tot mai manifeste a cititorilor dar şi o reală resurecţie a lecturii. Una care cu siguranţă ar necesita o discuţie mult mai largă, mai serioasă şi care să implice eventual şi mai multe genuri de profesionişti.

Numai că, pornind de la ispititoarea ofertă a darului de Crăciun venită din partea prietenei de peste Ocean, m-am apucat şi eu să fac săpături înspre ceea ce ar însemna asta din punct de vedere al taxelor vamale. Poate din nepriceperea mea sau din prea marea discreţie a Autorităţii Vamale Române, n-am reuşit să dau de un nomenclator care să mă lumineze în ceea ce mă interesa pe mine. Oricum, tot de pe net, am aflat - şi dacă oi fi greşit informat, să-mi fie cu iertare şi mulţumesc dacă aveţi alte date şi mi le daţi de ştire - că taxele pe care trebuie să le plătească un român pentru un iPad venit direct de la mama lui, din Statele Unite, sunt de 20% taxă vamală plus 24% TVA, adică 44% din valoarea de achiziţie a obiectului pe pământ american. Adică, având în vedre că obiectul costă acolo între 400 şi 700 de dolari, numai taxa pe care ar trebui s-o plătească fericitul primitor al iPad-ului se ridică de la 563 de lei grei, la 985! Car' va să zică de la peste cinci milioane şi jumătate de lei vechi la aproape zece milioane cum se spune pe la mine în mahala. Dacă nu ai norocul să ai vreun prieten prin State care să aibă suficientă dare de mână încât ţi-l facă cadou, ci doar să ţi-l trimită contracost, atunci iPad-ul devine ceva atât de scump că mai bine te laşi păgubaş, valoarea lui fiind cam de la două salarii lunare medii naţionale în sus, după cum însuşi guvernbocu' a zis.

Sigur, avem iPad-uri şi în ţară, dar acelea sunt şi mai scumpe, fiindcă şi importatorul trebuie să trăiască şi el din ceva.

Buun! Să zicem însă că după atâta efort şi sacrificii, gata!, ai biblioteca portabilă de vis la tine. Numai că biblioteca aceea e doar o mobilă superbă, practică, putând să o iei după voie oriune, dar e... GOALĂ! Păi, după ce ţi-ai pus pielea în saramură ca să ţi-o cumperi, să mai dai alţi bani ca să o umpli? Sigur, pare o gândire la fel de primitivă ca a clasicului întru biblioteci Borcea Magnificul. Dar să dea naiba dacă şi cel mai nărăvit cititor nu e încearcat de această borceaiană dilemă, după un asemenea tur de forţă care l-a lăsat cu buzunarele goale.

Problema e că iubitorul de lectură riscă să rămână în România şi cu buzele umflate, pe lângă neajunsul prezentat mai înainte. De ce? Păi, de unde atâtea cărţi electronice în limba română? Dacă nu mă credeţi, ia preumblaţi-vă niţeluş pe site-urile marilor noastre edituri. Cam slabă mişcarea, nu? Poate vă spuneţi că asta-i situaţia acum, dar în viitor lucrurile se vor schimba radical - aşa cum credeam sincer şi eu. Ei bine, dacă aveţi suficientă răbdare şi curiozitate vedeţi ce spun cei care se ocupă de chestiunea aceasta pe la edituri şi ce năzuroşi şi scârbiţi de-a dreptul sunt dumnealor de "povestea asta cu cărţile electronice". Sigur, oamenii aceştia animaţi de asemenea viziuni conservatoare nu-s etern în funcţii sau, cine ştie, şi-or mai schimba şi dumnealor păreile în raport cu mişcările ce poate că or răzbate şi până la ei cumva. Dar, fireşte, pe la noi aceste schimbări de umori şi prinţipuri mai au de aşteptat niscaiva vreme. Numa' încetu', Batore!

Prin septembrie, cu ocazia fabuloaselor "Zile ale Bucureştilor", la o terasă de fiţe din "Centrul Istoric", am surprins o scenă care mă tot urmăreşte de atunci. Trei fătuci - de genul celor cărora li se potriveşte zicerea lui Titus Livius cum că "deşi n-ar fi în stare de nimic, sunt capabile de orice" - se însoreau cu nişte cocktailuri scumpe în faţă şi uitându-se la e-reader-ul uneia dintre ele. La un moment dat, una-i zice proprietarei respectivului iPad: "Auzi, făi, fată, da' Cancanu' sau Clicku' poţi să-l vezi pe ăsta?". Iar tipa îi răspunde entuziasă: "Da, mă, Andreio, mă! Are tot ce vrei că al meu-i cu trei gi şi are acces pă net la moment şi oriunde aş fi. Are şi Libertatea şi chiar şi Cosmopolitanu' românesc, tu! Uite-l aici pe Botezatu' la lansarea colectiei, na!". "Mamă", face cea de-a treia admirativ, însă cu ochii sclipind de invidie, "da' atunci să ştii că chiar să merită banu', fată, să mor!"

Până una-alta, ca în multe alte aspecte ale vieţii noastre pe pământ mioritic, cei ce merită şi ştiu, n-au, iar cei ce au, nu merită şi nici nu ştiu ce au. Pentru cei dintâi iPod-ul rămâne un pod prea îndepărtat, iar pentru cei din a doua categorie e doar o altă fiţă care-i "în trendu' modei" şi se cere neapărat bifată. Dar cum la noi speranţa trage mereu nădejde, îmi zic zâmbind ca iepuraşul ce freca puşca: deocamdată...

1 Decembrie - Ziua naţională de stat (şi eventual de cujetat) a României

2010-12-01T17:22:00.009+02:00

Văzând emulaţia patriotică înmuiată în lirism ce bântuie azi naţia mă simt şi eu dator cu următoarea tablă de materii a unei istorii pe repede-înainte, după cum urmează:

Capitolul unu: Epoca arhaică, străvechimea, foarte-vechimea, vechimea şi vechimea mai nouă:

"Strămoşii noştri au fost, indubitabil, primii locuitori ai Europei"; Gânditorul de la Hamangia; geţi, daci, boii şi tauriscii, când amicii, când inamicii geto-dacilor, cei mai viteji dintre traci (restul citatului din Herodot nu e arătat românilor niciodată din pricini educative); baba Dochia; un mânz cu brânză; Zalmoxe - presupus sclav fugar de-al lui Pitagora; Marele preot Deceneu; Traian şi Decebal; fraţii Petreuş, surorile Cupcea şi sextetul Canatabile (ehei!...); Dacia, un viezure cu o barză şi, desigur nişte brânză; retragerea Aureliană din Dacia Felix; Dacia Solenza; un viezure tupilat după o brazdă fură brânza unui protoromân insuficient de grijuliu cu vastul şi nuanţatul vocabular dacic; goţi, vizigoţi, ostrogoţi, huni, vandali, alani, gepizi, bulgari, slavi; omagiu lui Glad, Menumorut, Bezerenbam, Mişelav, Seneslau, Litovoi, eroi străvechi cu nume româneşti tipice; tătari, incendii; Basarab Întemeietorul, cumani, pecenegi, lifte ivite din adâncul Asiei; Cavalerii teutoni, Kronstadt - veche vatră de cultură românească, Dragoş-Vodă Descălecătorul şi Moldova - ţară numită după o căţea (decedată în condiţii suspecte), dar având pe stemă un cap de bour, presupusul ucigaş al respectivei căţele; Mircea-Vodă, fost cel Bătrân, devenit cel Mare, redevenit cel Bătrân, deşi se pare că a fost şi el copil cândva; Mama lui Ştefan cel Mare; tata lui Ştefan cel Mare - Bogdan al II-lea, fiul din flori al lui Alexandru cel Bun (mama, stupoare!, necunoscută); Mioriţa - autor anonim şi colectiv..., oaia năzdrăvană, Bisisica; "Vom fi iarăşi ce am fost şi mai mult decât atât", Petru Rareş - fiul din flori al lui Ştefan cel Mare şi Sfânt cu numita Răreşoaia (altcineva decât Vrâncioaia); Campioana unei mari iubiri (decisă după lovituri de la unsprezece metri); scrisoarea lui Neacşu din Câmpulung - conformă cu originalul; cei ce ne-au dat nume; cei ce n-au dat nume; Mihai-Viteazul se gândeşte să întemeieze mitul eroului unificator de ţară şi, incredibil, reuşeşte spre stupoarea contempornilor săi care nu înţeleg totuşi nimic din ceea ce el a făcut (invidios, un amic creştin îl omoară spre nemulţumirea turcilor); Antim Ivireanul - georgian stabilit în Muntenia care îşi pierde capul amestecându-se unde nu-i fierbea oala; Dimitrie Cantemir - domnitor şi cărturar foarte rău, emigrat în Rusia de bunăvoie (acolo unde a şi scris foarte urât şi absolut denigrator despre români - beţivi, răi de muscă, bîrfitori, putori, scandalagii, laşi dar lăudăroşi, cu spaimă de învăţătură şi superstiţioşi - într-o carte care se numeşte Descrierea Moldovei); fanarioţii şi secolul lor întunecat de apăsarea primelor şcoli superioare româneşti şi dări de legi după model european; Kisselef, Regulamente organice, zorii lumii noi.

Deşteptarea României:

Frig, înnorat, gheaţă la mal, pe Dunăre curg sloiuri; Tudor Vladimirescu încearcă el ceva, dar e predat de vitejii săi panduri celor opt arnăuţi care îl ridică (pentru a fi condamnat la moarte de un amic grec), chiar din mijlocul oastei sale, caz unic în istoria universală; somn naţional de voie până la 1848; în Moldova paşoptiştii se adună conspirativ într-un hotel, şpriţuiesc, fac scandal, sunt umflaţi de poliţie şi trimişi care încotro, iar revoluţia se amână pentru o dată ce va fi anunţată ulterior, pentru orice eventualitate este mutată în Muntenia care avea o echipă ceva mai bună; din toamnă, este transferată în Transilvania, dar în primăvara lui 1849 revoluţia pierde partida, în general prin neprezentare, deşi bietul Avram Iancu bate satele în căutare de atacanţi, dar oamenii serioşi erau plecaţi cu vaca la târg; În urma Războiului Crimeii are loc Tratatul de la Paris, iar masonii români profită şi-o pun de un plebiscit, unde ai noştri votează pentru acelaşi domnitor: Alexandru Ioan Cuza; Şapte ani mai târziu, sătui de coţcăriile şi amantlâcurile lui Cuza, boierii cad la pace şi-l aduc din Germania pe Carol de Hohentzollern-Sigmaringen, un tip lipsit de imaginaţie şi obsedat aiurea de muncă; iar în 1877, aniversând un secol de la Revoluţia Americană, pornim şi noi Războiul de Independenţă, pe care, culmea, îl şi câştigăm (deşi pacea de pe urma lui avea să ne coste chiar mai mult - adică Basarabia - decât războiul). Oricum, mai de gura neamţului ăluia de rege, mai din idealism sau din calcul, România se scoală şi se întinde până ce, în primăvara lui 1919, se face România Mare. Primul ei gest? Punerea în fruntea Ungariei, cu ajutor militar românesc a amiralului Horty, marele nostru viitor prieten...

Capitolul trei: Epoca modernă, faza recuperări, dezvoltări şi pe urmă belele

E capitolul cel mai scurt, fiindcă România ajunge o ţară aproape normală şi deci neinteresantă, deşi se trăgeau şi pe atunci mari tunuri cu statul, dar meschine, dacă te uiţi la contemporanii noştri; Urmează însă al doilea Război Mondial şi devenim furnizori la greu de materii prime - întâi pentru Germania hitleristă, mai apoi pentru Uniunea Sovietică stalinistă, ceea ce, evident că nu ne-a fost în niciun caz de bine, întodeauna aliându-ne de nevoie cu cei răi, iar mai apoi întorcând noi armele cam târzior. Başca carnea de tun alcătuită din sutele de mii de trupeţi, până într-un punct aliaţi de nădejde - care, la Cotul Donului priveau lung în urma altor aliaţi, italienii de exemplu, ce alergau mâncând pământul, aruncându-şi armele pentru un spor de viteză, înspăimântaţi de mujicii ruşi, altă carne de tun. Dincolo de bravura amărâtului de ostaş român, băgat mereu la înaintare acolo unde era mai nasol, lipsa tipică de orientare în teren a conducătorilor politici ne-a costat patru decenii de îngheţ şi hibernare. În acest timp, ne-am tot pierdut elitele prin puşcării, ne-am tot pierdut profesioniştii în lupta de clasă sau emigrând, firesc, în Occident, însă rămânând mereu câţiva şi pe aici, dar cu toate acestea am supravieţuit întotdeauna. Cum? Majoritar şi covârşitor cu înlocuitori, fireşte! Care înlocuitori? Păi, ăştia de ne conduc acum ce-or fi altceva decât nişte surogate de oameni de stat?

Capitolul patru: De la folclorul nou la manea.

Poate că am fi - şi în multe privinţe suntem şi azi - cam mioritici, dacă madam Europa n-ar sta cu ochii pe noi şi nu ne-ar îmboldi mereu de la spate: fă asta, fă aia, fă ailaltă! Noroc că de atâtea şi atâtea sute de ani am învăţat o şmecherie care nu dă greş niciodată: zi ca ei, dar fă ca tine! În plus, ştim prea bine că nici politicienii occidentali sau oamenii lor de afaceri nu sunt sfinţi, iar aici se aplică legea lui O(hm)m: eşti om cu mine, sunt om cu tine. În felul acesta ne furăm căciula unul altuia într-o veselie, drept care zicem într-un glas: La mulţi ani, naţiune!

În mod aparent ciudat, istoria se scrie în continuare cu fiecare zi şi fiecare an scurs. Din păcate, ocupaţi cum suntem cu ale noastre, n-avem nici măcar timp s-o citim, darămite s-o scriem chiar noi, în mod conştient, nu la dicteul automat al onirismului politic ce ne încântă şi ne duce în transă mereu, la fiecare votare...

Da' şi când ne-om trezi, să vezi atunci!

Gândurile trândave ale unui scârţa-scârţa pe claviatura calculatorului

2010-11-30T07:51:00.004+02:00

După furtuna de miez de vară, cu fulgere, cu tunete şi averse abundente de ieri, a venit de-a dreptul neaşteptat această dimineaţă înmuiată în ceţuri cu miros de zăpadă. O vreme tocmai bună pentru reverii, melancolii şi nu în ultimul rând care te îmbie la bătut câmpii. Ceea ce, neserios cum sunt, o voi şi face imediat. Este vorba pur şi simplu despre nişte subiecte care plutesc lenevos ca nişţe nori pufoşi şi inofensivi prin mintea mea şi care dau târcoale prin jurul romanului la care scriu. Iată-le aşa cum se prezintă ele acum:

Guugu yimithrirr

Evident, nu ştiu cum se pronunţă corect. Dar m-am tot gândit cu plăcere la chestia asta faţă de care am un soi de ciudată şi încântată aplecare. Guugu yimithirr este o limbă pe care o mai vorbesc cam o mie de băştinaşi australieni. Din ea ne-a parvenit nouă cuvântul gangurru, ajuns în română cangur. Unul din aspectele acestei limbi m-a uimit în mod deosebit. Iar acest aspect dă apă la moară unei teze susţinută de anumiţi psihologi care spun că limba maternă pe care o deprindem din pruncie are un rol deosebit în formarea gândirii şi personalităţii noastre. Dar asta-i deja altă poveste. Aşa că să revin la cestiune.

Limba guugu yimthrirr este bazată pe un sistem geografocentric. Vorbitorii ei nu spun "în faţa mea" sau "lângă soacră-mea", ci "la vest de mine" sau la "nord de soacră-mea". Nici măcar nu au cuvinte care să însemne "la stânga" sau "la dreapta". În schimb, copiii învaţă încă de la cea mai fragedă vârstă punctele cardinale: gunga - nord, jiba - sud, guwa - vest şi naga - est, pe care le folosesc cu naturaleţe de parcă ar avea o busolă foarte precisă montată în creier.

În acelaşi timp, o bună parte din folclorul lor este un adevărat atlas compus din hărţi-cântece. Aceste poeme cântate reconstituie în amănunt traseele lor de neîncetat umblet pe un întreg continent, cu hărţile fiecărei ginţi, cu notaţiile cadastrale ale acesteia, legate totodată de un cult al strămoşilor. Fermecător mi se pare faptul că eroii lor mitici au creat lumea compunând aceste poezii prin care, pe măsură ce le cântau, făceau să apară sau şlefuiau elementele fundamentale de relief pe care le metabolizau, le făceau să aparţină oamenilor. Acelaşi lucru se petrecea cu făpturile pământului şi cu fenomenele atmosferice. Pentru aceşti aborigeni australieni "la început a fost cuvântul" nu este o metaforă sau, dacă vreţi, ei chiar trăiesc, la modul cel mai propriu într-un poem.

La fel de interesant e că "fiecare nou-născut moşteneşete o parte din cântecul străbunului întemeietor", cum am aflat şi eu de la Bruce Chatwin (Dârele cântecului). Însă nu numai că moşteneşte fragmentul de cântec - fiind proprietatea lui privată şi inalienabilă - dar poate să şi "împrumute" stanţe din cântecul său altora, obţinând astfel drept de trecere pe la vecini.

Iar pentru ca această lume a băştinaşilor australieni se aibă o împlinire poetică pe care o găsesc fermecătoare, perioda mitică a Eroilor ce au dat nume creaţiei, făurind-o prin cuvânt, iar mai apoi au închegând-o prin cânt, se numeşte Vremea Visării...

Aşa cum am spus încă de la început, aceasta e o temă care mi-a dat de gândit şi care a rezonat în mine. Poate că o să aibă un ecou şi în romanul la care scriu.

Pentru neîncrezătorii care se uită lung la mine şi spun sastisiţi: "Iar vorbeşte ăsta aiurea-n tramvai. Mai mult ca sigur că-i o chestie inventată, că prea le ştie el pe toate", o să-mi dezvălui sursa. Este vorba despre un articol al doamnei Felicia Antip, în faţa căreia fac o reverenţă plină de respect. Acest impresionant articol - poate nu numai pentru mine, dar care dă impulsul de a căuta mai mult şi nu numai aici - ne familiarizează cu cartea lui Guy Deutscher, Prin oglinda limbii - De ce lumea arată diferit în alte limbi, apărută anul acesta la Metropolitan Books. Cartea nu fost încă tradusă în româneşte. Oare editorii americani n-or fi interesaţi de SEXTING, ultima carte a Loredanei Groza? Un schimb reciproc avantajos, ceva?

Povestea cavalerului Guillaume D'Agde - ultimul episod

2010-11-12T17:52:00.006+02:00

Ziua începuse să se îngîne cu noaptea cînd Guillaume verifică pentru ultima dată tot bagajul. Fu mulţumit. Înşeuă caii şi tocmai cînd strîngea bine chingile la al său apăru şi Leon.

„A venit şi momentul ăsta, tînărul meu prieten”, spuse acesta în loc de bună dimineaţa. Apoi continuă cu un glas calm: „Nu ştiu dacă o să ne mai vedem. Cel puţin pe lumea asta...”

„Cît timp există o şansă, cît de mică, trebuie să nădăjduim”, îl întrerupse Guy. Şi parcă ar fi vrut să zică mai multe, să adune cît mai repede un noian de argumente în sprijinul spuselor sale. Dar celălalt bărbat nu-i lăsă acest răgaz.

„Poate că ai dreptate. Dar dacă voi rata cumva şansa asta de care vorbeşti trebuie să nu las o anumită problemă nerezolvată. Te rog să mă asculţi!”

Provensalul îl privi cu atenţie, iar Leon continuă pe acelaşi ton:

„O să te rog să mă ierţi! Prins cum am fost cu toate demersurile mele în ceea ce priveşte politica, nu ţi-am acordat suficientă atenţie tocmai ţie. Mai ales cînd avea atîta nevoie de un cuvînt bun, de un sfat din partea mea. Ce-i drept, nici tu n-ai apelat în vreun fel la mine. Abia ieri am înţeles marile tale frămîntări, ochii cei cuprinşi de febră pierduţi în gol, muţenia şi goanele tale turbate dincolo de zidurile cetăţii. Cunoşteam prea bine simptomele, dar nu întrevăzusem originea şi gravitatea bolii. Acum cred că intuiesc corect despre ce anume e vorba.”

Guillaume se înroşi în obraji şi îşi plecă privirea, de parcă ceva neobişnuit de interesant s-ar fi găsit pierdut prin colb. Leon îşi permise un zîmbet. Unul blînd şi plin de înţelegere:

„Dragul meu, în privinţa necazului tău sînt multe poveţe de dat, dar puţine sînt folositoare. Una însă e absolut necesară. Iat-o: nu poţi să ai parte de un răspuns dacă nu te încumeţi pînă la urmă să pui o întrebare. Ştiu că e una dintre cele mai grele întrebări. Ştiu cum îţi tremură sufletul atunci cînd o adresezi, cîtă speranţă şi cîtă disperare e în tine. Ştiu cîte milenii se scurg între clipa în care o pui şi cealaltă, în care răspunsul prinde contur. O lume întreagă de semne şi nuanţe nedesluşite e între cele două clipe, iar tu încerci atunci să le pătrunzi deodată pe toate. Ştiu cum e să-ţi scoţi inima din piept şi să o oferi cu spaima că ea, cea căreia i-o odăruieşti, ţi-ar putea întoarce spatele şi fără să vrea ar răsturna-o în praf, iar de acolo o fiară întunecată ar lua-o şi ar duce-o în sălaşul ei din iad. Cunosc prea bine toate acestea.

Uneori, e drept, foarte, foarte rar, fata pune întrebarea. Asta înseamnă că veninul chinului a devenit de neîndurat şi limita suportabilităţii este îngrozitor de aproape sau chiar a fost atinsă. Dar, de obicei, noi punem această întrebare. O punem nu fiindcă am fi mai curajoşi, mai îndrăzneţi aşa cum se crede îndeobşte, aşa cum ne place să ne amăgim sau cum le place lor să ne împodobească cu virtuţi masculine. Nu, prietene, nici vorbă de aşa ceva. O punem fiindcă, aparent paradoxal, limita aceea a suportabilităţii e ceva mai coborîtă la noi. Sîntem în strare să ducem campanii istovitoare, să înfruntăm arşiţa deşertului şi furtunile mării, să ne înfrîngem toate temerile şi să ne avîntăm în orice luptă, căpătînd răni groaznice pe care le ducem cu noi adesea o viaţă, strîngînd din dinţi, ascunzîndu-ne lacrimile. Dar durerea unei naşteri ne-ar ucide. La fel e şi în cazul iubirii.

Drumul între clipa aceea indicibilă, diafană, în care te îndrăgosteşti şi clipa atroce în care eşti devorat de dragoste e mult mai scurt la noi decît la ele. Poate că suferinţa e aproape aceeaşi, rezistenţa bărbatului diferă însă de cea feminină. Cu puţin, cu foarte puţin. Dar diferenţa poate fi aceea dintre viaţă şi moarte. Trebuie să recunoaştem – cine ar putea crede dacă s-ar lua după gingăşia şi fragilitatea lor? – că noi ne frîngem mai lesne şi mai repede.

Ai păşit peste pragul ultimei dureri. Dincolo de ea nu e decît neantul unei infinite dezolări. Aşa că, bunul meu prieten, a venit momentul să pui întrebarea şi să primeşti răspunsul. Nu există alternativă. Ţi-o spun sincer, ca unul care a trecut şi el prin asta.”

„Crezi... chiar crezi că aş avea vreo şansă să-i cîştig inima şi să fiu iubit?”, şopti Guillaume, ridicîndu-şi din nou privirea către mentorul său.

Acesta rîse şi-i cuprinse umerii cu mîinile sale puternice, zgîlţîindu-l uşor:

„Cum să nu cred? Auzi le el vorbă! Eşti bun, inteligent, plin de căldură şi înţelegere, curajos şi loial, adesea dai dovadă de umor, ba, pe deasupra, pe cinstea mea, mai eşti şi chipeş. Păi, ce crezi tu că îşi doreşte o femeie?”

„Ei, asta-i, că nu ştiu. Şi nici nu-i vorba de o femeie oarecare, e vorba despre cea mai minunată şi mai...”

„Da, da! Cunosc povestea şi mărturisesc că e adevărată”, îl întrerupse Leon zîmbind. „Aşa-i. Dar şi fata aceea minunată despre care-mi vorbeşti îşi doreşte un braţ pe care să se sprijine, dar şi o mînă care să o dezmierde, un chip de care să-şi lipească obrazul cînd dogoreşte de pasiune, însă şi o privire care să ştie să-i vadă trăirile. Are nevoie de un umăr după care să se ascundă atunci cînd se copilăreşte şi de acelaşi umăr puternic şi cald pe care să-şi culce tîmpla cînd vine năvala lacrimilor. Îi trebuie, cînd şi cînd, pieptul tău de care să-şi lipească urechea şi să simtă cum inimile voastre bat la fel. Să se bucure dimpreună cu tine, să plîngă, să rîdă şi să viseze cu tine. După ştiinţa mea, doar de atîta are nevoie o femeie. Trebuie totuşi să recunoaştem că nu sîntem prea mulţi bărbaţi care să le dăruim toate acestea. Dar tu eşti în măsură să o faci. Restul sînt nimicuri.”

„Nimicuri? Ştiu şi eu? De exemplu, eu nu-s tocmai bogat...”

„E adevărat. Dar tot atît de adevărat e că banii şi averile se pot face. Dar ele nu pot să ţină loc de dragoste, de respect şi înţelegere, oricît de mult ar fi aurul şi oricît de făloase ar fi cinurile sau castelele. Orice femeie adevărată ştie asta.”

„ Da, poate că da. Dar chipeş... hm!”

„Fii liniştit! Să mă fi văzut pe mine cînd eram de vîrsta ta! Eram un lungan deşirat, cu nişte ochi banali, duşi în fundul capului, iar nasul era tot ăsta de-l port şi acum. Nu de aici vine frumuseţea noastră, a bărbaţilor, atîta brumă cîtă o fi, ci dinăuntrul nostru.”

„Aşa crezi? Ai... ai vorbit vreodată cu soţia ta despre asta?”

„N-a fost nevoie. Dacă o asemenea femeie s-a îndrăgostit de unul ca mine, ce rost ar fi avut să-i pun nişte întrebări atît stupide?”

„De unul ca tine? Dar tu ai fost, eşti şi vei fi întotdeauna Leon. Leon, înţelegi?”

„Iar tu eşti şi vei fi pururi Guillaume! Şi ţie îşi dau binecuvîntarea mea părintească, la fel cum o va face şi Fatima! Fiindcă o meriţi. Ştiu prea bine cine-i aleasa şi, poftim, am toată nădejdea în răspunsul pe care fiica mea ţi-l va da. Cel puţin aşa îmi şopteşte mie cineva, ceva...”

Tînărul tresări. Ar fi vrut să-l întrebe mai mult. Dar încrederea pe care i-o dăruise prietenul său îi fu de ajuns şi nu voi să o mai tulbure. Îl îmbrăţişă pe Leon şi-i spuse răvăşit de cele mai adînci şi contrarii emoţii:

„Îţi mulţumesc! Îţi mulţumesc din suflet pentru tot!”

„Şi eu îţi mulţumesc! Pentru toată această călătorie pe care am făcut-o împreună şi pentru cea care va urma, alături de fată şi de cei doi feciori ai mei. Ştiu că vei fi un soţ bun pentru Lia şi fratele cel mare şi înţelept pentru băieţi. Drum bun, prietene!”

Ghazi Daud Muhammad consemnează în cronica sa:

„La 594 după Hejira, în al şaisprezecelea an de domnie al măreţului şi înţeleptului nostru sultan Saif ad-Din Abu Bakr, în miezul verii, necredincioşii adunară armată şi porniră cu viclenie războiul. Oastea noastră îi înfruntă şi o zi întreagă dură lupta, dar nicunul dintre potrivnici nu dobîndi biruinţa. Creştinii se retraseră la adăpostul şubred al fortăreţei Krak, la ordinul comandantului lor, neascultîndu-l pe iscusitul şi îndelung încercatul în bătălii Leon, duce de Montfort. Acesta, lucru nemaiauzit, era urmat de soaţa sa, Fatima, cea care pătrunsese în armia lor deghizată în scutier al cavalerului. Martori de încredere spun că plină de curaj îi stase alături în luptă, fără ştirea ori învoirea soţului ei, şi nici măcar tăişul vreunei săbii sau vîrful vreunei săgeţi nu-i atinseră pe vreunul din ei.

Era noaptea ultimei zile a lunii Rajab şi înspre prima dimineaţă a lunii Shaban. Allah lovi pămîntul cu un cutremur mare. Tot astfel îl mai lovise şi cu patruzeci şi şase de ani în urmă, slăbind cetatea necredincioşilor. Numai că acum o fărîmă de tot. Zidurile şi turnurile ei se năruiră chiar peste oastea creştinilor. Însuşi Leon şi femeia lui îşi găsiră sfîrşitul sub pietrele uriaşe ale donjonului. Iar ai noştri, cu ajutorul Atotputernicului, ieşiră victorioşi.”

Dar se petrecuseră şi aveau să se mai petreacă şi altele, necuprinse în vechile însemnări ale vreunui cronicar, fie el musulman sau creştin.

Cu trei săptămîni mai înainte de cutremurul care avea să lovească ţinutul cu consecinţe atît de tragice, Guillaume împreună cu Fatima ajunseră la Montfort. Fură întîmpinaţi cu bucurie de copii, iar privirea Liei zăbovi îndelung asupra cavalerului şi un zîmbet îi lumină chipul. Lui i se păru că în adîncul ochilor ei se află ceva ce nu mai văzuse pînă atunci. Şi zîmbetul avea o nuanţă pe care n-o mai zărise pînă atunci. Sau poate că toate fuseseră acolo de mai mult timp, dar el nu îndrăznise să le priceapă. Oricum, simpla ei prezenţă, vocea ei, vîntul jucîndu-i-se în păr, toate acestea îi umpleau sufletul.

Spre seară, pentru o un moment, rămaseră numai ei doi. Erau singuri pe terasa ce dădea înspre grădina din spatele castelului. Lia se uită iarăşi la el, cu aceeaşi privire, cu acelaşi zîmbet. Era o aşteptare care mocnea în fiinţa ei. Pentru prima dată, deşi nu ar fi crezut, Guillaume simţea o reverberaţie tulburătoare şi fierbinte venind dinspre fată. Atunci îndrăzni. Cînd începu, avea mîinile reci de parcă ar fi umblat o dimineaţă întreagă prin ger, inima îi bătea nebuneşte, obrazul i se împurpurase, iar ochii îi ardeau. La fel ca şi gîtul uscat. Propria-i voce îi sună şi lui ciudat, atunci cînd începu să-i vorbească, iar cuvintele erau colţuroase şi parcă nu voiau deloc să să potrivească, să se lase zidite după conturul simţămintelor sale. Brusc răguşise şi glasul îi suna spart. Dar încercă să nu ia nimic din toate acestea în seamă. O secundă se privi din afară şi mintea îi spuse că arată jalnic de ridicol. Dar alungă şi acest gînd şi porni înainte, aruncîndu-se ca în cea mai nebunească şarjă de cavalerie.

Îi mărturisi că se îndrăgostise de ea. Că aceasta nu fusese o întîmplare petrecută ieri. Că de mai bine de un an se tot chinuia astfel, căutînd să şi-o alunge din minte. Că se străduise în fel şi chip să o facă, dar nu izbutise, iar dragostea crescuse în el tot mai năvalnic şi nu fusese cu putinţă să-i reziste. Fata îşi accentuă surîsul, iar inima lui se opri în loc. Nu resimţise niciodată o asemenea spaimă. Niciodată! Cuvintele îi îngheţară pe buze şi gîndurile i se amestecară toate deodată. Se opri şi-şi privi neputincios mîinile.

„De ce?”, întrebă Lia.

„Poftim?”, tresări el din muţenia ce-l lovise atît de neaşteptat.

„De ce ar fi trebuit să mă alungi din mintea şi din sufletul tău?”

„Pentru că erai atît de frumoasă şi de bună, şi de gingaşă, şi de pătrunzătoare şi de... Pentru că erai neasemuită!” Apoi spuse cel mai important lucru, chintesenţa a ceea ce toţi bărbaţii îndrăgostiţi gîndesc – iar uneori chiar o mărturisesc – de mii şi mii de ani şi o vor face de asemenea şi de acum încolo alte mii şi mii de ani: „Pentru că nu te meritam. Pentru că unul ca mine nu merită o asemenea minune cum eşti tu.” Zise ultimele două fraze în şoaptă. Nu mai avea puterea să mai adauge nimic. Şi, oricum, dincolo de asta nu mai era nimic de adăugat. Închise ochii sfîrşit de efortul uriaş pe care-l făcuse.

Atunci simţi degetele ei adiindu-i pe obraz:

„Prostuţule!”

Îşi ridică pleoapele, încercînd să înţeleagă sensul cuvîntului pe care-l rostise fata. Se uită la ea tremurînd.

„Prostuţule!”, repetă Lia, cuprinzîndu-i chipul în palme. „Cum să nu mă meriţi?” Şi-l sărută. El o cuprinse în braţe cu o tandreţe şi cu o bucurie care nu încăpeau în toată lumea asta, cît e ea de mare, revărsîndu-le pe toate asupra fetei. Cu sfială ca nu cumva talazul acestora să nu fie prea puternic pentru ea. Dar Lia le primi pe toate vibrînd şi izvorînd din ce în ce mai multă lumină. Guillaume închise iarăşi ochii, de data asta orbit de strălucirea ei. Şi fata ştia lucrurile acestea, fără să aibă nevoie de vreun cuvînt. Pur şi simplu le ştia. Dincolo de gînduri, dincolo de orice dileme sau frămîntări. Toate adevărurile şi frumuseţile acelea erau demult în inima ei, venite odată cu dragostea.

„Te iubesc”, spuse ea simplu. Apoi zîmbi din nou, adăugînd: „Dacă n-ai fi făcut-o tu azi, mîine n-aş mai fi rezistat şi te-aş fi întrebat eu. Înţelegi?”

„Înţeleg deşi parcă tot nu-mi vine să cred”, şopti el, amintindu-şi vorbele lui Leon despre drumul dintre ultima treaptă a chinului dragostei nemărturisite şi zăgazurile inimii. Era foarte tulburat, însă nu se putu împiedica să nu întrebe uimit: „Cum ai fi făcut-o?”

„Nu-mi dau seama”, zise ea, deşi se gîndise de sute de ori la scena aceasta. Dar nu minţea cîtuşi de puţin. Chiar nu cunoştea răspunsul. Erau multe, prea multe variante. Pe toate le încercase în visele ei. Dar parcă niciuna nu era ce-ar fi trebuit să fie. Dădu din umeri cu candoare: „Poate aş fi inventat o mică snoavă transparentă prin care să înţelegi că tu erai alesul meu, sau poate ţi-aş fi spus-o mai direct, ori... Ori nu ştiu!”

Guillaume era invadat de farmecul ei şi nu mai avu nevoie de niciun alt răspuns. Îndrăzni să o sărute la rîndul lui, iar ea îi răspunse printr-o altă sărutare. Universul însuşi, universul întreg se preschimbase dintr-odată. Dar ei nici nu apucară să observe lucrul acesta. Îl trăiau.

Aşa cum aveau să trăiască şi bucuria discretei şi simplei lor logodne, săvîrşită cu binecuvîntarea Fatimei, în capela castelului, de către un călugăr cu har. Unul care, tot din întîmplare – nu-i aşa? – ajunsese pe acele meleaguri, fiind primit cu plăcere de stăpîna domeniului.

Dar săptămîna aceea se scurse iute. Îngrozitor de iute, ca tot ce e cu adevărat minunat şi plin de împliniri îmbătătoare. Curînd veni şi clipa în care trebuiseră să se despartă de Fatima. Chiar Guillaume o ajută să-şi pună platoşa de luptă, zalele şi chivara, conducînd-o pînă în apropierea tabărei unde se afla Leon. Apoi porniră la drum cu sufletul greu. Lia înţelesese, băieţii încă se amăgeau. Dar toţi trăgeau în sinea lor nădejde că se vor vedea iarăşi cu cei dragi.

Trei zile mai tîrziu fură întîmpinaţi de Raymond, seniorul Jaffei. Îi primi cu ospitalitate şi discreţie, aşa cum prevăzuse Leon, găzduindu-i într-o casă impunătoare, aflată chiar în vecinătatea portului. Din foişorul ei se puteau zări toate navele care intrau sau ieşeau din radă, iar curtea din spate dădea direct înspre o plajă îngustă. Locul pe care li-l menise contele normand fusese ales cu multă chibzuinţă. Însă nu apucară să se bucure prea mult de liniştea acestui răgaz. În noaptea următoare se produse cutremurul.

Cetatea mediteraneeană nu fu afectată cine ştie ce, dar veştile despre soarta fortăreţei Krak de Chevaliers şi despre moartea lui Leon şi a Fatimei sosiră cu iuţeală. Iar cei patru fură izbiţi de această cumplită ştire. Guillaume se străduia din răsputeri să le aline celorlalţi suferinţa, dar se simţea adesea neputincios. Lia se stăpînea din răsputeri, de dragul fraţilor mai mici, însă noaptea dădea frîu liber lacrimilor. Iar lacrimile acestea îl dureau adînc pe logodnicul ei, cu atît mai tare cu cît mîngîierile lui nu atenuau suficient amarul din inima iubitei sale. În cea de-a treia noapte lacrimile tinerei secară, iar ea se cufundă într-o lungă tăcere pe care bărbatul nu îndrăzni să o tulbure cu nicio întrebare.

Înspre dimineaţă ieşi din cameră, îndreptîndu-se spre terasa largă a foişorului. Guy o însoţi în linişte. Ea privi plaja şi nesfîrşirea mării. Fără să spună o vorbă îl prinse de mînă şi coborîră pînă pe ţărm. Se opriră chiar în locul în care marea îşi trimite ultimele unde către uscat. Acolo Lia se zgribuli pe neaşteptate, cuprinzîndu-şi umerii cu palmele. Se întoarse spre el şi suspină:

„Mi-e frig! Mi-e atît de frig!” Apoi se lipi de el, încă tremurînd, şi şopti: „Guillaume, iubeşte-mă!”

El o luă în braţe, o purtă pînă în apa călduţă şi începu să o dezmierde. Îi acoperi întregul trup cu sărutări din ce în ce mai fiebinţi, dezmorţindu-i sufletul şi simţurile. Abia după aceea îi dărui din prea plinul văpaii ce ardea în el şi o ninsoare de fluturi în culori minunate i se răspîndi Liei în întregul corp, purtînd cu ei o voluptate deplină şi nemaiîncercată. Astfel plutiră amîndoi într-o dragoste adîncă, într-o clipă mai lungă decît viaţa unei stele. Şi infinit mai plină de splendoare. Iar Mediterana, străvechea Mediterană, îi legănă cu multă blîndeţe, îndrăgindu-i.

Soarele tocmai răsărise şi ei ieşiră din mare. Se îmbrăţişară din nou, cu o altfel de bucurie, mai lină, însoţită de o duioşie diafană. Se îmbrăcară în purpura zorilor şi o pace fluidă se lăsă peste inimile şi trupurile lor.

Lia se desprinse din liniştea aceea, ridicîndu-şi capul de pe pieptul lui Guillaume. Se uită la chipul lui şi mîna i se întinse spre obrazul bărbatului. Degetele îl atinseră cu delicateţe şi se porniră apoi să închipuie desene, ori poate o scriere tainică. Un joc al iubirii. Femeia se roti uşor şi îl trase mai apoi spre ea, culcîndu-i capul în poală. El îşi lipi urechea de pîntecul ei, acolo unde cîndva se va petrece marea, minunata taină a zămislirii, şi dincolo de sînii-i superbi îi văzu privirea şi surîsul. O simţi fericită.

Atunci iubita lui spuse:

„Guillaume, am aflat ceva...”

„Ce anume secret ai dobîndit?”

Ea nu-şi uită zîmbetul, dar ochii săi se adînciră şi mai tare într-ai lui:

„Că nu avem cu adevărat decît ceea ce trăim.” Mîinile i se rătăciră cu gingăşie în părul lui şi, după o scurtă ezitare pe care o depăşi repede, fiindcă fusese mai mult un răsfăţ, adăugă: „Iar de cînd sînt cu tine, mi-am dat seama că am devenit cea mai bogată femeie din lume.”

Cîteva ceasuri mai tîrziu nava lui Stefanides Antinous pătrunse în radă. De acum aceasta nu mai era o simplă barcă mai răsărită. Era o corabie în toată legea. Una pe care se aflau şi cei doi băieţi ai lui.

Dar deja pătrundem într-o altă poveste. Nu aceea a lui Guillaume D’Agde, ci aceea în care se vorbeşte despre cavaler şi despre mîndra lui soaţă, Lia. Pe ei Antinous i-a cununat, în calitatea lui de căpitan de vas, aşa cum îi permitea străvechea lege a mării.

Dar despre ce s-a întîmplat mai apoi, discret şi înţelept, Stefanides pare să nu ne mai fi lăsat nicio altă mărturie...

De v-aţi îmbogăţit şi voi, pătrunzîndu-vă de această istorie de demult, meritul e al poveştii. De nu, păcatul e doar al umilului ei tălmăcitor în slove prea stângace.

Breaking news

2010-11-10T20:35:00.005+02:00

Răposata babă Vanga a prezis că mâine, 11 noiembrie 2010, o să înceapă al III-lea război mondial. Cică la început o să fie unul mic care, evoluând firesc, o să se transforme într-unul mare. Când s-o generaliza o să se dea cu arma nucleară, apoi cu arme chimice şi bacteriologice, ca să se aleagă praful ca lumea de toţi, nu aşa. În sfârşit, războiul se termină în octomrie 2014. Cu toate acestea, doar în emisfera nordică o să fie prăpăd, în cea sudică fiind frumos şi bine. (Cum s-o fi exprimat baba Vanga despre emisferele terestre, habar n-am, dar nu-i treba mea.) Oricum, cei din readacţia tabloidelor au ghicit în nişte stele mai mici - probabil steluţele din supa-instant livrată de serviciul de catering - şi şi-au dat seama că şi Nostradamus tot despre 11 noiembrie 2010 vorbise într-un catren de-al lui, dar până acum nimeni nu-şi dăduse seama. Noroc cu supa aia!

Totuşi, vestea este foarte, foarte bună. Ştiţi de ce? Fiindcă asta înseamnă că Apolicapsa din 2012 se amână pentru o dată ce va fi anunţată ulterior.

Povestea cavalerului Guillaume D'Agde - episodul III

2010-11-09T21:36:00.002+02:00

Cei şapte ani de pace erau azi doar o amintire. Urmară cinci ani de bătălii, de asedii, de despresurări, de înfrîngeri dureroase şi de victorii scump plătite. Toate eforturile pentru bună înţelegere şi respect între oamenii Islamului şi creştini pe care le făcuse de-a lungul timpului Leon se năruiseră. Ura alungase prietenia, fie ea şi secretă, lăsînd în loc jalea şi deşertul arzător al unui război nedesluşit şi nedeclarat niciodată pe faţă, alimentat de orgolii oarbe care judecau raţiunea drept trădare, iar fanatismul drept singura cale de urmat.

Bătrînul Mare Maestru al Ordinului murise, în locul lui venind un altul, mai puţin dedat cumpănirii atente şi neîncrezător în sfaturile consilierului său. Era mai devotat Papei decît Ţării Sfinte şi însetat mai degrabă de gloria cea efemeră, decît de respectul cîştigat printr-o judecată înţeleaptă. Era mereu grăbit şi contradictoriu, gata să nege cu vehemenţă azi ceea ce afirmase cu tărie ieri. Fusese un bancher obişnuit să negocieze cu capetele încoronate vechile datorii făcute de acestea sau noi sume de bani contra a tot soiul de privilegii, dar acum se arăta ahtiat după onoruri militare şi acţiuni armate pe care nu avea nici priceperea, nici experienţa necesară să le elaboreze ori să le ducă la bun sfîrşit. Era un om mic ajuns prin jocul ambiţiilor şi al întîmplării într-un rang prea mare.

Întotdeauna templierii fuseseră mîndri că luptau numai sub comanda unui căpitan de-al lor. Însuşi Sfîntul Scaun le oferise imunitate în faţa legilor şi taxelor oricărei ţări, iar pe cîmpul de bătălie acţionau ca un corp de armată independent, achitîndu-se întotdeauna de sarcinile stabilite în planurile de război. Noul Maestru îi trimise însă, companie după companie, alături de alte trupe, sub cele mai ciudate comenzi şi cu misiuni aproape imposibil de îndeplinit. Astfel, în cei cinci ani de măcel pieriseră mai bine de o treime din efectivele Ordinului.

În aceste condiţii, Leon încercă cu disperare să refacă toate vechile sale legături. Stabili contacte cu druizii, negocie în taină cu căpeteniile practic independente ale selgiucizilor care se aflau, chipurile, sub suzeranitatea califului de la Bagdad, întări relaţiile cu comunităţile maronite, încercînd să-i împace pe toţi. Dar toate acestea îi luau mult timp, iar Marele Maestru, deşi nu-i acorda atenţia cuvenită, socotea că locotenentul său străluceşte mai mult prin absenţă decît prin eficienţă, pierzîndu-şi vremea în tot soiul de negocieri sterile şi dubioase. Ca şi cum n-ar fi fost de ajuns, toate aceste nemulţumiri ale lui erau amplificate de vorbele pline de venin şi ascunsă invidie ale contelui de Tripoli şi ale celorlalţi genovezi din clan. Aceştia îşi împărţiseră fîşia litorală a Libanului, din nord, de la graniţa cu Principatul Antiohiei, pînă-n sud, la Nahr el Kelb, anticul Pas al Cîinelui. Pretindeau că ei duc tot greul acestui război de uzură, în timp ce alţii mai mult zăbovesc prin iatacurile prinţeselor păgîne decît să pună mîna cu hotărîre pe sabie. Apoi se văitau de cheltuielile uriaşe pe care erau nevoiţi să le facă pentru a pune din nou în funcţiune linia de apărare bazată pe fortăreţele Gibelet, Saint Gilles şi Krak de Chevaliers. Leon ştia că asta-i o prostie şi că eforturile lor nu erau nici pe departe atît de mari pe cît se lădau ei. Cu mai bine de patru decenii în urmă fortăreţele respective fuseseră lovite de un cutremur devastator. Ziduri întregi de apărare, turnuri şi donjoane se prăbuşiseră atunci sau aveau pînă azi asemenea crăpături de putea trece prin ele calul cu călăreţ cu tot. Pentru a le reda tăria de odinioară trebuia o forţă de muncă uriaşă şi sume de bani aşijderea. Era şi ăsta un plan fantasmagoric ca atîtea altele. Îi explicase clar, în cîteva rînduri, Marelui Maestru că povestea era cusută cu aţă albă. Dar acesta nu-l crezu, ba mai mult, răbufni împotriva consilierului său acuzîndu-l că el le ştie întotdeauna pe toate şi mereu altfel decît toată lumea. A doua zi îi dădu ordin să-şi pregătească trei companii şi să pornească spre Krak de Chevaliers, ca să-l susţină pe ducele de Tripoli într-o campanie fulger. În zadar încercă să-i arate Leon că acţiunea aceasta era una sortită unui dezastru. Maestrul Ordinului, într-o criză nervoasă de autoritate, reduse totul la respectarea sau nu a dispoziţiei sale. Locotenentul nu avea ce să facă, trebuia să se supună unei decizii aberante.

Guillaume îl găsi pe Leon mai înnegurat ca niciodată, discutînd în şoaptă cu Fatima. Soţia lui sosise cu cîteva zile în urmă la Acra. Nu o mai făcuse nicicînd. Dar împrejurările îl forţaseră pe templier să apeleze la ea pentru a-i aduce o anumită misivă din partea unui emir dinspre Damasc. Acum mesajul căpeteniei selgiucide nu mai avea nicio valoare. Leon oftă:

„Oricîtă energie, inteligenţă şi bune sentimente ai investi într-o construcţie benefică şi raţională, e îndeajuns să se adune o mînă de proşti şi să ţi-o dărîme. Să te ferească Dumnezeu de conspiraţia imbecililor!”

Îşi ridică ochii spre prietenul său şi zise:

„Dar acum nu-i timp pentru lamentaţii. Guy, o să pleci cît mai iute, împreună cu soţia mea, la Montfort.”

Provensalul simţi cum un val de căldură îi adie prin suflet, lăsînd uitării pentru cîteva clipe toată situaţia dramatică în care se aflau. Din nou la Montfort!

Poate că dacă l-ai fi întrebat ce anume îl face să se bucure la acest gînd, cavalerul s-ar fi blocat, neştiind ce răspuns să însăileze la iuţeală. Dar cu siguranţă numele castelului se lega de o imagine care-i era dragă, nespus de dragă. Imaginea Liei, fiica mentorului său. O văzuse prima dată acum doisprezece ani, cînd era un copil. Crescuse sub ochii săi nefiind altceva decît o puştoaică zvăpăiată, la fel ca şi fraţii ei. Nu o privise niciodată altfel. Nici măcar cînd prima adolescenţă o transformase într-o domnişoară plină de capricii şi nazuri romanţioase. Unele care lui i se păreau greu de înţeles, iar uneori de-a dreptul enervante. Dar se mulţumea să nu le ia pur şi simplu în seamă, doar era fata lui Leon. Pînă acum vreun an. Acum un an o văzu. O văzu dintr-odată cu adevărat. Abia atunci îşi dădu seama cît de frumoasă era, cît de plină de graţie, cît de delicate erau gesturile ei, cît de pline de miez vorbele şi cît de gingaş sufletul. Toate acestea se petrecură într-o clipă, într-o singură clipă. O văpaie se aprinse atunci în el şi nu a fost cu putinţă să o mai stingă după aceea cu niciun chip. Fiindcă nu ştia dacă se cuvine să aibă un asemenea sentiment faţă de fiica maestrului său. I se părea că ar fi cumva o impietate. De aceea căută să şi-o scoată din suflet. Îşi aminti de toate situaţiile caraghioase la care asistase pe vremuri, de toate mutrele şi atitudinile nesuferite de mai deunăzi, precum şi de cîte şi mai cîte alte fapte de-ale ei care să arate cît de rea, cît de proastă şi cît de ridicolă putea fi. Dar degeaba. Imaginea Liei se întorcea şi mai seducătoare, şi mai fermecătoare, infinit mai luminoasă. Îşi spunea atunci că fata nu era de nasul lui. I se părea o evidenţă care nici măcar nu trebuie argumentată. Mai mult de atît, era absolut convins că Leon şi-ar fi ieşit din minţi în faţa unei asemenea iubiri. Dar tot în zadar. Nu reuşea să şi-o alunge din minte. Cu cît făcea mai multe eforturi în direcţia asta, cu atît sentimentul devenea mai puternic şi mai adînc, copleşindu-l definitiv.

Atunci se resemnă, încercînd să privească totul cu o înţelepciune mai degrabă împovărătoare decît eliberatoare. Căci jarul din el dogorea uneori insuportabil. În momentele acelea se arunca în şa şi galopa dincolo de poarta cetăţii, alergînd peste cîmpurile arse de soarele nemilos, traversînd văile secate, sperînd, dorindu-şi să dea peste un pîlc de soldaţi inamici care să-l ucidă în luptă. Dar Dumnezeu făcuse ca o asemenea întîlnire să nu se producă niciodată. Şi în clipele acelea Guillaume, atît de cumintele şi creştinul Guillaume, îi cerea socoteală cu ochii în lacrimi Celui de Sus, întrebîndu-l de ce nu-i curmă suferinţa, de ce îl lasă să se chinuie aşa. Iar Dumnezeu părea că e mut sau că nu auzea strigătul lui. Ceasuri întregi stătea ca o stană de piatră în mijlocul pustietăţii cu gîndurile şi sufletul răvăşite. Doar ţipetele ereţilor şi ale păsărilor nopţii îl trezeau şi îl trimiteau iarăşi înapoi către cetatea Acrei, către datorie.

Orice călătorie la Montfort îl făcea însă să-şi uite de toate durerile şi să vibreze doar la gîndul că o va vedea din nou. Întîlnirile cu ea făceau ca întreaga fire, şi tot ce se afla în întregul Univers, cu tot cu legile lui, cele ştiute ori nu, să fie iarăşi mirifice. Cît de bine înţelegea acum cuvintele de odinioară spuse de Leon. O, cîtă dreptate avusese! Nu poţi să crezi că poate exista un sentiment atît de devorator care poate în acelaşi timp să te ucidă ori să te lase mutilat interior pe viaţă sau care să te înalţe către stele şi să te facă să străluceşti asemeni lor. Atît de dulce şi atît de amară, cumplită şi fascinantă taină!

„Guillaume! Guillaume, prietene, mă auzi?”, îl izbiră cuvintele lui Leon, smulgîndu-l din reveria acestor reflecţii. Se simţi brusc ruşinat. Furtuna atîtor evenimente nenorocite se abătuse peste ei, iar el se adîncise în vise. Bîigui încurcat:

„Îmi cer iertare! A fost doar o clipă de neatenţie. Sînt un pic obosit”, se scuză el repede, plecîndu-şi fruntea.

Prietenul lui se apropie şi-i ridică uşor bărbia, fixîndu-l cu ochii aceia albaştri cărora părea că nu le poate scăpa nimic. De asta se şi temea Guy. Magistrul îşi adînci privirea într-a lui cîteva clipe. Spuse încet:

„Înţeleg.” Degetele parcă îi cercetară obrazul tînărului, aşa cum face un orb. Mai şopti o dată: „Înţeleg.” După care aceeaşi mînă îl bătu încurajator pe umăr.

Reveni insă imediat la o exprimare cât se poate de clară:

„Deci, cum spuneam, o să plecaţi cît mai degrabă la Montfort. Aşteptaţi două săptămîni, timp în care strîngeţi lucrurile valoroase şi vă pregătiţi pentru o lungă călătorie. De data asta trebuie luaţi şi copiii. Apoi o să vă întoarceţi. Dar nu la Acra. Aici lucrurile au început deja să nu mai fie sigure. Veţi merge la Jaffa. Acolo încă se mai află Raymond şi Richard, oameni de onoare, oameni alături de care am luptat, care îmi împărtăşesc ideile şi care o să vă dea un adăpost sigur. O să fie discreţi şi totodată atenţi cu voi. În cîteva zile o să apară şi Antinous cu corabia lui. O să vă îmbarcaţi cu toţii şi veţi porni spre Portugalia...”

„Spre Portugalia?”, se miră provensalul.

„Da, spre Portugalia. Veţi fi găzduiţi de prietenii mei, tot templieri şi ei, la fieful lor din Tomar. Acolo o să ne întemeiem un alt cămin...”

Fatima se ridică şi îl înfruntă. Nu cu patimă, ci cu durere:

„Leon, ştii că pe mine nu poţi să mă minţi!”

„Ştiu.”

„Tu nu o să ajungi niciodată la Tomar!”

„Asta numai Dumnezeu ştie...”

„Nu te ascunde în spatele Lui! Şi tu o ştii la fel de bine.”

„Iubito, o fărîmă de nădejde tot păstrez în suflet.”

„Nu-mi dau seama cît te amăgeşti tu, dar simt cît de mult îţi doreşti să mă amăgeşti pe mine. Înţeleg de ce o faci, însă aş vrea să pricepi cît se poate de clar că nici eu nu voi ajunge la prietenii tăi portughezi, decît odată cu tine. Mi-ai promis că vom fi împreună pînă la capăt.”

„E adevărat. E foarte adevărat”, spuse bărbatul cu ochi umbriţi de o nesfîrşită tristeţe.

Ea îi cuprinse gîtul între braţe şi-i zise privindu-l drept în faţă:

„Atunci lasă-mă să te ajut să-ţi împlineşti promisiunea!”

„Nu-mi cere aşa ceva! Gîndeşte-te măcar la copii!”, aproape că gemu el.

„Am tot dreptul să ţi-o cer. Iar copiii... Lia e în pragul măritişului şi Marcus e deja flăcău în toată legea. Doar Adrian mai are cîţiva ani pînă să-şi desfacă şi el aripile şi să-şi ia zborul. Guillaume le va fi ocrotitor şi prieten de nădejde. Tot atît de bun pe cît ai fost şi tu faţă de el.”

„Pentru toate ai răspuns.”

„Pentru toate a trebuit să găsesc unul, Leon. Ştiam că vremurile nu o să aibă nici milă nici răbdare cu noi. Mai devreme sau mai tîrziu sorocul acesta urma să vină negreşit. Oricum, sînt pregătită şi nu-mi pare rău. Mi-ai dăruit fericire cît pentru şapte vieţi.”

El nu mai spuse nimic. Doar o strînse cu putere la piept.

Guy o ajuta pe Fatima să strîngă bagajul pentru călătoria în care trebuiau să pornească în zorii zilei următoare. Capacul greu al unui cufăr căzu peste mîna femeii. Cu un ţipăt şi-o trase iute. Mănuşa i se sfîşîie. Atunci Guy văzu grozăvia. Degetul mic şi inelarul aproape că-i îi lipseau. În locul lor erau două cioturi mici şi negre. Bărbatul se cutremură. Îşi dădea seama prea bine ce înseamnă asta. Soţia prietenului lui avea lepră!

Îl privi şi, deşi în ochii ei se citea o spaimă nerostită, zise pe un ton blînd:

„Acum ştii. Acum ştii şi tu.”

În momentul acela se deschise uşa şi în odaie intră Leon. Îi privi pe amîndoi, dîndu-şi seama că se întîmplase ceva grav. O clipă mai tîrziu zări mănuşa ruptă. Dădu să spună ceva, dar Fatima îl opri cu un gest care avea doar autoritatea tandreţii. Apoi îşi întoarse faţa către provensal cu o ţinută plină de demnitate şi nobleţe:

„Acum ai aflat şi tu, la fel cum a aflat şi bărbatul meu, atunci cînd m-a răscumpărat din robie. Aşa cum a ştiut-o prea bine atunci cînd mi-a cerut să fiu soţia lui. Vezi, deci, că poveştile cu prinţesa arabă care i-a adus o avere fabuloasă templierului Leon, sînt doar simple basme. Acesta e adevărul. Eşti prietenul lui şi iată că întîmplarea a făcut să-l descoperi. Nu ştiu însă cum şi dacă o să poţi să-l înţelegi”, şopti ea.

Guillaume o privi cu nedisimulată admiraţie şi zise:

„Cînd am pus piciorul prima dată pe dalele de piatră din portul Acrei, nu aş fi înţeles cu siguranţă nimic din toate acestea. Eram de bună seamă un prost şi credeam că în viaţă lucrurile sînt ori albe, ori negre. Dar am avut şansa că şi pe mine m-a scos dintr-un alt fel de robie soţul dumneavoastră.

Pe de altă parte sînt convins că şi cînd vă aflaţi în lanţuri, eraţi de fapt tot o prinţesă arabă. Trebuie doar să ştii să vezi, iar acest har nu-i lipseşte prietenului meu. El n-a văzut o sclavă şi nici o femeie lovită de o boală cumplită. El a văzut-o pe cea de care s-a îndrăgostit. Şi nimic altceva n-a mai contat.

Poate că nici acum un an nu aş fi înţeles chiar totul. Dar Dumnezeu mi-a dat, chiar şi mie, această înţelepciune. Desigur, după ce am trecut de nenumărate ori prin chinurile celei mai disperate nebunii.”

Fatima zîmbi şi dădu să-l îmbrăţişeze. Dar se opri, încurcată:

„Boala mea nu se ia prin atingere. Să nu-ţi fie frică!...”

„Nu m-am speriat decît o clipă, doamnă. Acum mi-a trecut. Îmbrăţişarea dumneavoastră nu poate decît să mă onoreze şi să-mi încălzească inima.”

„Îţi mulţumesc şi fie ca Dumnezeu să te aibă tot timpul în paza Sa!”, spuse femeia.

Va urma...

Povestea cavalerului Guillaume D'Agde - episodul II

2010-11-09T21:23:00.002+02:00

Se aşezară la masă. Brînză albă şi uscată de capră, ţîri la fel de sfarogiţi, măsline şi portocale. Înainte să se apuce să mănînce cavalerul îi zise tînărului, pe un ton de scuză:

„Împrejurările au făcut să nu mă prezint pînă acum. Iată, îmi repar greşeala. Sînt fratele Leon. Sub numele acesta sînt cunoscut în cadrul Ordinului nostru.”

„Guillaume D’Agde. Sînt fiul baronului Geofroy, chemat acum aproape un an la Domnul”, răspunse politicos tînărul. Totuşi, se vedea că ar mai fi vrut să mai întrebe ceva. Celălalt intui ce anume îl frămînta şi spuse surîzînd:

„Pe vremuri eram Leon de Montfort. Acum titlul de duce îi aparţine fratelui meu mai mic. Eu sînt doar fratele Leon.”

Grecul începu să rîdă:

„Doar fratele Leon, zici?” Nu aşteptă vreun răspuns şi continuă, adresîndu-se lui Guy: „Bunul nostru frate Leon e primul locotenent şi consilier al Marelui Maestru al templierilor. Asta pe de-o parte. Pe de alta, printre arabi, i se spune Numa. Numa el Adreea.”

„Numa el Adreea? Ce înseamnă asta?”

„Leul Negru. E cea mai teribilă şi mai nobilă fiară a Saharei. Unii se jură că au văzut-o. Alţii cred despre cei ce spun asta că sînt nişte mincinoşi, fiindcă dacă s-ar fi întîlnit cu acea sălbăticiune n-ar mai fi apucat niciodată să povestească nimic.”

„E o legendă, băiete. Ca şi multe din basmele care se spun despre mine”, interveni liniştit templierul.

Stefanides zîmbi subţire, mulţumindu-se să spună doar atît:

„Adevărurile sînt de foarte multe feluri...”

„Ce vorbă e asta?”, se miră provensalul, apucînd cam cu lehamite un peşte uscat. „Adevărul e unul singur!”

„Chiar aşa?”, îl întrebă Leon, amuzat de hotărîrea cu care tînărul rostise cuvintele. „Pari foarte convins.”

„Păi, cum altfel?”

„S-ar putea ca adevărurile tale să difere de ale altuia. Te-ai gîndit vreodată că lucrurile ar putea sta şi aşa?”

„Nu. Dar nu vă fie cu supărare, mi se pare cam aiurea toată povestea asta. Nu văd unde vreţi să ajungeţi. Cum să arate diferit acelaşi adevăr în ochii a doi oameni?”

„Cel mai simplu ar fi să presupunem că unul e creştin, iar celălalt e musulman.”

„A! Aşa, deci! Atunci e la fel de simplu. Creştinul e pe calea cea dreaptă, iar păgînul e un necredincios care stăruie în neştiinţă.”

„Şi el ar putea spune acelaşi lucru despre tine.”

Guillaume se opri din mestecat şi se holbă la templier. Clipi de cîteva ori, după care pufni iritat:

„Şi ce dacă? Adevărul ar fi tot la mine!”

„Adevărul tău ar fi la tine, iar adevărul lui ar fi la el. O să trebuiască să te deprinzi cu asta. Poate cîndva o să şi înţelegi ce-ţi spun acum.”

„Ciudate cuvinte pentru un călugăr-oştean menit să smulgă Islamului Oraşul Sfînt!”, replică cu severitate tînărul.

Leon avu o străfulgerare de tristeţe în ochi, dar continuă să zîmbească:

„Asta crezi că ar fi menirea mea? Uiţi că Ierusalimul e un oraş sfînt şi pentru noi, şi pentru musulmani, şi pentru evrei. Toţi îl iubim în egală măsură. Sau cel puţin aşa pretindem. Pînă una-alta, se pare că toţi am uitat de judecata înţeleptului rege Solomon. Cel pe care, iarăşi, susţinem că îl respectăm cu toţii. Acum sîntem pe cale să sfîrtecăm copilul, doar fiindcă sîntem frămîntaţi de ură şi vanitate. Iar noi, creştinii, cei ce mărturisim că Fiul lui Dumnezeu s-a sacrificat pentru oameni, pentru toţi oamenii, răscumpărîndu-ne pe toţi de păcat, am uitat ceea ce e mai important.”

„Ce anume?”, întrebă repede Guillaume cu glas şoptit.

„Că Dumnezeu e iubire!”

O săptămînă mai tîrziu intrară în portul Acrei. Iar provensalul, altminteri timid şi liniştit, era şi mai tăcut decît îi era felul. Aflase şi alte adevăruri care îl marcaseră.

În a treia dimineaţă de cînd părăsiseră Constantinopolul, Stefanides îi arătase un abur vioriu ce mărginea orizontul spre sud.

„Ce crezi că-i acesta?”

Tînărul dăduse din umeri cu nepăsare:

„Ce să fie? Un nor.”

„Nu. Nu-i un nor. E coama muntoasă şi pleşuvă a munţilor unei insule. Înţelegi?”

„Da, înţeleg. Şi ce-i cu asta?”

„Asta înseamnă că pămîntul e rotund, băiete!”

Guy chicoti:

„Eu zic că asta înseamnă că ai cinstit cam multe ulcele din vinul acela tare de Chios. Mai degrabă cred că ăsta ar fi răspunsul corect.” Continuă pe un ton superior: „Cum să fie pămîntul rotund? Toată lumea ştie că pămîntul e neted ca o tipsie. Întreabă orice om cu ştiinţă de carte şi o să vezi că asta o să-ţi spună!”

„Lasă-i pe aceia să spună ce-or vrea. Foloseşte-ţi mai bine ochii şi mintea, decît să iei seama la toate neroziile! Dacă pămîntul ar fi drept cum crezi, nu ar trebui să vezi întreaga insulă?”

„Ba da...”, recunoscu occitanul şovăind.

„Ei bine, iată că lucrurile nu stau nicidecum aşa în realitate. Ba mai mult. Pe măsură ce o să ne apropiem de acel loc, insula ţi se va dezvălui încet, încet, de la vîrfurile munţilor către poalele acestora. Nu o să-i vezi ţărmurile decît atunci cînd vom fi foarte aproape de ea. Dacă nu mă crezi, uită-te la răstimpuri egale spre ostrov şi o să vezi că nu te-am păcălit în niciun fel.”

Guillaume se îndîrji şi procedă exact aşa. Spre marea lui surpriză constată că tot ceea ce prezisese bizantinul că se va întîmpla se petrecu întocmai. Îi spuse despre vrăjitoria asta şi lui Leon. Templierul nu se arătă cîtuşi de puţin surprins. Îi explică cum că toate minunile astea erau cunoscute de unii din grecii din vechime. Aceştia ştiau că pămîntul e rotund şi că cerul întreg e plin de sfere rătăcitoare. Cuvîntul planetă chiar asta însemnînd, rătăcitor. Numai că planetele nu hălăduiau bezmetic prin tării, ci urmau întotdeauna, negreşit aceeaşi cale. Anticii le observaseră cu atenţie mersul, le învăţaseră drumurile şi durata în care efectuau o rotaţie completă în jurul soarelui sau al pămîntului, în cazul lunii. Astfel ajunseseră să ştie cu precizie chiar şi ziua în care va avea loc o eclipsă.

Tînărul asculta, punea alte şi alte întrebări, la care primea tot atîtea răspunsuri chibzuite. La sfîrşit simţi că îi vuieşte capul de atîtea noutăţi cîte aflase în ziua aceea. Noutăţi care îl descumpăniseră, îi zdruncinaseră din temelii toate convingerile şi superstiţiile cu care crescuse din copilărie. Nici luna, nici soarele nu erau mîncate de vîrcolaci, iar primejdia ca oamenii să rămînă în întuneric pentru prea multele lor păcate nu exista. Dumnezeu dăduse legi nu numai oamenilor ci, iată, întregii firi. Lumea era infinit mai complexă şi mai grandioasă decît şi-ar fi putut închipui el vreodată pînă atunci, iar parametrii ei aveau dimensiuni uriaşe, părînd să se fi multiplicat ameţitor.

„Adevărurile lui Dumnezeu sînt nesfîrşite, ca şi creaţia Sa, şi cu cît te apleci asupra lor, cu atît îţi dai seama că sînt tot mai adînci şi că nu întotdeauna eşti pregătit pentru ele”, concluzionase Leon cu un aer visător, bătîndu-l încurajator pe spate.

Stătuse toată noaptea treaz, uitîndu-se la stele, la lună şi la valuri, ascultînd vînturile căzut pe gînduri. Dimineaţă simţi nevoia să le mulţumească celor doi. O făcu cu stîngăcie şi candoare, ca un copil. Corăbierul şi cavalerul surîseră. Apoi grecul se întoarse către templier şi-i spuse:

„Se pare că ai avut dreptate. Oricum, mi se pare un bun început.”

După ce se despărţiră cu căldură de bizantin, străbătură cetatea, îndreptîndu-se spre palatul unde se găsea garnizoana şi conducerea Ordinului. Leon purta din nou pieptarul acela din zale fine cum Guillaume nu mai pomenise, mantia albă cu cruce purpurie, iar la şold avea iarăşi încinsă sabia.

Oraşul forfotea de o lume pestriţă. Se uită nevenindu-i să creadă la negustorii arabi, aflaţi laolaltă cu cei evrei şi cu mulţimea de pelerini şi soldaţi creştini. Oameni de toate felurile, de toate culorile şi credinţele mişunau pe străzi, vorbeau, strigau şi gesticulau frenetic. Zăpăcit, cu gura căscată şi ochii în toate părţile, nici nu băgă de seamă că ajunseră dinaintea fortăreţei. Ostaşii gărzii salutară şi se înclinară cu respect dinaintea lui Leon. Aceeaşi atitudine avea să se regăsească la toţi cei cu care se întîlneau. Pătrunseră în anticamera Marelui Maestru, iar cavalerul îi făcu semn tînărului să rămînă acolo şi să-i dea cufărul. Aproape un ceas stătu provensalul şi-l aşteptă. În cele din urmă uşa se deschise şi fu chemat înăuntru. Intră cu emoţie şi sfială.

„Acesta este băiatul de care v-am vorbit”, zise Leon prezentîndu-l importantului personaj. „E un tînăr plin de calităţi şi vă asigur că va da dovadă de rîvnă pentru a fi un adevărat templier.” Cînd spuse adevărat templier cavalerul păru să accentueze asupra unei nuanţe care lui Guy îi scăpa. Totuşi o sesizase. Aşa cum avea să realizeze cît de pătrunzătoare era privirea neaşteptat de vîrstnicului Mare Maestru. Acesta păru mulţumit şi dădu aprobator din cap:

„Ştiu că nu te înşeli niciodată în privinţa oamenilor. Sînt de aceeaşi părere cu tine. O să-ţi fie un scutier destoinic şi o să ne fie un camarad devotat. Sînt convins că o să-l şcoleşti cum trebuie.” I se adresă apoi direct: „Nici că puteai să-ţi găseşti un dascăl mai bun, copile! Ţine tot timpul ochii şi urechile deschise. Şi tot aşa inima. Vei dobîndi comori la care nu au acces decît puţini. Da, da!” După o scurtă pauză urmă: „Am înţeles că te numeşti Guillaume. Intri în Ordin sub acest nume sau îţi alegi un altul?”

„Numele meu e nepătat. N-aş avea de ce să nu îl păstrez.”

„Foarte bine. Aşa trebuie să şi rămînă. De acum vei fi fratele Guillaume. Cînd va veni sorocul te voi confirma. Eu sau urmaşul meu în funcţie”, spuse cu un vag oftat Maestrul.

O jumătate de lună mai tîrziu părăseau cetatea. O luară spre nord pe un drum paralel cu ţărmul. Erau numai ei doi, fără nicio altă escortă la care Leon ar fi avut dreptul, potrivit rangului său. La primul popas, tînărul îndrăzni să-l întrebe pe locotenetul Ordinului încotro merg. Acesta răspunse cu un surîs enigmatic:

„La castelul Montfort.”

Provensalul făcu ochii rotunzi:

„Mergem în Franţa?”

„Nu. Nicidecum. Mergem în munţii Libanului. Acolo se află un alt castel Montfort. Acolo e casa mea.”

Tare se mai miră scutierul, dar nu mai întrebă nimic. După două zile de mers cînd la trap, cînd la galop, cotiră spre nord-est, afundîndu-se în adîncul unui ţinut vălurit de dealuri tot mai înalte, acoperite de păduri de cedru. După alte trei zile ajunseră într-o vale largă, mărginită de steiuri uriaşe de piatră. Pe unul dintre ele se afla un castel. Leon îşi duse mîna streaşină la ochi şi surîse:

„Iată şi căminul meu!” Zîmbetul său păru să devină şi mai luminos: „Curînd o vei zări pe doamna şi iubita mea.” Îndemnă calul şi ţîşni spre drumeagul ce urca către poarta palatului. Dinspre acesta venea în goana mare un alt călăreţ, ridicat în şaua unui cal roib. Cei doi se întîlniră pe la jumătatea distanţei. Cu mare uimire Guillaume constată că Leon îl îmbrăţişează pe acesta cu o surprinzătoare pasiune. Avea să se dumirească iute că bărbatul ridicat în scările roibului era de fapt o femeie. Ba încă una dintre cele mai frumoase pe care le văzuse el vreodată. Fu însă uluit atunci cînd încîntătoarea doamnă îşi spuse numele: Fatima. Dumnezeule, era una din fiicele Islamului! Îşi ţinu firea şi îşi prezentă plin de deferenţă omagiile. Rămase însă mut atunci cînd, intrînd în curtea castelului îl văzu pe templier îmbrăţişînd trei copii care îl salutară în arabă şi mai apoi în franceză. Cel mai mare, o fetiţă, dacă avea şapte, opt ani, mijlociul vreo patru, iar mezinul probabil că abia împlinise doi. Erau, fără cea mai mică îndoială copiii lui Leon. Îşi reveni repede şi din acest şoc. Aşa cum avea să o facă şi mai departe, deprinzîndu-se încet, încet să privească oamenii, Orientul, lumea şi viaţa cu alţi ochi.

Şapte ani bătuseră cu regularitate drumul între Montfort şi Acra. Şapte ani de pace şi de viaţă plină de descoperiri. Unele pline de frumuseţe, altele pline de înţelepciune, iar o mulţime pur şi simplu practice sau amuzante.

Acum dacă nu se îmbăia o zi se simţea murdar. Învăţase să citească şi să scrie. Învăţase limba ţării în care trăia. Învăţase de la maestrul său să lupte aşa cum nimeni nu se mai pricepea. Învăţase să nu se mai mire de iubirea dintre Fatima şi Leon sau de prietenia dintre acesta şi anumiţi nobili arabi, unii cu nume grele pe la curtea din Damasc sau Bagdad. Mai mult de atît, ajunsese să le înţeleagă. Atît cu mintea, cît şi cu inima.

Pînă şi pe femei ajusese să le preţuiască şi să se bucure de desfătarea pe care o dăruiau. Şi nu fusese deloc uşor. De mic fusese învăţat că ele sînt cele ce duc sufletul cavalerilor în ispită, luînd în noapte înfăţişarea demonică a unui viclean subcubus, menit să ducă la pierzanie orice bărbat. Leon îi dăduse tot felul de sfaturi, căutînd să-i alunge spaimele şi să-l îndrume spre un alt soi de relaţii decît acelea grăbite şi sălbatice pe care soldaţii le au îndeobşte cu femeile. Dar spusele lui ori i se păreau o nerozie poetică, ori îl umpleau şi mai abitir de teamă.

La capătul unei nopţi de chef, aţîţat de mişcările unduitoare ale unei dansatoare orientale, Guy hotărî că venise momentul să pună în practică sfaturile maestrului său. Se ridică şi trase de fată spre o firidă mai întunecată. Auzi însă în spatele său glasul aspru al templierului:

„Guillaume, potoleşte-te!”

Se întoarse cam anevoie şi întrebă înciudat:

„Cum adică să mă potolesc? Nu mi-ai spus de atîtea ori că ar fi cazul să mă mai bucur şi eu de o femeie. Uite că acum sînt mai plin de vlagă şi mai hotărît ca oricînd. E bine?”

„Nu-i bine deloc. Eşti plin de vlagă ce-i drept, dar de bucurat n-o să te bucuri decît atît cît se poate bucura un porc. În plus, mă faci de ruşine. Te-am învăţat să primeşti ceea ce ţi se oferă, nu să smulgi cu silnicie satisfacţii de bestie.”

„Mă faci pe mine bestie şi porc?”, se oţărî tînărul.

„Acum exact asta eşti. Dă drumul femeii imediat! Şi mai bine treci de te culcă, înainte să comiţi vreo faptă necugetată!”

Liniştea se lăsase în sală. Toţi ochii erau aţintiţi asupra lui. Dar mai ales ai lui Leon. Şi niciodată nu-şi amintea să-i fi văzut atît de necruţători. Cu toată ţifna pe care i-o dădea alcoolul, izbuti să-şi înfrîneze agresivitatea. Caracterul lui bun învinsese.

Seara următoare, mentorul lui îi arătă o tînără ce-i arunca ocheade cît se poate de sugestive:

„Uite, codana aceea sînt convins că ar vrea să-ţi dăruiască o noapte întreagă de plăceri. Dacă te încumeţi, opreşte-te înaintea celui de-al treilea pahar şi apoi las-o pe ea să te conducă fără grabă spre şartul amorului. E o cunoscătoare, iar tu eşti doar un mînz nărăvaş ce zvîrle din picioare. Dacă nu, rămîi la poveşti cu fraţii noştri de arme. La urma-urmei, tu alegi.”

Alesese femeia. Şi n-avea să regrete.

Spre partea a doua a dimineţii se întorsese ostenit dar tare zglobiu în garnizoană. Îl căută pe Leon şi-i mulţumi pentru toate sfaturile lui. Tocmai se pregătea să-i spună prin ce delicii trecuse cînd acesta îl opri rîzînd:

„Băiete, îţi înţeleg entuziasmul, dar între doi bărbaţi adevăraţi nu se fac asemenea confesiuni. În fond, nu uita că noaptea ce a trecut nu a fost numai a ta.” Apoi adăugă cu seriozitate: „Sigur, e aproape imposibil să compari plăcerile amorului cu altceva pe lumea asta. Dar ai mare grijă să nu confunzi aceste plăceri cu iubirea. Ce-ai trăit pînă acum e nimic pe lîngă dragostea deplină. Universul întreg se preschimbă atunci cînd iubeşti. Vezi însă de cine te îndrăgosteşti, deşi sfatul ăsta nu are vreo valoare. Cînd va fi să se întîmple, totată înţelepciunea de pe pămînt nu-ţi va fi de niciun folos. Din cauza asta, iubirea, pe cît de minunată poate fi, se dovedeşte uneori cumplită şi mortală. Uneori e o otravă care-ţi arde şi îţi pustieşte sufletul. Iar dacă nu eşti suficient de rezistent, sau dacă doza e prea mare te poate ucide mai implacabil şi mai chinuitor decît veninul cobrei regale. O poate face într-o clipă sau într-o viaţă întreagă. Nici măcar asta nu ţi-e dat să ştii. Prietene, să ţii bine minte ce-ţi spun!”

Va urma...